antivirale

Virușii sunt cei mai mici agenți infecțioși, constând dintr-un nucleu de acid nucleic protejat de un strat proteic.

Sunt paraziți intracelulari obligați care se pot înmulți doar în celulele organismului gazdă.

Principalele medicamente utilizate în tratamentul infecțiilor de etiologie virală se numesc medicamente antivirale.

Sunt eficiente pentru tratamentul și prevenirea unei game largi de infecții virale, vizând în principal familia virusurilor herpesului și hepatitei, virusului gripal și retrovirusurilor.

Principalele lor efecte includ inhibarea pătrunderii virusului în celulele gazdă, inhibarea sintezei acidului nucleic și inhibarea eliberării virusului.

Medicamente cu activitate predominant antiherpesică:

Aceștia acționează pe principiul antimetaboliților, inhibând ADN-polimeraza virală și blocând replicarea.

Aciclovirul se administrează oral, parenteral sau local, în funcție de starea pacientului.

În herpesul oral se aplică local, sub formă de cremă, în timp ce în herpes zoster se ia sub formă de tablete.

O caracteristică importantă este reducerea gradului de absorbție a acestuia atunci când este luat cu alimente, motiv pentru care se recomandă un interval suficient între administrarea medicamentului și consumul.

Trece bariera hematoencefalică, motiv pentru care este eficientă și în meningită sau encefalită cauzată de virusurile herpetice.

Valacyclovir este un promedicament, un ester aciclovir, care este utilizat pentru a trata infecția cu zona zoster și herpes simplex, precum și infecția cu citomegalovirus.

Utilizarea lor poate dezvolta reacții alergice, hipotensiune, creșterea creatininei serice, uree și enzime hepatice. În doze mari, medicamentele sunt nefrotoxice și neurotoxice.

Medicamente cu activitate antigripală:

Oseltamivir și zanamivir sunt agenți cu spectru larg activ împotriva gripei A, B și a virusului gripei aviare (H5N1).

Sunt puternici inhibitori selectivi ai neuraminidazelor virale (enzime de pe suprafața virusului gripal necesare pentru eliberarea particulelor virale nou formate din celulele infectate și diseminarea infecției).

Oseltamivir se administrează în principal pe cale orală, cu absorbție rapidă și completă.

Zanamivirul se administrează prin inhalare, sub formă de aerosol, iar la mulți pacienți duce la bronhospasm moderat și dispnee.

Amantadina și rimantadina sunt amine ciclice care inhibă în mod specific replicarea principalelor subtipuri de virus gripal A izolate la om, și anume H1N1, H2N2, H3N3.

Rimantadina este de până la zece ori mai activă decât amantadina, este metabolizată extensiv în ficat și eliminată în urină.

Principalele efecte secundare ale acestor medicamente sunt direct legate de doză. Cele mai frecvente tulburări gastro-intestinale, insomnie, iritabilitate, cefalee.

Informații detaliate despre terapia antigripală la copii și adulți pot fi găsite la:

Medicamente cu activitate predominant antiretrovirală utilizate în SIDA:

  • zidovudină
  • lamivudină
  • nevirapină
  • ritonavir
  • indinavir
  • enfuvirtide
  • maravirok
  • raltegravir

Scopul terapiei la acești pacienți este suprimarea sau distrugerea virusului, menținerea imunității, îmbunătățirea stării generale de sănătate și prelungirea supraviețuirii.

Lamivudina și zidovudina sunt inhibitori nucleozidici ai enzimei revertază, fiind eficienți în prevenirea infecției, dar nu și pe celulele infectate. Blochează extensia firelor de ADN și se caracterizează printr-o gamă largă (HIV1, HIV2 și alte retrovirusuri).

O caracteristică importantă este că monoterapia dezvoltă rapid rezistență ca urmare a unei mutații a enzimei revertază, motiv pentru care se recomandă utilizarea terapiei combinate a două, trei sau mai multe medicamente.

La femeile însărcinate seropozitive, fătul este profilaxia cu zidovudină.

Lamivudina este, de asemenea, utilizată în tratamentul hepatitei virale B.

Nevirapina este un inhibitor non-nucleozidic al transcriptazei inverse care acționează necompetitiv. Este utilizat în terapia combinată pentru tratamentul SIDA, precum și pentru prevenirea nou-născuților la mamele infectate.

Ritonavirul și indinavirul sunt inhibitori de protează și blochează proteaza specifică virusului. Deseori duc la creșterea bilirubinei și transaminazelor hepatice, hiperglicemie, hiperlipidemie, lipodistrofie.

Toate medicamente antivirale, utilizate în tratamentul infecțiilor retrovirale, duc la diferite grade de mielosupresie. Utilizarea lor pe termen lung poate dezvolta neutropenie, anemie, depresie, dureri de cap persistente, stare generală de rău.

Informații detaliate despre regimurile de tratament SIDA pot fi găsite la:

Interferoni:

  • interferon alfa-2a
  • interferon alfa-2b
  • interferon beta-1a
  • interferon beta-1b
  • peginterferon alfa-2a
  • interferon gamma

Interferonii sunt citokine cu activitate antivirală și imunomodulatoare dovedită.

Acestea previn replicarea virușilor prin afectarea sintezei acizilor nucleici și a proteinelor.

Se administrează parenteral (intravenos, intramuscular) și intranazal. Sunt utilizate în tratamentul hepatitei virale (hepatita B și hepatitei C), leucemiei, leucemiei, limfomului.

Principalele efecte secundare observate cu utilizarea lor sunt legate de dezvoltarea reacțiilor alergice.

Utilizarea prelungită este asociată cu un risc crescut de a dezvolta alopecie, mielosupresie, afectarea tiroidei.

În infecția virală acută, obiectivul principal al terapiei antivirale este reducerea severității bolii și dezvoltarea complicațiilor.

Scopul terapiei la pacienții cu infecții virale cronice este de a preveni deteriorarea organelor interne și a sistemului nervos central.

Utilizarea medicamente antivirale este numit de un specialist și este necesară monitorizarea periodică a stării pacientului.

În caz de reacții adverse grave, terapia este oprită și se prescrie un alt agent antiviral cu o eficiență suficient de mare.