Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în accesul și furnizarea de bunuri și servicii

consiliului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 13 alineatul (1),

Având în vedere propunerea Comisiei

Având în vedere avizul Parlamentului European (1),

Având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2)

Având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

Întrucât următoarele:

(1) În conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea se întemeiază pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a statului de drept, principii care sunt comune statelor membre și respectă principiile fundamentale, drepturile garantate de Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care derivă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului european.

(2) Dreptul tuturor la egalitate în fața legii și la protecția împotriva discriminării este un drept universal recunoscut de Declarația universală a drepturilor omului, Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și Convenția internațională privind Eliminarea tuturor formelor de discriminare: toate formele de discriminare rasială, Pacturile ONU privind drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale și Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată de toate statele membre.

(3) Concomitent cu interzicerea discriminării, este important să se respecte alte drepturi și libertăți fundamentale, inclusiv protecția vieții private și de familie, precum și tranzacțiile efectuate în cadrul acestor cadre și libertatea religioasă.

(4) Egalitatea dintre bărbați și femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic orice discriminare bazată pe sex și afirmă că egalitatea între bărbați și femei trebuie asigurată în toate domeniile.

(5) Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că promovarea unei astfel de egalități este una dintre sarcinile principale ale Comunității. Articolul 3 alineatul (2) din tratat impune, de asemenea, Comunității să caute să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei în toate acțiunile sale.

(6) Comisia și-a anunțat intenția de a propune o directivă privind discriminarea bazată pe sex în afara pieței muncii în comunicarea sa privind agenda politicii sociale. Această propunere este pe deplin în conformitate cu Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de aprobare a programului strategiei-cadru comunitară privind egalitatea între femei și bărbați (2001-2005) (4), care acoperă toate politicile comunitare și are ca scop promovarea egalității între bărbați și femei prin adaptarea acestor politici și punerea în aplicare a unor măsuri specifice pentru îmbunătățirea situației bărbaților și femeilor în societate.

(7) Consiliul European de la Nisa din 7 și 9 decembrie 2000 a solicitat Comisiei să consolideze drepturile de egalitate prin adoptarea unei propuneri de directivă privind promovarea egalității între bărbați și femei în alte domenii decât ocuparea forței de muncă și ocupație.

(8) Comunitatea a adoptat o serie de instrumente legale pentru a preveni discriminarea pe criterii de sex și pentru a combate o astfel de discriminare pe piața muncii. Aceste instrumente au dovedit utilitatea legislației anti-discriminare.

(9) Discriminarea bazată pe sex, inclusiv hărțuirea și hărțuirea sexuală, există și în domenii care nu au legătură cu piața muncii. Această discriminare poate fi la fel de dăunătoare prin împiedicarea integrării depline și reușite a bărbaților și femeilor în viața economică și socială.

(10) Problemele se remarcă în special în domeniul accesului la bunuri și servicii și al furnizării de bunuri și servicii. Prin urmare, este necesar să se prevină și să se elimine discriminarea bazată pe sex în acest domeniu. La fel ca în cazul Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000. referitor la aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică (5), acest obiectiv poate fi realizat mai bine prin legislația comunitară.

(11) Legislația respectivă ar trebui să interzică discriminarea pe motive de sex în domeniul accesului la bunuri și servicii și la furnizarea de bunuri și servicii. Mărfurile ar trebui înțelese în sensul dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene privind libera circulație a mărfurilor. Serviciile vor fi înțelese în sensul articolului 50 din prezentul tratat.

(12) Pentru a preveni discriminarea bazată pe sex, prezenta directivă se aplică discriminării directe și indirecte. Discriminarea directă are loc numai atunci când, din motive legate de sex, o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât o altă persoană aflată într-o situație similară. Rezultă, de exemplu, că diferențele dintre bărbați și femei în furnizarea de servicii de sănătate rezultate din diferențele fizice dintre bărbați și femei nu sunt legate de situații comparabile și, prin urmare, nu constituie discriminare.

(13) Interdicția discriminării ar trebui să se aplice persoanelor care furnizează bunuri și servicii disponibile publicului și oferite în afara sferei vieții private și de familie, precum și tranzacțiilor efectuate în cadrul respectiv. Nu ar trebui să se aplice conținutului media și publicității, nici educației publice și private.

(14) Fiecare persoană se bucură de libertatea de a negocia, inclusiv de dreptul de a alege o parte contractantă într-o tranzacție. O persoană care furnizează bunuri sau servicii poate avea unele motive subiective în alegerea țării cu care negociază. Cu condiția ca alegerea unei părți contractante să nu se bazeze pe sexul persoanei în cauză, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze libertatea individuală de alegere a unei părți contractante.

(15) Există o serie de documente legale care aplică principiul egalității de tratament pentru bărbați și femei în materie de ocupare și ocupare. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în acest domeniu. Acest lucru se aplică și problemelor conexe, în măsura în care aceste aspecte sunt acoperite de instrumentele juridice existente. Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai schemelor de asigurări și de pensii private, voluntare și non-angajare.

