sindromul

Sindromul metabolic a afectat din ce în ce mai mulți oameni în ultimii ani, iar alimentația deficitară este unul dintre principalele motive pentru acest lucru. Spre deosebire de agenții farmacologici, care au un efect temporar, o schimbare calitativă a stilului de viață poate duce la îmbunătățirea pe termen lung a stării de sănătate și poate preveni dezvoltarea rezistenței la insulină, diabet zaharat și complicații cardiovasculare.

Unele produse naturale, precum fructele și în special legumele, pot fi un instrument important în lupta împotriva obezității, de aceea este important să le cunoaștem efectele benefice asupra metabolismului, încurajând în același timp includerea lor în meniul zilnic al pacienților.

Iată câteva dintre cele mai frecvent studiate legume:

Fasole (Phaseolus vulgaris)

Boabele (Phaseolus vulgaris) este o plantă erbacee anuală, originară din America de Sud, dar este utilizată pe scară largă în bucătăria bulgară. Conține proteine, carbohidrați complecși, minerale, fibre și substanțe bioactive suplimentare care pot îmbunătăți metabolismul.

Un studiu controlat cu placebo a arătat că utilizarea extractului de fasole purificat a redus semnificativ glicemia, insulina și peptida C la voluntarii sănătoși. În plus, scade și alți hormoni legați de foame, cum ar fi grelina, care este probabil legată de reducerea observată a poftei de mâncare la persoanele care iau extractul.

La animalele experimentale, utilizarea extractului de fasole reduce, de asemenea, pofta de mâncare, inclusiv pentru ciocolată și alimente dulci, ceea ce sugerează efectul plantei nu numai asupra senzației de foame, ci și asupra mecanismelor centrale ale plăcerii asociate consumului. Acest lucru dă speranță că fasolea și derivații săi purificați pot fi folosiți în condiții de apetit crescut și crize de bulimie.

Fasolea conține inhibitori naturali ai alfa-amilazei, ceea ce reduce absorbția glucozei și a zahărului din sânge, scade greutatea corporală și îmbunătățește profilul lipidic. Celălalt mecanism de acțiune al plantei este legat de prezența fitohemoaglutininelor, care se leagă de celulele epiteliale ale tractului gastrointestinal și stimulează secreția de hormoni gastrointestinali precum colecistokinina și peptidele asemănătoare glucagonului. Datele arată că efectul anorexigenic al extractului de fasole este blocat la animalele experimentale tratate cu antagoniști ai receptorilor colecistochininei. Colecistochinina stimulează alfa-amilaza și ar crește, în general, absorbția glucozei, dar acest efect nu este observat din cauza prezenței inhibitorilor de alfa-amilază în extractul de fasole și a acțiunii sale anorexigenice generale.

Fasolea este un „remediu popular” tradițional utilizat în diabet și utilizarea acestuia nu este asociată cu toxicitate sau efecte secundare grave. Conținutul de inhibitori de alfa-amilază din extractul de fasole poate provoca balonări și diaree la începutul terapiei. Acest lucru se datorează absorbției afectate a carbohidraților și descompunerii acestora de către bacteriile colonului, dar, de obicei, cu aport prelungit, reclamațiile dispar. Viitorul va arăta dacă proprietățile benefice ale plantei vor duce la crearea de noi medicamente pentru pacienții cu sindrom metabolic, dar este clar că prezența fasolei pe masă poate fi benefică doar.

Piper (Ardei gras)

Piperul (Capsicum annuum) este una dintre cele mai populare legume din bucătăria bulgară, dar proprietățile sale utile sunt puțin cunoscute. Genul Capsicum include aproximativ 25 de specii sălbatice și cultivate, dintre care cele mai frecvent utilizate în gătit sunt Capsicum annuum, Capsicum baccatum și Capsicum chinense. Gustul picant al unor tipuri de piper se datorează alcaloidului capsaicină, care este un derivat al acidului homovanilic. Această substanță este folosită de secole în medicină datorită proprietăților sale analgezice, antioxidante și antiinflamatoare. Recent, efectele sale asupra obezității și a unor tipuri de tumori (colon, sân și prostată) au fost din ce în ce mai studiate.

