Definiție: Edemul Quincke este un debut brusc al umflării limitate a pielii, membranelor mucoase și a grăsimii subcutanate, cel mai frecvent la nivelul feței, nazofaringelui și organelor genitale. În unele surse se mai numește „edem angioneurotic”, deoarece anterior exista credința că și sistemul nervos a jucat un rol în apariția afecțiunii.

quincke

Etiopatogenie: Cauzele edemului lui Quincke pot fi:

  • Reacții de hipersensibilitate - în aceste cazuri edemul Quincke este o manifestare clinică a unei reacții alergice de tip rapid (anafilaxie) mediată de IgE. Provocate de intepaturi de insecte, alimente, medicamente (antibiotice penicilinice, citostatice, antiaritmice, inhibitori ai ECA, antiinflamatoare nesteroidiene etc.)
  • Factori fizici - vibrații, frig
  • Boală autoimună
  • Infecții
  • Factori nespecifici (traume, stres) - în aceste cazuri, edemul lui Quincke este denumit nespecific
  • Deficiența inhibitorului C1 în sistemul complementului - este ereditară (angioedem ereditar) sau dobândită (autoimună, de obicei declanșată de limfoame). Datorită deficitului de inhibitor C1, producția de bradichinină este crescută.

Legătura patogenetică principală pentru apariția edemului Quincke este permeabilitatea vasculară crescută în tractul microcirculator, ceea ce duce la edem perivasal. Este cauzată de concentrația ridicată de substanțe biologic active (serotonină, acetilcolină, bradikinină, interleukine, prostaglandine), potențând acțiunea histaminei (principalul mediator al inflamației). În patogeneza sa, edemul lui Quincke este foarte asemănător cu urticaria, cu diferența că urticaria acoperă doar straturile mai superficiale ale pielii.

Tablou clinic: Edemul lui Quincke este un infiltrat dens dens, nu rămâne gropițe atunci când este apăsat. Afectează în principal buzele, pleoapele, membranele mucoase ale gurii și organele genitale. Pielea din zonele afectate este dens elastică, palidă sau roz. Umflarea faringelui și a laringelui reprezintă condiții care pun viața în pericol și duc la asfixie (sufocare). Dacă nu apar complicații fatale, umflarea dispare în câteva ore până la 1-2 zile. Pacienții simt arsuri, mâncărime, durere, slăbiciune, palpitații. Șocul este posibil. Edemul lui Quincke este adesea însoțit de urticarie.

Diagnostic: Diagnosticul precoce al edemului lui Quincke este important, deoarece dacă umflarea acoperă faringele și laringele, poate să apară moartea prin asfixie. Diagnosticul se face pe baza tabloului clinic.

Diagnosticul diferențial se face cu limfostază, erizipel recurent, sindrom Melkerson-Rosenthal (paralizie a nervului facial cu edem facial).

Tratament: Edemul lui Quincke este tratat de urgență. Aplica:
• adrenomimetice (adrenalină) subcutanat
• preparate de corticosteroizi parenteral
• antihistaminice
• diuretice.