Pentru mine, cartea este lectura unei tinere mame care tinde să fie influențată de tendințele moderne din fiecare domeniu al vieții. Așa cum ni s-au dat suzete cu miere sau apă îndulcită cu zahăr (practici oribile, dar așa au fost învățate mamele noastre), tot astăzi negația completă este mantra mamei care inspectează fiecare boabe care se vor apropia de gura bebelușului ei. Nu aș putea trăi cu atât de mult stres în ceea ce privește meniul zilnic al copilului, cel puțin nu-mi pot imagina cum pot fizic, darămite emoțional. Votez în favoarea cărnii de pășune, a fructelor și legumelor de sezon de la ferme, a interzicerii dulciurilor și a băuturilor zaharoase, dar acestea sunt elementele de bază. Cu toate acestea, nu mă veți vedea făcând salate de hrișcă (de exemplu) sau ținând copilul la dietă timp de două zile după ce ați mâncat o boabă (nu că aș aproba boabele ca hrană pentru copii).

pentru

După cum puteți vedea, nu știu exact cum să-mi rezum emoțiile din această carte. S-ar putea să pară că nu-mi place deloc sau îmi permit să critic o persoană care încă îi învață pe ceilalți cum să mănânce cel mai bine, dar nu acesta este scopul meu. Pur și simplu nu am o singură impresie despre carte. Îmi place și nu-mi place în același timp. Cred că toată lumea poate beneficia mult de ea, atâta timp cât cerne și nu devine obsedată. Nu aș urma textul recomandărilor din el, dar nu aș învinui o mamă care o face (ei bine, da, o numesc în secret o mamă nazistă, dar este cu un zâmbet și cu un ochi). Există altceva care este sugerat în carte, dar mi se pare mult mai important chiar și decât ceea ce îți hrănești copilul și asta este mișcarea. Deci, cred - este mai bine să ieși la plimbare cu copilul tău, să râzi, să te joci, chiar dacă a mâncat o bucată întreagă de tort cumpărată, decât să se epuizeze peste aragaz în încercarea de a-i servi o altă porție de mega sănătos mic dejun. Și un fruct va face treaba. 😉