Captaicina și derivații săi pot afecta greutatea corporală acționând asupra receptorilor TRPV1, care inhibă proliferarea și creșterea celulelor adipoase.

La animalele experimentale cu obezitate genetică și diabet zaharat, capsaicina reduce glicemia, insulina serică, trigliceridele, inhibă producția de adipocitokine proinflamatorii, reduce infiltrarea macrofagelor și crește producția de adiponectină. Utilizarea unei diete bogate în calorii, bogată în grăsimi, înrăutățește parametrii metabolici ai animalelor experimentale, dar adăugarea de capsaicine îmbunătățește metabolismul carbohidraților, scade nivelul leptinei și crește oxidarea acizilor grași.

Alte mecanisme prin care substanțele din ardeiul iute pot reduce greutatea corporală la animale și oameni este stimularea termogenezei în țesutul adipos maro, precum și inducerea morții celulare programate a adipocitelor. Capsaicina are, de asemenea, un efect gastroprotector suplimentar prin reducerea plângerilor dispeptice și a sensibilității fibrelor nervoase nociceptive.

La om, aplicarea extractului de ardei iute roșu crește senzația de sațietate și reduce episoadele alimentare. O meta-analiză recentă a studiilor publicate arată că utilizarea capsaicinei și capsanoidelor duce la o creștere semnificativă a cheltuielilor de energie și la o descompunere crescută a grăsimilor, efectul fiind cel mai pronunțat la persoanele supraponderale și obeze. Studiile arată, de asemenea, că o dietă bogată în capsaicină poate avea efecte benefice asupra sindromului metabolic, diabetului gestațional, steatohepatitei nealcoolice, aterosclerozei, hipertensiunii, hipertrofiei cardiace și accidentului vascular cerebral. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că diferite studii clinice ale diferiților agoniști ai capsaicinei sunt în curs de desfășurare și vor intra probabil în practica clinică în viitorul apropiat.

Usturoi (Allium sativum)

Usturoi (Allium sativum) este o altă legumă care este de obicei prezentă în viața bulgarului, în ciuda mirosului său specific. Ocupă un loc special în medicina populară ca instrument preventiv și curativ. Surse egiptene și indiene de peste 3.000 de ani indică faptul că usturoiul este util în tratamentul bolilor de inimă și a tumorilor, iar mai târziu Hipocrate însuși a subliniat proprietățile sale de vindecare.

La începutul secolului al XX-lea, au apărut primele date științifice sistematizate cu privire la efectul benefic al usturoiului asupra metabolismului lipidelor și a bolilor cardiovasculare. Cu toate acestea, multe studii pe această temă sunt ambigue din mai multe motive. Pe de o parte, cantitatea de substanțe bioactive din plantă poate varia considerabil în funcție de condițiile de creștere și depozitare, împreună cu metodele de procesare. Pe de altă parte, rezultatele la pacienții cu boli cardiace avansate și cu multe complicații sunt susceptibile să difere de cele la persoanele cu modificări patologice inițiale.

Usturoiul conține carbohidrați, componente sulfatate, proteine, fibre, potasiu, fosfor, zinc, seleniu, vitamina A și o cantitate relativ mare de saponine și fenoli. Extractul de usturoi in vitro poate inhiba sinteza colesterolului și agregarea trombocitelor. Are efect antioxidant și anticoagulant, poate modula producția de oxid nitric și, în consecință, tonus vascular. Studiile arată că extractul de usturoi poate reduce colesterolul la pacienții hipercolesterolemici, în timp ce efectul său la persoanele cu colesterol normal sau ușor crescut este minim.

