erori

Data viitoare când te simți stresat sau anxios, ia-ți puțin timp pentru a observa care sunt gândurile tale. Este foarte probabil să descoperiți că mintea voastră este plină de judecăți negative care doar alimentează emoțiile.

Există o legătură foarte puternică între ceea ce gândim și emoțiile pe care le simțim. Când ne simțim provocați de cealaltă persoană sau nefericiți, gândurile noastre sunt destul de dramatice și extreme. În acest fel ajungem la concluzii de genul: „Sunt inutil”, „Nu pot face nimic bine” și „nimeni nu mă place”.

Acest fel erori mentale în psihologie se numesc „distorsiuni cognitive„- un termen care înseamnă că modul în care gândim despre ceva nu coincide neapărat cu realitatea a ceea ce se întâmplă.

De ce trebuie să înțelegem distorsiunile cognitive

Distorsiunile cognitive sunt un mod de gândire extrem de extrem. De multe ori, acestea pregătesc scena pentru un „ciclu negativ” de gânduri care alimentează progresiv o stare de spirit negativă până când emoționalitatea se transformă într-un cerc vicios fără ieșire.

Gândirea distorsionată este o parte integrantă a comportamentului persoanelor care suferă de tulburări de dispoziție, anxietate, atacuri de panică, stima de sine scăzută și episoade depresive.

Citeste mai mult:

Ce este acest „ciclu”

Gândul vă afectează sentimentele și senzațiile corporale, care apoi se combină pentru a vă dicta comportamentul. Comportamentul tău declanșează următorul gând și, la rândul său, învârte ciclul din nou. Desigur, dacă primul gând este negativ, întregul ciclu tinde să conducă la un gând și mai negativ, astfel încât se declanșează avalanșa.

A avea gândul „nimănui nu mă place”, de exemplu, poate însemna că începeți să vă simțiți neliniștiți în jurul celorlalți (senzație), ceea ce la rândul său provoacă transpirație și palpitații (senzații corporale). Prin urmare, duce la faptul că alegeți să vă retrageți de la ceilalți (comportament), ceea ce la rândul său duce la sentimentul că sunteți abandonat și înstrăinat, ceea ce creează un alt gând negativ de genul: „este ceva în neregulă cu mine”, care începe ciclul din nou.

Distorsiunile cognitive stau la baza mai multor terapii cognitiv-comportamentale care funcționează cu stări de spirit problematice. Recunoscând gândurile distorsionate, începeți să le puneți la îndoială adevărul și să le înlocuiți cu altele mai raționale. Poate suna simplu, dar, de fapt, gândirea distorsionată (negativă) este un obicei încăpățânat, întărit și inconștient considerat normal. Înlocuirea distorsiunii cognitive cu o gândire mai echilibrată poate fi un proces de muncă concentrată și atenție care necesită ajutor terapeutic.

10 distorsiuni cognitive comune pe care le putem purta cu noi fără să ne dăm seama

Filtru psihic

Filtrarea mentală se întâmplă atunci când ne concentrăm exclusiv pe cele mai negative și deranjante caracteristici ale unei situații, filtrând toate aspectele mai pozitive.

Exemplu: Facem o prezentare la locul de muncă care este binevenită și lăudată de nouăzeci și cinci la sută din echipă, dar ne concentrăm asupra celor cinci procente de feedback care critică munca depusă. Acest lucru ne face convinși că nu ne-am descurcat suficient de bine. De aceea nu apreciem și nu ne bucurăm de laudele pe care le oferă alții, dar decidem să nu participăm la astfel de spectacole în viitor.

Respingerea pozitivelor

Respingerea pozitivului este atunci când ne îndoim constant de experiențele pozitive pe care le întâlnim, hotărând că acestea sunt nesemnificative sau nu contează.

Exemplu: un prieten ne laudă pentru cina pe care am gătit-o, dar decidem că „doar complimentează” și continuăm să suferim pentru că „nu ne descurcăm”.

Gândire totul sau nimic

Gândurile totul sau nimic sunt cele care împart lumea în „negru sau alb”. O putem recunoaște prin cuvinte caracteristice precum „totul”, „întotdeauna” sau „niciodată”. Totul este văzut ca fiind bun sau rău, succes sau eșec. De obicei apare într-o perspectivă negativă, anulând toate nuanțele de gri situate între cele două, concentrate pe alegere.

Exemplu: Când facem un test, obținem 80% succes, dar eșuăm pentru că nu am ajuns la 100%.

