către

Aceasta este opinia unui grup de experți - consilieri științifici șefi, exprimată în raportul „Către un sistem alimentar durabil”, care a fost însărcinat de Comisia Europeană (CE) să examineze modul în care sistemul poate fi pe deplin durabil. Grupul este condus de prof. Karina Keskitalo (profesor de științe politice la Departamentul de geografie la Universitatea Umeå).

Raportul „Către un sistem alimentar durabil” a fost publicat la 20 mai ca unul dintre documentele care însoțesc publicarea strategiei „De la fermă la furculiță”. Potrivit consilierilor științifici, sustenabilitatea de mediu, socială și economică trebuie să fie „un obiectiv central al tuturor politicilor legate de alimente”.

Experții contestă credința comună a majorității oamenilor din sistemul de producție alimentară că alimentele sunt un mijloc de comerț a cărui valoare este „determinată de prețul pieței”. Alimentele sunt văzute ca o marfă, iar obiectivul sistemului de producție alimentară este de a crește producția (în special a alimentelor bogate în calorii) „în același timp minimizând costurile”.

Consilierii au solicitat o strategie integrată de producție a alimentelor, explicând că în prezent „abordarea este încă lideră, direcțiile individuale ale CE examinând separat diferitele componente ale producției de alimente”. Dezvoltarea strategiei și a politicii „trebuie să înceapă cu un singur set de obiective echilibrate de mediu, de durabilitate socială, care vor schimba abordarea actuală a politicilor alimentare”. Ca exemplu de înțelegere a acestora, experții spun că excesul de consum și malnutriția nu ar trebui privite de politicieni numai în ceea ce privește sănătatea publică, ci ar trebui să fie văzute și ca „risipa alimentară care pune în pericol mediul înconjurător” și ca „Formă de insecuritate alimentară” însoțită o problemă economică „din cauza scăderii productivității”.

Aplicarea unei abordări holistice ar însemna „asigurarea suplimentară că inițiativele sau activitățile care vizează producția durabilă de alimente într-un domeniu politic nu vor contrazice sau periclita inițiativele sau activitățile care vizează producția durabilă de alimente într-un alt domeniu de politică”. În consecință, politicile legate de alimente „ar fi dezvoltate împreună, pe baza unei strategii unice bazate pe obiectivul de durabilitate”.

Experții îndeamnă, de asemenea, Comisia să „preia conducerea și să sprijine transformarea politicilor alimentare la nivel global, european, național, regional și local”. Autorii raportului subliniază necesitatea ca politica să se concentreze asupra producătorilor și consumatorilor de alimente. Aceștia susțin că, deși producătorii și consumatorii sunt cele mai mari grupuri de actori din întregul sistem alimentar, în același timp, aceștia au foarte puține șanse să influențeze politica însăși, deși politicile sunt destinate în principal acestora. Procesorii și comercianții cu amănuntul au o influență foarte puternică asupra deciziilor producătorilor și consumatorilor, ceea ce „necesită o mai mare concentrare a politicilor de producție alimentară asupra acestora”.