țesuturilor

Fiecare dintre noi a suferit răni în timpul sportului sau exerciții fizice excesive. Care sunt principiile kinetoterapeutice de bază în tratamentul leziunilor țesuturilor moi ale sistemului musculo-scheletic?

Prin țesuturile moi din articulațiile periferice înțelegem în principal mușchii, tendoanele și ligamentele. Omitem în articol meniscurile din genunchi și așa-numitele bursele articulare nu pentru că nu sunt țesuturi moi, ci pentru că într-o mare parte a practicii kinetoterapeutice, leziunile musculare, tendinoase și ligamentare sunt obiectul mai frecvent al atenției noastre.

Care este cea mai frecventă instrucțiune pe care o primiți în camera de urgență după o accidentare de fitness, căderea și rănirea unei părți a corpului, pășind strâmb cu glezna?

Pace! Brațul, piciorul sau orice parte a corpului nu se mișcă, nu se odihnește etc.

De fapt, pentru țesuturile moi după rănire este mai bine dacă vă mișcați! Aici întrebarea pe care trebuie să ne-o punem ca fizioterapeuți este cum să menținem activă partea rănită a corpului.?!

Odihna absolută nu este recomandată, deși în faza acută în unele cazuri este necesară odihnă relativă a unor mișcări.

Vindecarea țesutului afectat fără mișcare suficientă, în fazele acute și subacute și de remodelare a recuperării, duce la formarea în zona de deteriorare a țesutului nefuncțional și aderențe. Acest lucru poate duce la cronicizarea daunelor specifice.

De exemplu, după traumatism și leziunile ulterioare ale tendonului, este logic ca o reacție inflamatorie să apară pe partea corpului în zona traumei, ceea ce ar limita mobilitatea segmentului dat.

Aplicarea frecării transversale profunde, aplicații kinesiotaping etc. Acestea ar contribui la reducerea efectelor inflamației.

În cazul leziunilor cronice, este evident că niciun tratament nu a fost început cât mai devreme sau nu a existat niciun tratament.

Tipic pentru leziunile cronice este că pacienții nu întâmpină dificultăți funcționale în activitățile zilnice, dar în timpul activității fizice grele simt că „ceva nu este în regulă”, durerea și umflăturile apar în zona leziunii.

Pe scurt, este important în faza acută a leziunii să te străduiești să reduci apariția țesutului nefuncțional pentru a ajuta la modelarea corectă a fibrelor musculare, de exemplu, și a elasticității tendonului normal.

În blând leziuni musculare Practica kinetoterapeutică oferă rezultate bune după cum urmează:

Faza acută

  • Tratament indirect prin metoda PNF. Lucrați cu grupuri musculare sănătoase pentru a activa grupul muscular afectat. Încărcare atentă/încărcare fără durere;
  • Fricțiune transversală profundă;
  • Aplicații kinesiotaping;
  • Evitați activarea anumitor mișcări care provoacă durere;
  • Aplicarea lipirii inelastice.

Faza cronică

  • Tratament direct/indirect cu metoda PNF;
  • Întindere longitudinală atentă;
  • Fricțiune transversală profundă;
  • Aplicații kinesiotaping.

Leziuni ale tendonului cel mai adesea apar în zona de captare a tendonului până la os. Kinetoterapia joacă un rol important în tratamentul tendinozei și tendinitei.

În faza acută, se recomandă frecarea transversală profundă, care poate fi combinată cu infiltrarea unui medicament adecvat de către un specialist.


În cazul leziunilor cronice putem adăuga exerciții proprioceptive, întindere longitudinală atentă, program de kinetoterapie la domiciliu.

În caz de daune minore ligamente într-o articulație dată, mobilizarea este preferabilă imobilizării. În faza acută a problemei, kinetoterapia ocupă un loc important. Fricțiunea transversală profundă progresivă este de preferat și în aceste cazuri. Inițial, începe cu câteva minute până când se ajunge la o procedură de 15 minute. Tratamentul indirect cu metoda PNF menține mușchii din jurul articulației într-o activitate bună, fără a fi nevoie de mișcare articulară.

În etapele cronice putem include manipulări pentru prevenirea aderențelor, exerciții proprioceptive, precum și încărcarea treptată a articulației în activități zilnice normale sau sportive.

Articolul nu acoperă toate cazurile posibile de deteriorare a țesuturilor moi. După o accidentare, este recomandabil să consultați un specialist!

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.