tratamentul

  • Informații
  • Boli
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

În ciuda dimensiunilor reduse, glanda tiroidă îndeplinește funcții extrem de importante pentru evoluția normală a tuturor proceselor fiziologice din organism, prin intermediul hormonilor pe care îi produce.

Participă la menținerea metabolismului și a metabolismului în general, reglează ritmul cardiac și temperatura corpului, participă la reglarea proceselor de somn-veghe și multe altele, deoarece afectările activității sale funcționale duc la o gamă largă de modificări.

Boala Bazedov (boala Bazedov, boala Graves) este o boală autoimună caracterizată prin supraactivitatea glandei tiroide și producerea unor cantități excesive de hormoni tiroidieni, care la rândul lor duc la manifestări clinice de severitate variabilă.

Cauzele etiologice ale bolii nu sunt pe deplin înțelese, dar factorii de risc includ ereditatea (prezența unui membru al familiei cu aceeași sau altă boală autoimună), vârsta (cel mai expus riscului este grupul între 20 și 50 de ani), sexul (femeile sunt afectate de șapte până la opt ori mai des decât bărbații), prezența altor boli subiacente de origine autoimună (diabet zaharat de tip 1, boala Crohn, artrita reumatoidă etc.).

Informații detaliate despre afecțiune pot fi găsite în secțiunea Boli:

Nevoia de oportunitate tratamentul bolii Bazeda este asociat cu riscurile de complicații și manifestări clinice care duc la dificultăți în desfășurarea activităților zilnice și care provoacă disconfort pacienților.

Tabloul clinic include un arsenal bogat de simptome în legătură cu distribuția pe scară largă a receptorilor pentru hormoni tiroidieni în organism, dintre care cele mai frecvente sunt:

  • bufeuri și transpirații excesive (la temperatura camerei normale)
  • reducerea greutății pe fondul apetitului crescut
  • glanda tiroidă vizibil mărită (gușă)
  • tremur, nervozitate, iritabilitate, labilitate emoțională
  • diaree, greață
  • insomnie, probleme de concentrare
  • umflarea globilor oculari (exoftalmie), tulburări vizuale (vedere dublă)
  • tulburări menstruale, modificări ale libidoului
  • modificări ale unghiilor, părului și pielii

Există diferite combinații de manifestări clinice la pacienți individuali, cu exoftalmie și gușă cu valoare diagnostic ridicată, care duc la patologia tiroidiană.

După clarificarea diagnosticului și confirmarea bolii Bazedov, este necesară o terapie la timp în legătură cu riscul de complicații care afectează sistemul cardiovascular, sistemul musculo-scheletal și funcțiile de reproducere.

Principalele instrumente și metode utilizate pentru tratamentul bolii Bazeda, include:

  • medicamente antitiroidiene: reduce producția de hormoni tiroidieni
  • iod radioactiv: distruge celulele tiroidiene hiperactive
  • îndepărtarea parțială sau completă a glandei tiroide (tiroidectomie parțială sau totală)
  • răspuns simptomatic
  • metode alternative de terapie

Alegerea planului de tratament pentru fiecare pacient este abordată individual, luând în considerare caracteristicile individuale ale pacientului, gravitatea bolii, prezența bolilor subiacente și, în consecință, luarea altor medicamente.

Remediile simptomatice și metodele naturale de tratament sunt utilizate ca terapie adjuvantă pentru a obține rezultate optime.

Acestea sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de tirostatice și conduc la suprimarea producției de hormoni tiroidieni de către glandă. Un procent mare de pacienți au terapie de primă linie, deoarece nu sunt necesare intervenții chirurgicale sau radiații.

Două preparate sunt utilizate în practica clinică, și anume propiltiouracil și metimazol (cunoscut și sub numele de tiamazol).

Utilizarea prelungită a propiltiouracilului este asociată cu un risc crescut de afectare a ficatului (hepatotoxicitate), motiv pentru care metimazolul este preferat la majoritatea pacienților.

