Sindromul miofascial

Ce este o fascia?

ortopedic

Fascial (tradus din latină înseamnă „bandă”) este un țesut conjunctiv compus în principal din colagen. Se află direct sub piele. Țesutul fascial este cel care asigură, stabilizează, închide și separă mușchii și alte organe interne. Fascia este clasificată după strat, cum ar fi fascia superficială, fascia profundă și fascia viscerală sau parietală, sau după funcția și locația sa anatomică. Pur și simplu, fără țesut fascial, corpul uman va fi o grămadă de oase, mușchi și organe interne în vrac.

Ce este sindromul miofascial?

Sindromul miofascial se dezvoltă atât la sportivi sau la cei care efectuează munca fizică grea, cât și la mișcări frecvente regulate și leziuni minore, suprasolicitare. Ceea ce duce la inflamație, care se termină cu formarea de sigilii pe fascia, așa-numitul. "Puncte de declanșare. Prin definiție, un punct declanșator este un punct foarte dureros pe o parte compactată a unui mușchi, iritată de presiune, cu iradiere către un mușchi sau zonă adiacentă, cu manifestări de tulburări motorii și autonome. Punctele de declanșare miofasciale sunt împărțite în active și latente (latente).

Care sunt factorii de risc

- Mod de viață sedentar,

- Muncă „sedentară”, o lungă ședere într-o poziție statică pe computer,

- Suprasolicitare nervoasă, sensibilitate la stres, impresie,

muncă fizică grea stabilă,

- Sporturi profesionale (în special pe fondul administrării de medicamente care stimulează creșterea musculară),

- Procese distrofice asociate îmbătrânirii,

- Leziuni ale țesuturilor moi,

- Hipotermie, cheltuieli frecvente (în special munca fizică în condiții meteorologice nefavorabile),

- Restricționarea forțată pe termen lung a activității motorii din cauza rănilor sau operațiilor.

Motive pentru care este important să se antreneze fascia și starea țesutului fascial:

- Promovează mobilitatea

- Îmbunătățește postura

- Îmbunătățește propriocepția

- Are un efect pozitiv asupra stării psihologice

Ce tratament să luați?

Două abordări sunt utilizate pentru ameliorarea simptomelor durerii miofasciale, respectiv a zonelor asociate cu tensiunea crescută a țesutului conjunctiv și a punctelor de declanșare.

Una constă în utilizarea metodelor neinvazive, cum ar fi terapia cu ultrasunete, laserul cu frecvență redusă, terapia cu laser cu intensitate redusă, stimularea electro-neuro transcutanată (TENS), terapia cu unde SW-șoc, precum și alte tehnici și tehnici de terapie fizică și manuală, cum ar fi:


1. Tehnici de întindere/ întindere;


2. Relaxare postizometrică (PIR);


3. A.R.T. (Tehnica de eliberare activă)
- tehnica constă în aplicarea presiunii de masaj pe un punct cu tensiune crescută, realizând în același timp, din partea pacientului, o contracție excentrică, cu scopul de a atinge volumul deplin/posibil de mișcare;


4. Masaj
- relaxare clasică;
- segmentar;
- reflex;
- mobilizarea;
- țesut adânc;
- tehnici de stoarcere

Sunt câteva metode invazive, care sunt utilizate în tratamentul punctelor de declanșare active miofasciale și acestea sunt:


1. Acupunctura;
2. Injecții analgezice;
3. Injecția cu toxină botulinică.

Terapia medicamentoasă:

Ocazional, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor, în special în afecțiuni acute. În funcție de starea pacientului, medicul poate prescrie, de asemenea, anumite antidepresive sau relaxante musculare care ajută la relaxarea mușchilor și ameliorarea problemelor de somn asociate cu durerea miofascială.