Suprageneralizări

Gândirea într-un mod super-generalizat înseamnă că vom vedea adesea un singur incident sau eveniment neplăcut ca o dovadă a tot ceea ce este oribil și negativ și un semn că „acum totul va merge prost”.

Exemplu: Dacă nu reușim să obținem funcția pentru care am fost intervievați, decidem că nu vom găsi niciodată un loc de muncă. Sau este posibil să mergem la o întâlnire romantică eșuată și să decidem că nu vom găsi niciodată un partener potrivit.

Salt direct la concluzii

O persoană care „sare direct la concluzii” face deseori o interpretare sau o predicție negativă, deși nu există dovezi care să susțină concluzia. Acest tip de gândire apare adesea atunci când ne gândim la ce simt alții despre noi. Tendința poate apărea sub forma „citirii gândurilor” (prezicerea gândurilor și intențiilor altora) sau „profeții” (prezicerea unor opțiuni mai proaste pentru dezvoltarea unei situații, ca fapte).

Exemplu: Am fost la o petrecere și nu ne place ceea ce purtăm. De aceea decidem că „toată lumea râde de mine” (citește-și mintea). Sau înainte de testul de conducere declarăm - „Nu voi face” (profeție).

Exagerare sau minimizare (numită și „Catastrofă”)

Gândirea într-un mod crescător sau minimizant apare atunci când exagerăm semnificația evenimentelor negative și minimizăm semnificația celor pozitive. Pentru cei care suferă de depresie, caracteristicile pozitive predominante ale altor persoane și negativele propriei personalități sunt adesea descrierea „adevărată” a realității. Când gândim catastrofal, nu suntem în stare să vedem niciun rezultat în afară de cel mai rău posibil și cel mai probabil vom ajunge direct la el.

Exemplu: trimitem un e-mail cu o eroare în acesta unui client și transformăm situația în „acum îmi voi pierde slujba, atunci nu îmi voi mai putea plăti facturile și atunci îmi voi pierde casa”.

Citeste mai mult:

Personalizare

O persoană care este scufundată în personalizare își asumă automat responsabilitatea și se învinovățește pentru evenimente negative care nu sunt sub controlul său. Din păcate, acest lucru duce la un sentiment extrem de puternic de vinovăție și inadecvare.

Exemplu: Ne simțim vinovați că un animal de companie a fost rănit în timp ce eram departe de casă. Gânduri precum „dacă aș fi venit acasă la timp” sau „Ar fi trebuit să fiu acasă”, deși acest lucru este complet nerealist deoarece am fost la locul de muncă, descriu personalizarea.

Gândul „trebuie”

Oamenii care gândesc în „ar trebui”, „corect” sau „retribuție” au o imagine fierbinte despre modul în care ei și ceilalți ar trebui și nu ar trebui să se comporte, să gândească, să simtă ... să existe. Aceste puncte de vedere sau reguli dificile pot provoca furie, frustrare, iritare, frustrare și vinovăție dacă nu sunt respectate și este puțin probabil să fie respectate deoarece sunt doar în interiorul capului persoanei.

Exemplu: Nu ne place să jucăm tenis, dar luăm lecții pentru că trebuie - este bine pentru sănătatea noastră. Încercăm, dar facem o mulțime de greșeli. Antrenorul trebuie să fie mai strict cu noi pentru a reduce greșelile. Trebuie să ne placă, așa că continuă efortul.

Gândirea emoțională

Raționamentul emoțional apare atunci când presupunem că sentimentele reflectă fapte, indiferent de dovezi. Ideea aici este „o simt, deci este adevărată”. O astfel de gândire poate duce la profeții care se împlinesc de sine, în care gândurile noastre devin cauza comportamentului pe care îl prezicem doar pentru că ne-am schimbat acțiunile în conformitate cu gândul neplăcut.

De exemplu: Dacă ne gândim „mă simt urât și prost pentru că sunt urât și prost”, s-ar putea să nu mai cumpărăm haine noi și să neglijăm activitățile școlare, chiar dacă suntem atrăgători și deștepți pentru alții.

Etichetare

Etichetarea este o formă extremă de gândire și de generalizare excesivă a „totul sau nimic”. În loc să descrie anumite comportamente, se atașează la sine sau la alții o etichetă negativă și extrem de emoțională, care nu lasă loc schimbării.

Exemplu: Facem o greșeală la un formular pe care l-am completat și ne este trimis înapoi. Deci, decidem „Sunt atât de învins” sau „Sunt atât de prost” în loc să ne gândim „Am făcut o greșeală după o zi plină”.