Am decis să împărtășesc câteva dintre poeziile mele scrise de-a lungul anilor. Sper că mulți dintre voi vor găsi ceva adevăr în ele.

nanocom

lumea mea

De ce am nevoie în lumea asta-
o bucată de pâine și puțină apă,
al lui Isus al trupului și al sângelui? ...

Oda gândacului

Ce minunat trăiesc ...
Arăt ca un gândac
plutind în pantă
și sunt mulțumit de măsură,
ca să nu se îmbete
de dulceata
de această delicatesă!
Ce minunat trăiesc!
Vreau sa cant:
Imnul unui gândac bulgar
a supraviețuit cu măsură!

O oda la smucitură

Îmi spun un tâmpit!
Mă consider un gadget
în cartea acestei vieți,
pe care le scriem-
micile smucituri!

Suntem o armată-
a cucerit această lume,
nu avem nevoie de un mesia-
fiecare oraș este al nostru!

Îmi spun un tâmpit-
Nu aveam suflet?!
Am scris atâtea destine-
ce este ea pentru mine?!

Nu cunosc durerea și frica,
Iubesc fiecare păcat!
Nu am nevoie de Dumnezeu,
buzunarul meu este important!

Îmi spun un tâmpit!
Eram un gadget?!

Beția unei națiuni

Cât de nefericit să fii
rege fără împărăție!
Cât de greu este să fii popor
a unui rege fără regat!
Ce înfricoșător este pentru acest popor
a unui rege fără regat,

este zdrobit de durerea beției sale!

Lacrima mea

Lacrima mea-
cât de mică este
pentru lacrima mare
in sufletul meu…

Rătăcire

Cât durează să fii frumos?
Puțin, mult, foarte puțin ...
Cât durează să fii fericit?
Chiar mai puțin…
De ce nu sunt frumoasă și fericită?
Îi cauți pe mulți în mic ...

Masca

Am acoperit cu atâtea măști
față și ochi frumoși!
A mai rămas o privire
din visele mele din copilărie!

Cine ești tu și eu,
printre mii de măști și minciuni?
Ce a dezvăluit Dumnezeu?-
din tot ce ne-a dat?

Tu și cu mine supraviețuim
în viața de bal mascat!
Dansăm cu toții la ritm-
valsul sufletelor moarte!

Mi-am descoperit măștile mai târziu!
Mă va ierta Dumnezeu?,
că mi-am ascuns fața în viață?!

Zbor

Dă-mi o respirație,
vreau să zbor!
O pasăre fără aripi
acesta este destinul meu?!
Ne târâm pe acest pământ,
mână în mână cu păcatul,
arătăm ca reptile
mușcând cu gura!
Cine va mânca pe cine,
așa ne hrănim inima!
Care este chipul lui,
a înghițit atâtea mâini?
Dă-mi o respirație,
vreau să zbor!

Copiii

Aceste creaturi drăguțe
dăruită nouă de Dumnezeu
ce se va întâmpla cu ei
atâta timp cât trăim cu frică?!
Unde este această creație,
pe care am întors-o
în posesia proprie
a agoniei noastre
pentru o mântuire imaginară?
Ce am făcut
cu copiii lor?
Deci inimile noastre
sunt pline doar de tristețe!

Timp rapid

Rulăm un etrier
cu un galop de cal
în viața lui mică!
Timp rapid,
unde galopăm-
inima noastră este o povară?!