cealaltă

Biserica a stabilit zile speciale în memoria morților. Ei sunt întotdeauna în Sabat, pentru că atunci Domnul Iisus Hristos era și el Moart, cu trupul Său în mormânt.

În aceste zile, în fiecare biserică ortodoxă există o slujbă specială - Liturghia odihnei și Slujba funerară generală, pe care o sărbătorim ca Ziua Adormirii Maicii Domnului.

În Ziua Adormirii, vizităm mormintele celor dragi. Le curățăm, ardem tămâie și decorăm cu flori.

Adormirea Domnului Arhanghel, numită și Adormirea Domnului Arhanghel, Adormirea Domnului Rangel, Adormirea Domnului Hrangel, este una dintre cele trei mari. Se sărbătorește în prima sâmbătă înainte de Ziua Arhanghelului - pentru că sâmbăta este desemnată ca fiind ziua morților.

La Adormirea Maicii Domnului Arhanghel, ca și în cazul altor asceți, se fac mese obișnuite. Numită și Marea Adormire, este ultima anului, așa că pe masa comună a parcului cimitirului sunt așezate șapte feluri de mâncare diferite (inclusiv preferatele morților) pentru a „auzi” binecuvântarea morților în postul de Crăciun care vine.

Prima mușcătură este așezată pe pământ, iar prima înghițitură de vin se toarnă, nu se bea și menționăm morții cu cuvintele „Dumnezeu să ierte”. Bătrânii spun că, dacă vedeți o muscă sau un fluture bâzâind în jurul vostru în această zi, atunci sufletul decedatului a venit.

Se fac comemorări sau, numite și - fișe, fișe. Acestea sunt distribuite rudelor, vecinilor, rudelor care au ajuns la mormântul decedatului, precum și altor persoane din jurul mormintelor vecine, chiar și străinilor.

Vinul, grâul fiert, prăjiturile (sau pâinea), puiul, mielul sau carnea în general, prăjiturile mici, bomboanele, merele și alte fructe, prăjitura sunt prezente în mod tradițional în Adormirea Maicii Domnului Arhanghel, dar de fapt puteți servi orice doriți. Grâul simbolizează învierea, pâinea și vinul - în amintirea jertfei lui Hristos pentru noi.

Fapte de caritate

Împreună cu rugăciunile, în memoria celor dragi, este bine să facem fapte de caritate, să arătăm mila pe care Dumnezeu o dorește și o așteaptă mereu de la noi: să ajutăm bolnavii, suferinzi sau epuizați, să dăruim haine celor care au nevoie, să donați fonduri, o icoană sau altceva de care are nevoie Biserica. Deci, atunci când spunem „Dumnezeu să-mi ierte rudele moarte” (și le menționăm numele), cel care acceptă ar trebui să se roage și pentru el.