(16) Diferențele de tratament pot fi permise numai dacă au un scop legitim. Un scop legitim poate fi înțeles, de exemplu, protecția victimelor violenței sexuale (atunci când se creează concubinaje ale persoanelor de același sex), considerații legate de intimitate și decență (atunci când o persoană oferă adăpost într-o parte a casei (si), promovarea egalității de gen sau a intereselor bărbaților sau femeilor (de exemplu prin organizații voluntare ale membrilor de același sex), libertatea de asociere (în cadrul calității de membru în cluburi private ale membrilor de același sex) și organizarea sporturilor activități (de exemplu, evenimente sportive ale membrilor unui singur sex). Cu toate acestea, orice restricție ar trebui să fie adecvată și necesară în conformitate cu criteriile derivate din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

(17) Principiul egalității de tratament în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii nu impune ca echipamentele furnizate să fie întotdeauna împărțite între bărbați și femei, în măsura în care nu sunt mai favorabile membrilor sexului opus.

(18) Utilizarea factorilor actuariali legați de sex este larg răspândită în furnizarea de servicii de asigurare și alte servicii financiare conexe. Pentru a asigura un tratament egal pentru bărbați și femei, utilizarea genului ca factor actuarial nu ar trebui să ducă la diferențe în primele și prestațiile pentru persoanele asigurate. Pentru a evita reajustările bruște ale pieței, aplicarea acestei reguli ar trebui introdusă numai pentru noile contracte încheiate după data transpunerii prezentei directive.

(19) Unele categorii de risc pot varia în funcție de sex. În unele cazuri, sexul este un factor determinant, dar nu neapărat singurul, în evaluarea riscurilor asigurate. În ceea ce privește contractele care asigură acest tip de risc, statele membre pot decide să deroge de la regula privind primele și prestațiile numai pentru membrii de același sex, cu condiția ca aceștia să se poată asigura că datele actuariale și statistice relevante, pe care se bazează calculele, sunt fiabile, actualizate periodic și disponibile publicului. Derogările sunt permise numai dacă regula bonusurilor și beneficiilor pentru un sex nu se aplică în legislația națională. La cinci ani de la transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să revizuiască motivele acestor derogări pe baza celor mai recente date actuariale și statistice și a raportului prezentat de Comisie la trei ani de la data transpunerii prezentei directive.

(20) Tratamentul mai puțin favorabil al femeilor din cauza sarcinii și maternității ar trebui privit ca o formă de discriminare directă bazată pe sex și, prin urmare, ar trebui interzis în domeniul asigurărilor și al altor servicii financiare aferente acestora. Prin urmare, costurile legate de cazurile de asigurare de maternitate nu ar trebui suportate numai de membrii unui singur sex.

(21) Persoanele care au fost supuse discriminării pe criterii de sex ar trebui să aibă mijloace adecvate de reparare. Pentru a asigura un nivel mai eficient de protecție, asociațiile, organizațiile și alte persoane juridice ar trebui, de asemenea, să fie împuternicite să inițieze proceduri judiciare, în condițiile stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei părți vătămate, fără a aduce atingere la normele procedurale naționale de reprezentare și apărare în fața instanței.

(22) Respectarea normelor privind sarcina probei ar trebui efectuată imediat în prezența unei prezumții de discriminare și, dacă acest lucru este confirmat, aplicarea efectivă a principiului egalității de tratament ar trebui să impună respondentului să suporte sarcina dovada.

(23) Aplicarea efectivă a principiului egalității de tratament necesită o protecție judiciară adecvată împotriva represaliilor.

(24) Pentru a respecta principiul egalității de tratament, statele membre ar trebui să încurajeze dialogul cu părțile interesate care, în virtutea legislației și practicii naționale, au un interes legitim de a contribui la lupta împotriva discriminării bazate pe sex în ceea ce privește accesul. bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii.

(25) Protecția împotriva discriminării bazate pe sex în sine ar trebui sprijinită în fiecare stat membru de către unul sau mai multe organisme cu competența necesară pentru a analiza aceste probleme, pentru a examina soluțiile posibile și pentru a oferi asistență specifică victimelor. Acest organism sau organisme pot fi aceleași cu cele însărcinate la nivel național cu protecția drepturilor omului, protecția drepturilor individuale sau punerea în aplicare a principiului tratamentului egal.

(26) Prezenta directivă stabilește cerințe minime care permit statelor membre să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile ale legislației naționale. Aplicarea prezentei directive nu ar trebui să justifice regresia în raport cu o situație din orice stat membru.

(27) Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare care să fie aplicate în cazul nerespectării obligațiilor care decurg din prezenta directivă.

(28) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel înalt comun de protecție împotriva discriminării în toate statele membre, nu pot fi atinse suficient de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea sau rezultatele acțiunii, pentru a fi mai bine puse în aplicare la nivel european, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (6), statele membre sunt încurajate să întocmească tabele pentru ei înșiși și în interesul Comunității, care să reflecte, pe cât posibil, coerența dintre directivă și măsurile de transpunere.pentru a le face publice,