nervoase

Deși există diverse tehnici care pot ajuta la reducerea ticurilor nervoase, este recomandabil să se analizeze mai întâi cauza, mai ales dacă copiii sunt afectați.

Ticurile sunt o problemă neurologică asociată cu zvâcniri involuntare cauzate de contracțiile țesutului muscular într-o anumită parte a corpului, cel mai frecvent fața. Sunt inconștiente, frecvente și incontrolabile, ceea ce afectează stima de sine a celor afectați. Ele pot apărea în orice moment și cu o frecvență diferită, iar cel mai adesea motivul acestora este expunerea la niveluri ridicate de stres.

Aproximativ 15-20% dintre copiii sub 10 ani suferă de ticuri nervoase. La majoritatea dintre ele se regăsesc alte simptome ale nevrozei: anxietate, urinare nocturnă, tulburări de somn.

În multe cazuri, ticurile nervoase sunt văzute ca un semn de avertizare al stresului sau al tensiunii mintale, precum și al hărțuirii fizice sau emoționale.

Cele mai frecvente ticuri nervoase sunt:

clipire rapidă
aruncând capul într-o parte
mestecând
mușcând buzele
atingând nasul
mușcând sau mușcându-vă degetele

În multe cazuri, ticurile sunt o manifestare a anxietății sau fobiei. Motivele pentru acestea ar putea fi, de asemenea, o tulburare emoțională cauzată de pierderea unei persoane dragi, vinovăție, tulburare obsesiv-compulsivă, stres excesiv, reprimarea sentimentelor sau emoțiilor, nesiguranță și frici, unele medicamente.

Ticurile nervoase afectează mai des băieții și mai rar fetele la o vârstă școlară timpurie, în special copii mai închisi, timizi și introvertiți sau cei crescuți în supraprotejare de către părinți.

Este o concepție greșită pentru părinți să insiste asupra controlului ticurilor și să fie agresivi atunci când observă manifestarea lor. Acest lucru va complica doar afecțiunea, deoarece încercarea de a sparge obiceiul poate genera mai mult stres și anxietate.
Ce trebuie să faceți este exact opusul: nu arătați că observați problema, pentru a nu face copilul să se simtă rău și pentru a nu-i afecta stima de sine.

Analizează tic-ul. Încercați să aflați la ce se datorează, la ce oră a zilei apare și dacă este legat de o altă mișcare sau activitate (citit, mâncat, vorbind cu o anumită persoană (). Acest lucru vă va ajuta să găsiți cauza care îl deblochează și, prin urmare, este posibil să elaborați o strategie pentru eliminarea cu succes.
angajamentul regulat este o altă strategie care ar putea fi utilă la copiii cu ticuri nervoase.

Atunci când apariția ticurilor nervoase este asociată cu stresul și anxietatea, aplicarea anumitor tehnici de relaxare le poate reduce. Printre cele mai eficiente se numără:

Yoga - ajută la echilibrarea emoțiilor și la realizarea echilibrului interior. Yoga promovează calmul și autocunoașterea. Cu o practică regulată, ticurile nervoase ar putea fi reduse treptat.

Meditaţie - aceasta este o altă practică modernă pentru neutralizarea influenței stresului în viața de zi cu zi și realizarea păcii și bunăstării. Practica include echilibrarea minții, anumite practici de respirație și calmarea. Este potrivit să exersați înainte de culcare sau dimineața după trezire.

Masaj - Masajele terapeutice efectuate de profesioniști servesc la relaxarea mușchilor și mai ales la reducerea potențialelor dureri sau disconfort cauzate de un tic nervos. Aplicarea lor o dată pe săptămână este suficientă.

Terapie - intervenția psihoterapeutică ar putea fi utilă pentru a determina cauza ticului nervos și, astfel, pentru a scăpa de el.