Deteriorarea termică a căilor respiratorii acoperă de obicei doar partea superioară, deoarece energia termică a gazelor fierbinți inhalate este disipată. Gradul de arsuri termice ale laringelui și traheei depinde atât de temperatura pe care a atins-o agentul traumatic (în funcție de materialul ars), cât și de durata expunerii. Temperatura maximă pe care corpul o poate tolera înainte să apară leziuni tisulare este de 45C.

termice

Modificările termice ale țesuturilor laringelui și traheei depind nu numai de temperatura aerului de intrare și de timpul de expunere. Țesutul este o unitate de viață furnizată de vasele de sânge care joacă un rol în schimbul de căldură, iar metabolismul este, de asemenea, efectuat în mod constant.

Astfel, alți factori, cum ar fi rata metabolismului țesutului, perfuzia sângelui, diferite efecte arteriale și metabolice, afectează, de asemenea, daunele termice. În plus, reflexul rapid al închiderii corzilor vocale la inhalarea aerului cald reduce efectul direct de căldură la adâncime.

Arsuri termice ale laringelui și traheei inhalarea gazelor fierbinți este un fenomen comun și amenință recuperarea victimelor. Trauma prin inhalare este una dintre cele mai frecvente cauze de deces, în special la copii și vârstnici. Arderea traheală se datorează a doi factori: conductivitatea termică la suprafața traheei și convecția fluxului de aer care intră pe suprafața lumenului traheal.

Temperatura aerului din căile respiratorii se răcește atunci când aerul intră în trahee și se datorează absorbției căldurii de către țesutul traheal. Astfel, arderea are loc în laringe și pe suprafața traheală și la intrarea în trahee și nu adânc în trahee. Cel mai mare grad de ardere are loc la intrarea în trahee.

Viteza aerului în trahee variază în funcție de timp datorită inhalării și expirației. Ca urmare, temperatura aerului variază ciclic.

Inhalarea inițială a aerului cald duce la o creștere rapidă a temperaturii căilor respiratorii. Temperatura scade apoi treptat pe măsură ce căldura se disipează în țesutul traheal și plămâni. Acest ciclu se repetă în timp, ducând la o creștere constantă a temperaturii maxime a căilor respiratorii. Pe măsură ce temperatura căilor respiratorii crește cu fiecare inhalare, severitatea arsurii crește, de asemenea.

Aspirarea lichidelor fierbinți și inhalarea aburului pot provoca daune atât tractului respirator superior, cât și inferior. Odată ajuns în sistemul respirator, aburul se condensează rapid și eliberează o cantitate mare de căldură și, împreună cu condensul fierbinte, provoacă leziuni termice mucoasei respiratorii. Apa este un produs al condensării aburului la temperaturi ridicate, poate provoca, de asemenea, leziuni termice ale căilor respiratorii.

Semnele clinice ale arsuri termice ale laringelui și traheei includ: stridor inspirator, schimbarea vocii/răgușeală și edem. Modificările termice ale acestor structuri provoacă, de asemenea, obstrucție respiratorie, care se manifestă prin dificultăți de respirație, ritm respirator rapid și ineficiența procesului respirator.

Stricturile căilor respiratorii superioare cauzate de arsuri au caracteristici diferite de alte stenoze benigne. Incidența stricturilor laringotraheale la victimele rănilor este mare.

Stricturile căilor respiratorii superioare datorate arsurilor termice ale laringelui și traheei sunt asociate cu inflamații prelungite și implică laringele și traheea la majoritatea pacienților. Aceste leziuni complexe răspund la stent traheal prelungit (în medie aproximativ 28 de luni) și la rezecția sau stentarea stenozelor subglotice cu restabilirea căilor respiratorii funcționale și a vocii la majoritatea pacienților. Rezecția traheală precoce trebuie evitată.

O mai bună înțelegere a interacțiunii dintre temperatura temporară și distribuția daunelor traheale poate ajuta tratamentul direct în viitor.

Tratamentul arsuri termice ale laringelui și traheei include: asigurarea căilor respiratorii pasabile și respirație eficientă (intubație, traheostomie, aport de oxigen); terapie medicamentoasă (bronhodilatatoare, mucolitice, antibiotice, perfuzii, corticosteroizi).