singurului

De secole, bulgarii și evreii au coexistat în Pleven. Cele mai vechi surse mărturisesc prezența evreiască în acest oraș,

Autor: Dr. Nikolai Chorbadzhiev

sunt de la începutul secolului al XIII-lea. Mai târziu, în secolele XIV, XV și XVI, un număr semnificativ de evrei din Ungaria, Bavaria și Spania s-au stabilit la Pleven. Drept urmare, s-a format o comunitate evreiască, care în secolele următoare a ocupat un anumit loc în viața economică și socială a orașului din mijlocul câmpiei Dunării.
Se știe puțin despre faptul că unul dintre acești evrei, Celibon David Graciani, a participat la miliția bulgară în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878. În caz contrar, amintirea lui este păstrată gelos de rudele soției sale Mazal din familia Naftali, care continuă să locuiască în Pleven. În caz contrar, descendenții direcți ai acestui evreu s-au mutat astăzi în Israel.

Conaționalii săi mai în vârstă, care rămân încă aici, își amintesc încă cum Graciani, cu ocazii solemne - deja la bătrânețe - și-a îmbrăcat uniforma de voluntar și și-a pus o pălărie cu o cruce cu două brațe pe cap. Pe piept a atârnat numeroasele ordine și medalii pe care le primise. În poveștile lor, locuitorii din Pleven susțin că Graciani a luptat pe Shipka, dar habar nu au când s-a alăturat exact Forței Voluntare.
În cimitirul evreiesc din Pleven se păstrează piatra sa funerară, pe care este scrisă în bulgară: "Chelibon D. Graciani, începând (inal) 28. 02. 1943. la 82 (urmează textul ilizibil) voluntar".

Conform certificatului de deces emis 97 din 1943. Chelibon s-a născut la Pleven în 1863, dar textul pietrei sale funerare arată că s-a născut în 1861. În absența unei alte surse, este dificil de spus care dintre cele două menționate ani este realitatea. Dar având în vedere participarea sa la Miliție, este logic să acceptăm anul 1861, pentru că altfel în 1877 ar fi împlinit 16 ani, iar vârsta minimă pentru a intra în rândurile Miliției era de 17 ani.

Potrivit lui Ivan Hristov de la Parcul Național-Muzeu Shipka-Buzludzha și alți specialiști de la muzeele din Pleven, premiile cu care Graciani a fost fotografiat în portretul pe care ni l-a dat ruda sa Milko Samuilov (de la stânga la dreapta) sunt: ​​semnul a ordinului militar de vitejie rusesc „Sf. Gheorghe”; o medalie rusă pentru participarea la războiul din 1877-1878 sau o medalie comemorativă pentru participarea Miliției la războiul de eliberare; probabil o medalie comemorativă în legătură cu declarația de independență a Bulgariei în 1908 și o medalie pentru participarea la războiul sârbo-bulgar, 1885.

Potrivit amintirilor evreilor vârstnici din Pleven, lui Celibon Graciani i s-a oferit o pensie ca voluntar, dar acesta a refuzat. A fost pictor de profesie - un bun profesionist și un cetățean respectat. Și în ultimii ani ai vieții sale a slujit în sinagogă.
Numele său nu apare însă în documentele păstrate pentru personalul Miliției și pe listele de voluntari publicate pe baza acestora. Se știe că din diferite motive dintr-un total de 12.822 de persoane, cunoaștem numele a 10.746 de persoane.

Unul este că voluntarii minori nu erau pe liste. Putem presupune că Celibon a fost unul dintre ei, întrucât nu avea mai mult de 17 ani. Se presupune că a intrat în rândurile Miliției în formarea noilor 6 companii (așa-numita a doua serie a Miliției) după 20 iunie 1877, pentru care au fost recrutați voluntari în Tarnovo, Gabrovo, Svishtov și Nikopol.

O parte din ele a fost apoi folosită ca cadru pentru a umple compoziția primelor 6 companii și a participat la bătăliile de la Shipka și mai târziu la cucerirea pasului Shipka. Acest lucru, precum și faptul că Celibon Graciani avea ordinul militar de vitejie rusesc „Sf. Gheorghe”, ne oferă motive să acceptăm declarația rudelor sale că a luptat la Shipka și, astfel, și-a dat contribuția modestă la Eliberarea Bulgariei.