oxidativ

După ce săptămâna trecută am atins parțial subiectul stresului oxidativ și al procesului de îmbătrânire, astăzi continuăm să analizăm relația dintre sănătate și prezența radicalilor liberi în organism.

Ce sunt radicalii liberi?

Radicalii liberi sunt un tip de metaboliți reactivi care sunt produși de organism ca urmare a proceselor metabolice normale și a producției de energie. Acestea sunt răspunsul biologic la toxinele pe care le luăm din mediu, cum ar fi fumul de țigară, substanțele chimice, radiațiile de tot felul. Corpul produce, de asemenea, radicali liberi atunci când desfășurăm o activitate fizică intensă și când au loc procese inflamatorii în organism.

Moleculele de radicali liberi au unul sau mai mulți electroni lipsă, făcându-i cauza oxidării biologice a organismului. Radicalul liber incomplet atacă alte molecule pentru a-și umple veriga lipsă. Această reacție se numește oxidare sau oxidare. Oxidarea este, de asemenea, cunoscută sub numele de „ruginire biologică”, deoarece este asociată cu niveluri prea mari de oxigen din țesuturi.

Radicalii liberi fură electroni din proteinele din corp, ceea ce dăunează structurii diferitelor celule din corp, inclusiv ADN-ului nostru. Ele pot provoca o reacție în lanț în care fiecare moleculă din care a fost furat un electron devine un radical liber și repetă procesul din nou.

Aceste substanțe dăunătoare sunt de obicei depuse în membranele celulare, ceea ce le predispune la deteriorarea oxidativă - un proces cunoscut sub numele de peroxidare lipidică. Când se întâmplă acest lucru, membrana celulară devine fragilă și permeabilă. Ca urmare, celula începe să se dezintegreze și să moară.

Radicalii liberi ne pot deteriora grav ADN-ul prin întreruperea procesului de duplicare sau perturbarea structurii acestuia. Activitatea lor este asociată cu peste 60 de boli, inclusiv:

  • Crab;
  • Parkinson;
  • Alzheimer;
  • Ateroscleroza.

Dacă corpul nu primește protecția necesară, radicalii liberi pot prelua literalmente corpul și pot interfera cu activitatea acestuia. De aceea, antioxidanții sunt atât de importanți.

Ce sunt antioxidanții?

Antioxidanții sunt donatori de electronice. Ei pot rupe reacția în lanț cauzată de radicalii liberi prin donarea unuia dintre propriii lor electroni fără a se transforma în dăunători. Antioxidanții sunt o protecție celulară adecvată împotriva speciilor reactive de oxigen. Atunci când organismul are niveluri suficiente de antioxidanți, se poate proteja în mod natural împotriva îmbătrânirii, cauzată de expunerea zilnică la poluanți. Dacă nu avem un nivel suficient de antioxidanți, apare o afecțiune cunoscută sub numele de stres oxidativ, care accelerează îmbătrânirea țesuturilor și a organelor.

Antioxidanții au multe beneficii pentru organism. În primul rând, unele specii specifice pot vindeca moleculele afectate de radicalii liberi prin donarea unui atom de hidrogen. Acest lucru este foarte important, în special pentru moleculele de ADN. În plus, antioxidanții blochează producția de radicali metalici, deoarece au un efect de chelare. Se leagă de metale toxice precum mercurul și arsenicul, care determină formarea de radicali liberi și previn reacțiile chimice asociate prezenței lor în organism. Agenții chelatori solubili în apă pot elimina, de asemenea, metalele grele din corp în urină.

Antioxidanții stimulează, de asemenea, expresia genelor și, astfel, întăresc funcția imună a organismului. Ei combate cu succes diverse boli, inclusiv cancerul. Unii antioxidanți acționează ca substanțe chimice anti-cancer care opresc creșterea celulelor și îi obligă să se autodistrugă (un proces cunoscut sub numele de apoptoză). Nu în ultimul rând, flavonoidele (un soi antioxidant) acționează ca un scut prin atașarea la moleculele ADN și protejarea acestora de atacurile radicalilor liberi.

Tipuri de antioxidanți

Clasificarea antioxidanților ne oferă informații valoroase nu numai despre activitatea lor, ci și despre modul în care le putem obține. Fără a intra în prea multe detalii, iată principalele tipuri de antioxidanți din două motive principale.

