altitudine

Mulți experți consideră că desfășurarea unui proces de instruire în condiții moderate altitudine determină un efect pozitiv semnificativ asupra consumului maxim de oxigen și contribuie la rezultate competitive optime la sportivii care practică sporturi cu cerințe mari asupra capacității aerobe a corpului.


Efectul efectuat în condiții de altitudine moderată (2000-2500 metri) antrenament sportiv procesul despre capacitățile funcționale ale corpului a fost discutat de mai bine de șase decenii. În anii 50 și 60 ai secolului trecut în țara noastră au fost efectuate numeroase studii în acest domeniu științific.


Rezultatele obținute demonstrează că, în urma așa-numitelor. „Antrenament la altitudine” există o creștere semnificativă a consumului maxim de oxigen, ceea ce contribuie la o realizare mai completă a sportivilor în discipline cu cerințe de înaltă calitate „rezistență”.


Pe baza acestor studii, opinia este confirmată că desfășurarea taberelor de antrenament în condiții de altitudine moderată este o abordare metodologică recomandată pentru a crește capacitatea aerobă a sportivilor și pentru a obține rezultate competitive competitive.


Unii experți chiar susțin opinia că, din punct de vedere metodologic, pentru a îmbunătăți performanța de succes a sportivilor în competiții responsabile, nu este recomandată doar antrenarea la altitudine, ci chiar necesară pentru a obține rezultatele stabilite.


S-au afirmat că este posibil să se vadă contradicții modificări adaptative în organism în timpul procesului de antrenament în condiții de altitudine moderată. Acest lucru se datorează faptului că efectele complexe de adaptare provocate de antrenamentul la altitudine la sportivi individuali depind de mulți factori, inclusiv de caracteristicile genetice specifice organismului.


Nu lipsa de oxigen face ca organismul să lucreze mai mult la altitudini mari. Acest lucru este legat de presiunea atmosferică. Chiar și la o altitudine de 3 km, există aproximativ 30% oxigen în aer, din care absorbiți doar 10% atunci când respirați. Marea provocare este capacitatea corpului de a extrage la înălțimi mari oxigen și să o ducă în sânge. La nivelul mării, presiunea „funcționează” pentru noi. Greutatea totală a atmosferei ajută aerul să pătrundă mai ușor în plămâni. Același lucru se întâmplă la nivel celular. Presiunea permite aerului (inclusiv oxigenului) să pătrundă în sânge.


Când te antrenezi într-un loc semnificativ deasupra nivelului mării, presiunea atmosferică este mai mică și aerul nu pătrunde atât de ușor în sânge, motiv pentru care corpul trebuie să lucreze mai mult. În timp, produce mai multe celule roșii din sânge pentru a compensa lipsa de oxigen. Aceste celule transportă oxigen și acest lucru se reflectă într-o stare fizică mai bună.


După cum a devenit clar, beneficiile antrenamentului la altitudine mare nu sunt o consecință a lipsei de oxigen, ci pe baza unei presiuni atmosferice mai mici. În consecință, antrenamentul cu o mască care restricționează fluxul de aer nu simulează altitudinea mare, dar poate duce la probleme grave, cum ar fi hiperventilația, dezorientarea, bătăile rapide ale inimii, hipertensiunea arterială și chiar pierderea cunoștinței. Dar aceste măști pot fi utile în pregătirea unor sporturi cu deficit de oxigen, deși sunt periculoase dacă doriți să le folosiți pur și simplu pentru a vă îmbunătăți forma.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.