când

Fiecare sportiv care a suferit o leziune sau o intervenție chirurgicală la umăr și care a suferit o reabilitare pune întrebarea „Când pot începe să arunc, să servesc, să joc golf sau să înot din nou?” Aceasta este, de asemenea, întrebarea la care mulți medici, fizioterapeuți și antrenori nu pot răspunde de multe ori exact când sunt întrebați de un sportiv care se recuperează după o accidentare sau o intervenție chirurgicală pe umeri. Această întrebare poate fi una dintre primele care i se adresează oricărui pacient care nu este un atlet după o leziune sau o intervenție chirurgicală artroscopică.


Răspunsul nu este deloc ușor și simplu, mai ales atunci când trebuie să încercăm să stabilim un anumit interval de timp pentru un proces care este cu adevărat complex și multifactorial, mai ales imediat după operație.

Criterii de bază pentru revenirea la evaluarea sportivă

Mișcări în umăr deasupra nivelului capului (aruncarea, serviciul etc.) sunt mișcări strict specifice pentru fiecare sport, efectuate la o viteză extrem de mare, care necesită flexibilitate, forță musculară, coordonare, sincronicitate și control neuromuscular (Wilk și colab. 2002).

Mișcări de aruncare și trecere puneți cerințe extraordinare asupra articulației umărului. Datorită acestor forțe aplicate frecvent, umărul este articulația cel mai frecvent rănită la pitcherele profesionale de baseball (Conte și colab. 2009).

Datorită numeroaselor elemente complexe, întoarcerea cu succes a unui sportiv profesionist într-o competiție serioasă într-o echipă poate fi un proces dificil care necesită abordare abilă a procesului de pornire și progresare a revenirii la nivelul funcțional.

Astfel de pași și decizii se aplică sportivilor cu activități ale articulației brațului și umărului peste nivelul capului în tenis, precum și golfului, înotului și altor activități sportive similare.

Sportivii sunt motivați să reia antrenamentele la nivel înalt și activitățile sportive nelimitate cât mai curând posibil. Prin urmare, este crucial pentru a stabili un set de criterii măsurabile obiective, pentru a permite o tranziție în mod rezonabil consecventă și de succes prin diferitele faze ale reabilitării și revenirii la sport.

Rolul medicului și kinetoterapeutului este de a determina, pe cât posibil, când un atlet poate pentru a trece în siguranță de la o fază a programului de reabilitare la următoarea.

Capacitatea pacientului de a parcurge cu succes fiecare fază a programului de reabilitare este un factor cheie în determinarea momentului în care se poate relua pregătirea profesională și revenirea la sport.

Criterii specifice pentru tranziția cu succes și progresul printr-un program standardizat de reabilitare în patru faze sunt un element important în formularea unui program eficient de reabilitare pentru orice sportiv cu activități aeriene.

Iată ce sunt faze, obiective și criterii de progres pentru fiecare dintre cele patru faze ale programului de reabilitare al sportivului:

Faza 1 - faza acută
Obiective:

  • Reducerea durerii și inflamației;
  • Normalizarea mișcărilor;
  • Incetinirea/oprirea pierderii musculare;
  • Asigurarea echilibrului muscular/stabilitate dinamică;
  • Controlul biomecanicii necorespunzătoare și a prezenței stresului funcțional la nivelul articulației.

Faza 2 - Faza intermediară
Obiective:

  • Creșterea exercițiilor de forță;
  • Îmbunătățirea echilibrului muscular;
  • Îmbunătățirea stabilității dinamice;
  • Controlul/îmbunătățirea mobilității și a întinderii.

Faza 2 - Faza de formare sporită
Obiective:

  • Creșterea crescută a exercițiilor de forță;
  • Îmbunătățirea controlului neuromuscular;
  • Îmbunătățiți forța și rezistența.

Faza 2 - Faza de revenire la activitatea funcțională
Obiective:

  • Reveniți la un program de antrenament pentru a îmbunătăți activitățile umărului deasupra capului, cum ar fi aruncarea, împingerea, împingerea etc.;
  • Revenirea la regimul activităților profesionale;
  • Continuați cu exerciții pentru a îmbunătăți forța și mobilitatea.

Pacientul trece de la o fază a programului la următoarea, când sunt îndeplinite toate criteriile. Prin urmare, timpul necesar pentru progresul programului va varia între indivizi, dar va fi întotdeauna controlat obiectiv de îndeplinirea unor criterii specifice.

Pe măsură ce pacienții progresează prin etapele ulterioare ale programului de reabilitare, specialistul în reabilitare trebuie să stabilească când progresia aruncării și, în cele din urmă, activitățile funcționale nerestricționate din sport pot începe în siguranță.

Revenirea pacientului la activități funcționale nelimitate, cum ar fi aruncarea, împingerea, împingerea etc. în sportul respectiv trebuie să includă o progresie atentă a elementelor funcționale cheie necesare pentru performanța de calitate a sportivului respectiv în meciuri și competiții, care sunt apoi testate, măsurate și avansate într-un mod consecvent, orientat pe criterii.

Elemente funcționale cheie

Unele dintre modalitățile de evaluare și testare a elementelor funcționale cheie utilizate pentru a determina când poate începe un program de aruncare, împingere etc. (activități profesionale) sunt următoarele:

  • Interval de timp suficient pentru a permite recuperarea adecvată a țesuturilor după intervenție chirurgicală sau traumatism;
  • Rezultate satisfăcătoare în urma unui examen clinic (de exemplu, un interval de mișcare nedureros în articulația umărului);
  • Teste funcționale satisfăcătoare (de exemplu, 10 genuflexiuni cu un picior fără pierderea echilibrului).

Bibliografie:

1. Conte S, Requa RK, Garrick JG. Zile pentru handicap în baseball-ul ligilor majore. Am J Sports Med. 2009; 29: 431-436.
2. Wilk KE, Meister K, Andrews JR. Concepte actuale în reabilitarea sportivului care aruncă în aer. Am J Sports Med. 2002; 30 (1): 136-151

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.