Se începe cu cea mai mică doză posibilă, ducând la ameliorarea clinică a manifestărilor și durează câteva săptămâni pentru a stabili un efect tangibil (medicamentele suprimă producția de hormoni tiroidieni, dar la începutul utilizării lor este necesar să epuizați deja produsele cantități mari).

Tratamentul cu aceste medicamente durează între două luni și un an și jumătate la pacienții individuali, iar la unii dintre ei, întreruperea terapiei duce la reapariția afecțiunii și necesită alegerea unui alt regim terapeutic.

Medicamentele sunt administrate pe cale orală, iar într-un procent mare de pacienți duc la efecte secundare de severitate variabilă, incluzând cel mai adesea erupții cutanate, cefalee, greață, vărsături, dureri articulare, căderea părului, ganglioni limfatici umflați și altele.

Deși rare, sunt posibile implicarea globulelor albe din sânge și dezvoltarea agranulocitozei, care este asociată cu un risc crescut de infecții și alte leziuni.

Utilizarea iodului radioactiv pentru tratamentul bolii Bazeda este preferat de mulți specialiști la pacienții cu boli severe, manifestări clinice pronunțate, dimensiunea crescută a glandei tiroide, niveluri semnificativ crescute de hormoni tiroidieni și lipsa afectării ochilor.

Terapia constă în administrarea de iod radioactiv sub formă de capsule sau soluție apoasă, doza fiind determinată individual în funcție de mărimea și activitatea glandei.

Substanța vizează numai glanda tiroidă și nu prezintă un risc de deteriorare a altor organe.

În câteva săptămâni până la câteva luni (aproximativ până la a șasea lună după utilizare), se observă un efect pronunțat al terapiei, constând în distrugerea zonelor hiperactive ale glandei tiroide.

Scopul este menținerea zonelor sănătoase ale glandei și realizarea eutiroidismului la pacienți (niveluri normale de hormoni tiroidieni).

Mulți pacienți dezvoltă hipotiroidism, care poate fi temporar (cu o durată de aproximativ două luni) sau permanent, necesitând tratament de substituție pe tot parcursul vieții cu levotiroxină.

Această metodă de tratament nu este recomandată femeilor însărcinate, mamelor care alăptează și femeilor care intenționează să rămână însărcinate în următoarele șase până la nouă luni, deoarece poate provoca leziuni ale glandei tiroide fetale.

Pe termen lung, terapia cu iod radioactiv nu prezintă riscuri pentru capacitatea de reproducere și nu este asociată cu dezvoltarea dizabilităților în timpul sarcinii și dezvoltării fetale.

Tratamentul cu iod radioactiv la persoanele cu oftalmopatie și exoftalmie moderată până la severă poate agrava starea și, prin urmare, trebuie utilizat cu precauție.

În funcție de starea pacientului, este preferată tiroidectomia parțială sau completă, iar procedura se efectuează într-un spital sub anestezie generală (anestezie generală).

Este necesar să informați pacientul în prealabil cu privire la posibilele beneficii și riscuri ale procedurii.

Tratamentul chirurgical este rareori prima alegere a terapiei, adesea combinată cu terapia cu iod radioactiv.

Riscurile asociate cu intervenția includ implicarea structurilor și nervilor din apropiere, îndepărtarea glandelor paratiroide și dezvoltarea ulterioară a hipoparatiroidismului și a manifestărilor conexe, infecție postoperatorie, sângerare, obstrucție a căilor respiratorii.

Îndepărtarea completă a glandei necesită terapie ulterioară de înlocuire, cel mai adesea cu levotiroxină.

Metoda este preferată la pacienții cu glandă tiroidă mărită semnificativ și cu dificultăți în desfășurarea activităților normale (inclusiv dificultăți la înghițire, vorbire, respirație).

Tiroidectomia parțială poate realiza eutiroidism postoperator și nu este nevoie de tratament suplimentar.

  • Terapia simptomatică

Adesea ca terapie adjuvantă pentru tratarea unora dintre simptomele bolii (tremor, palpitații, anxietate) sunt folosiți reprezentanți ai medicamentelor din grupul beta-blocantelor, utilizate în principal în diferite boli cardiovasculare.