În ceea ce privește solubilitatea lor, antioxidanții sunt clasificați ca grăsimi sau solubili în apă. Ambele tipuri sunt extrem de importante, deoarece interiorul celulelor constă în principal din apă, în timp ce membrana sa este lipidică. Deoarece radicalii liberi pot ataca atât miezul apei, cât și peretele adipos, este important ca organismul să aibă ambele tipuri de protecție.

Antioxidanții solubili în grăsimi protejează membranele celulare de peroxidarea lipidelor. Exemple sunt vitaminele A și E, carotenii și acidul lipoic. Antioxidanții solubili în apă se găsesc în fluidele corpului - sânge și matrice citoplasmatică. Exemple de asemenea sunt Vitamina C, polifenoli și glutation.

Prin funcție, antioxidanții sunt împărțiți în enzimatici și neenzimatici. Cele enzimatice au, de obicei, molecule mai mari și scopul lor este de a se lega de radicalii liberi și de a-i expulza din corp. Pentru a-și desfășura activitatea, antioxidanții enzimatici au nevoie de substanțe nutritive importante precum zincul, cuprul, manganul și fierul. De obicei, această specie nu se găsește în suplimentele alimentare, ci este produsă de organism.

Antioxidanții non-enzimatici au molecule mai mici. Activitatea lor este legată de întreruperea procesului de oxidare. Tipice acestui grup sunt carotenoizii, vitamina C și E, polifenolii și glutationul. Majoritatea antioxidanților pe care îi luăm sub formă de suplimente se încadrează în această categorie. Sunt extrem de valoroși pentru că efectuează o „curățare” inițială care ajută organismul în detoxifierea sa naturală. După curățarea inițială, organismul se poate concentra asupra producției de antioxidanți enzimatici.

Antioxidanții cu o importanță deosebită

După cum se dovedește, organismul are nevoie de o varietate de antioxidanți pentru a se proteja de stresul oxidativ și pentru a lucra optim. Nu putem spune că există unele care sunt mai importante decât celelalte, dar suntem atenți la trei pe care experții le recomandă adesea.

Glutation

Glutation este unul dintre cei mai puternici antioxidanți. Este o tripeptidă găsită în fiecare celulă a corpului. Diferă prin faptul că acționează din interior spre exterior și are capacitatea de a maximiza activitatea tuturor celorlalți antioxidanți. Funcția sa principală este de a proteja celulele și mitocondriile de daunele oxidative și peroxidative. Acesta joacă un rol cheie în detoxifierea organismului, absorbirea energiei și prevenirea bolilor asociate proceselor degenerative din organism. În timp, capacitatea organismului de a produce glutation scade. Din fericire, formarea sa poate fi stimulată prin consumul de alimente bogate în proteine. O altă opțiune este să luați glutation ca supliment.

Acid alfa-lipoic (ALA)

Acest acid este un eliminator proeminent al radicalilor liberi. În plus, are capacitatea de a modifica expresia genelor și de a regla procesele inflamatorii din organism, de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și de a elimina metalele grele din organism. ALA este singurul antioxidant care poate fi transferat cu ușurință în creier, făcându-l extrem de valoros pentru persoanele cu boala Alzheimer.

CoQ10 (Ubiquinonă)

Odată ajuns în corp, CoQ10 este procesat de organism în ubiquinol pentru a ușura digestia. Acest compus este utilizat de fiecare celulă din corp. Nu numai că ne protejează de radicalii liberi, dar ajută organismul să producă mai multă energie, îmbunătățește sistemul imunitar și nervos, încetinește procesul de îmbătrânire, reglează nivelul tensiunii arteriale.

O problemă obișnuită cu CoQ10 este că, după vârsta de 25 de ani, corpul nu mai poate să-l proceseze în ubiquinol fără probleme. Prin urmare, compusul se găsește adesea sub forma unui aditiv ubiquinol, care nu are nevoie de prelucrări ulterioare și poate fi absorbit direct de organism.

Desigur, cel mai bun mod de a menține nivelurile antioxidante ridicate ale corpului este consumând un meniu bogat și variat care ne oferă toți nutrienții de care avem nevoie.

Ai grijă de tine și rămâi sănătos!