Descoperirea și descrierea multor specii noi și colectarea diferitelor probe a devenit o pasiune a multor oameni de știință și a devenit o afacere profitabilă pentru oamenii întreprinzători. Mulți iubitori de natură se angajează în călătorii pe scară largă în jurul lumii, în căutare de cunoștințe științifice și aventuri.

biologiei

Au fost luate în considerare dulapuri întregi, precum cel al lui Ole Worm centre de cunoaștere biologică la începutul perioadei moderne. Înainte de epoca Marilor Descoperiri Geografice, iubitorii de natură aveau o idee vagă despre scara enormă a biodiversității.

Munca experimentală a lui Vesalius cu organe funcționale (ale oamenilor și animalelor), precum și lucrarea lui William Harvey, s-a axat pe studiul rolului sângelui și al vaselor de sânge. Tratatul lui Harvey, intitulat „De motu cordis”, a fost publicat în jurul anului 1628, marcând începutul teoriei lui Galen și servind ca un model influent al abordărilor cantitative în fiziologie.

La începutul secolului al XVII-lea lumea biologiei abia începând să prindă contur. Mai mulți maeștri și filosofi naturali au creat primele microscopuri la sfârșitul secolului al XVI-lea. Robert Hooke a publicat „Micrographia” pe baza observațiilor sale făcute datorită propriului microscop compozit în 1665.

Cele mai mari îmbunătățiri în rezoluția microscopului au fost făcute de Antonie van Leeuwenhoek, care la începutul anilor 1670 a creat lentile noi revoluționare care puteau realiza măriri de peste 200 de ori. Astfel, oamenii de știință au descoperit lumea microorganismelor. Astfel de investigații ale lui Jan Swammerdam au stârnit un nou interes pentru entomologie. Sunt dezvoltate tehnicile de bază ale colorării microscopice.
În „Micrografie”, Robert Hooke sugerează cuvântul „celulă” pentru a da un nume structurilor biologice preluate din țesutul din lemn de plută.

Interesantă este tendința cu privire la faptul că lumea microscopică se extinde și lumea „macroscopică” se micșorează. Botanici precum John Ray au lucrat ore întregi pentru a studia marea varietate de organisme nou descoperite trimise din întreaga lume, plasându-le într-un grup consecvent taxonomic succesiv.

Un alt eveniment important din 1669 a fost scrierea unui eseu extrem de important de Nikola Steno. El descrie modul în care rămășițele organismelor vii pot fi „prinse” în mai multe straturi de sedimente și mineralizate sub formă de fosile. Aceasta dă naștere paleontologiei.