Propranololul este cel mai des utilizat (dar, potrivit diverselor surse, se utilizează și metoprolol, atenolol și altele), care previne conversia periferică a tiroxinei în triiodotironină și, prin urmare, previne efectele acesteia asupra organismului.

Nu se recomandă utilizarea beta-blocantelor la persoanele cu astm bronșic din cauza riscului de agravare a afecțiunii și provocarea unui atac de astm, precum și la pacienții cu diabet zaharat.

Terapia simptomatică în complex tratamentul bolii Bazeda este necesară la pacienții cu exoftalmie.

Se aplică lacrimi artificiale, geluri hidratante, plasturi oculari speciali folosiți noaptea, scopul principal fiind de a reduce iritarea ochilor, uscăciunea și manifestările conexe.

Unii pacienți primesc corticosteroizi cu doze mici (pentru a reduce umflarea și inflamația) pentru o perioadă scurtă de timp pentru a reduce riscul de reacții adverse sistemice. Chirurgia orbitală decompresivă sau radioterapia orbitală este utilizată la unii pacienți.

  • Metode alternative de tratament pentru boala Bazeda

Aportul anumitor ierburi, extracte din plante și suplimente nutritive poate sprijini terapia generală a bolii Bazedov.

Remediile naturale sunt utilizate ca tratament adjuvant, nu ca singurul. Sunătoarea, gura diavolului, curcuma sunt folosite, iar utilizarea lor este consultată cu un specialist (sunătoarea, de exemplu, poate afecta metabolismul și activitatea multor medicamente).

Se recomandă administrarea de antioxidanți, precum vitamina C, vitamina E, vitamina A, vitamina D într-o doză adecvată. Aportul de seleniu și L-carnitină este, de asemenea, utilizat ca supliment tratamentul bolii Bazeda. Informații utile și detaliate pot fi găsite în secțiunea Medicină alternativă (Tratamentul alternativ al bolii Bazedov).

Se recomandă ajustarea meniului zilnic și transformarea acestuia într-un echilibrat, complet și vitaminic. Consumul de alcool, băuturi carbogazoase, paste și cofetărie, alimente grase și prăjite este limitat. Informații utile pot fi găsite în secțiunea Nutriție (Nutriție în boala bazală).

Reducerea stresului cu ajutorul diferitelor tehnici de relaxare și meditație are, de asemenea, un efect benefic. Informații utile pot fi găsite în secțiunea Tratamente (Meditația ca metodă de tratament, Reducerea stresului).

Tratamentul bolii Bazeda în timpul sarcinii

Controlul simptomelor în timpul sarcinii este o provocare medicală și este motivul vizitelor frecvente la cabinetul medicului, monitorizarea lunară a stării femeii și a fătului, monitorizarea nivelurilor hormonilor tiroidieni.

Utilizarea iodului radioactiv este absolut contraindicată în timpul sarcinii din cauza riscului de a dezvolta boli congenitale ale glandei tiroide (iodul traversează bariera placentară și pătrunde în glanda tiroidă a fătului).

Tirostaticele sunt utilizate cu precauție, iar propiltiouracilul este considerat mai sigur deoarece are un timp de înjumătățire plasmatică scurt și nu traversează bariera placentară.

La femeile cu boli severe și agresive și care necesită doze mari de medicamente antitiroidiene, se recomandă tiroidectomia parțială.

Alegerea planului de tratament se bazează pe riscurile și beneficiile fiecărei opțiuni de tratament. Dozele mari de propiltiouracil prezintă riscuri pentru evoluția normală a sarcinii, motiv pentru care este preferată intervenția chirurgicală la astfel de pacienți, care nu prezintă riscuri pentru făt și evoluția normală a sarcinii.

Tratamentul bolii Bazedov își propune să normalizeze nivelul hormonilor tiroidieni din organism și să controleze manifestările clinice ale bolii.

Vizita la timp la cabinetul medicului la primele semne și numirea unei terapii adecvate îmbunătățește semnificativ prognosticul și reduce riscurile de complicații și necesitatea re-tratamentului.