abandonăm

Utilizarea programelor de kinetoterapie gata făcute în procesul de reabilitare a pacienților este o practică obișnuită. Studenții din instituțiile de învățământ în care sunt studiate specialitatea sau specialitățile conexe „reabilitator” și „reabilitare medicală și terapie ocupațională” pregătesc adesea programe sau protocoale pentru fiecare zonă cu probleme sau cazuri clinice cu diagnostic. Nu este neobișnuit să distribuiți pacienților programe gata preparate pentru kinetoterapie după intervenția chirurgicală pentru leziunile aparatului locomotor.

De fapt, se pune întrebarea dacă fiecare pacient sau caz clinic individual este potrivit pentru un anumit program de kinetoterapie, de exemplu. Este în interesul pacientului și al nostru, al specialiștilor din domeniul kinetoterapiei (kinetoterapeuți și reabilitatori) să ne folosim competențele și să nu urmăm întotdeauna protocoale și programe pregătite, deoarece fiecare pacient este un caz diferit, în condiții fizice diferite, vârstă, restricții privind implementarea unui program și chiar boli suplimentare.

Fizioterapeuții (kinetoterapeuții și reabilitatorii) * nu trebuie să urmeze cărțile de bucate.
Kinetoterapia nu este un televizor alb-negru.


Individualizarea abordării către fiecare pacient este crucială pentru rezultatul favorabil al terapiei. Pacientul ar trebui, de asemenea, să caute și să colaboreze cu un terapeut care aplică o abordare individuală a tratamentului unei anumite probleme.

Desigur, terapeuții din practica de zi cu zi, în special în spitalele mari de reabilitare, sunt adesea supraîncărcați cu mulți pacienți și acest lucru complică abordarea individuală mai mult sau mai puțin.

Cu toate acestea, în practică, programele de kinetoterapie gata pregătite oferă o bază pe care terapeuții fizici o pot completa sau modifica în funcție de nevoile pacientului.

În realitate, scopul unui bun protocol sau program de kinetoterapie este de a stabili în mod clar obiectivele și obiectivele, restricțiile și termenele limită pentru aplicarea treptată și corectă a reabilitării pe zonele cu probleme.

În practica mea de fizioterapie, adeseori fac diverse modificări în modul în care aplic programul meu de fizioterapie unui pacient. Un bun exemplu în acest sens la un pacient după imobilizare/imobilizare în articulația umărului este includerea întăririi/activării mușchilor abdominali pentru a sprijini procesul de recuperare și buna funcționare a mușchilor umărului (adică manșeta rotatorilor). La un pacient cu dureri frecvente în zona mușchiului trapez sau a gâtului, nu începem imediat să întindem/relaxăm acești mușchi, dar putem activa mușchii centrali și ameliora mobilitatea coloanei vertebrale toracice/cervicale.

Programele de kinetoterapie gata făcute sunt adesea baza abordării noastre față de pacient, dar trebuie ajustate pe baza următoarelor lucruri importante:

  • Care sunt obiectivele și la ce se așteaptă pacientul de la programul său de reabilitare? La ce separare funcțională vrea să se refacă pacientul? Exemplu: înainte să puteam urca fără probleme pe Vitosha, acum acesta este și scopul meu!
  • Boli concomitente ale pacientului. Multe boli concomitente afectează în mod direct implementarea integrală a unui program de kinetoterapie în totalitate!
  • Gradul de deteriorare/implicare a unei structuri date. Exemplu: în cazul unei leziuni ale ligamentului la genunchi, avem mai mult de un ligament afectat și avem o leziune a meniscului?

Cu toate acestea, programele de kinetoterapie după intervenția chirurgicală ne ajută să punem în ordine etapele/fazele de recuperare a pacientului și mai degrabă să determinăm progresul recuperării, nu atât pentru a respecta orbește cerințele a ceea ce trebuie să facem sau să nu facem în fiecare fază.

După operație, însă, chirurgul are propriile cerințe, ceea ce este absolut de înțeles. Multe dintre ele pot fi specifice fiecărui chirurg, pe baza experienței sale, ceea ce înseamnă că unii medici vor ca recuperarea să fie mai rapidă, iar alții mai atenți și așa mai departe. Ca profesioniști, trebuie să respectăm aceste cerințe.


După operație, se utilizează programe specifice pentru a ne asigura că urmărim fără probleme recuperarea.


În concluzie, pot spune că programele de kinetoterapie/protocoalele de reabilitare utilizate frecvent nu trebuie neglijate, ci pur și simplu modificate în funcție de nevoile pacientului.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.