Un studiu foarte recent arată o legătură interesantă între bolile cardiovasculare și utilizarea plantelor de ceapă (genul Allium). În timpul unui control de șase ani, s-a constatat că persoanele care consumau în mod normal mai mult usturoi și ceapă erau mult mai puțin susceptibile de a suferi de hipertensiune arterială și leziuni cronice ale rinichilor decât altele, iar incidența evenimentelor cardiovasculare era cu 64% mai mică. în același grup. Un alt studiu recent controlat cu placebo a arătat că utilizarea extractului de usturoi a redus tensiunea arterială sistolică și diastolică la pacienții cu hipertensiune, ținând seama de alte tendințe favorabile în markerii inflamației și ai profilului lipidic. Suplimentul este sigur și nu crește riscul de sângerare la pacienții tratați cu anticoagulant. La diabetici, extractul nu afectează controlul glicemic sau rezistența la insulină după administrarea pe termen scurt, dar efectul său cu utilizarea prelungită rămâne de elucidat.

Brocoli (Brassica oleracea var. Italica)

Grupul mare al familiei Cruciferous include mai multe legume extrem de utile, cum ar fi varza (Brassica oleracea var. Capitata), Conopidă (Brassica oleracea var. Botrytis), brocoli (Brassica oleracea var. Italica), napi (Brassica rapa) și alabash (Brassica oleracea var. Gongylodes). Aceste plante sunt cunoscute pentru conținutul lor bogat de glucinolați, care mediază probabil efectul lor antioxidant semnificativ.

Printre reprezentanții acestei familii, broccoli este cel mai discutat ca remediu, în principal datorită conținutului său ridicat de sulforafan. Acesta din urmă este un izotiocianat natural care poate activa factori nucleari precum Nrf2 și crește activitatea transcripțională a genelor asociate cu protecția antioxidantă și antitumorală.

În același timp, noi experimente arată că sulforafanul reduce producția hepatică de glucoză prin inhibarea expresiei enzimelor cheie pentru gluconeogeneză. La pacienții obezi și cu diabet zaharat de tip 2 decompensat, extractul de broccoli scade glicemia în post și scade hemoglobina glicată, efectul fiind cel mai puternic la pacienții cu cea mai pronunțată rezistență la insulină.

Utilizarea broccoli și a altor legume din aceeași familie este asociată cu o mortalitate redusă din cauza bolilor coronariene. O singură porție de broccoli crește semnificativ nivelurile de sulforafan, ceea ce duce la o creștere pe termen lung a enzimelor antioxidante și poate proteja pereții vasculari sau reduce modificările aterosclerotice. Un studiu interesant de 27 de ani arată că deteriorarea funcției cognitive la femeile în vârstă este mai mică la cei care consumă cea mai mare cantitate de legume din familia cruciferelor, iar rezultatele nu depind de prezența bolilor cardiovasculare concomitente și a diabetului. Viitorul va arăta dacă utilizarea sulfrafanului poate reduce cu adevărat incidența aterosclerozei și a cancerului.

Studiile arată că utilizarea unor legume poate fi extrem de benefică pentru pacienții cu sindrom metabolic, diabet de tip 2 și complicații cardiovasculare. În plus, poate afecta mortalitatea generală a pacienților. Un studiu interesant în rândul imigranților greci din Australia a constatat că, după 30 de ani în afara țării lor de origine, aceștia continuă să prezinte o mortalitate cu 35% mai mică decât persoanele născute în Australia, în ciuda incidenței ridicate a tuturor factorilor de risc frecvenți pentru bolile cardiovasculare. și un stil de viață sedentar. Potrivit autorilor, acest fenomen se poate datora faptului că chiar și în Australia, grecii continuă să mănânce conform modelului tradițional mediteranean, consumând cantități mari de legume (în special ceapă, usturoi, ardei și roșii), ulei de măsline și pește. Ca rezultat, acestea arată de două ori nivelul seric al antioxidanților în comparație cu australienii anglo-saxoni care au obiceiuri alimentare diferite. Astfel de studii în rândul bulgarilor lipsesc, dar cel mai probabil bucătăria tradițională bulgară poate contribui, de asemenea, la o mai bună sănătate și la o calitate a vieții oamenilor din țara noastră.