Este posibil ca un copil închis în lumea sa interioară să scape?

evadarea

Bine ați venit în lumea Ginny Moon! Se angajează într-o aventură extraordinară, din care va învăța multe despre lumea din jur și despre ea însăși.

Benjamin Ladwig este un profesor de multă vreme în limba engleză și scriere creativă și, împreună cu soția sa, un părinte adoptiv al unei adolescente cu autism. Evadarea imposibilă a lui Ginny Moon este romanul său de debut, tradus în 16 limbi și numit una dintre cărțile anului de către Amazon.

Ginny Moon îi place să joace baschet, să cânte la flaut și să citească poezie. Deși arată ca majoritatea adolescenților, Ginny este diferită. Mâncă exact nouă struguri la micul dejun și răspunde la o singură întrebare (pentru că are doar o gură). Uneori se scufundă atât de adânc în creierul său, încât uită tot ce ar trebui să știe.

Ginny găsește o casă cu părinții adoptivi Brian și Moura, care o iubesc și o protejează. Dar atunci de ce face tot posibilul să se întoarcă la mama sa biologică? Știind că o va răni? Ginny susține că și-a uitat păpușa acolo și că nu poate trăi fără ea.

Nimeni nu o aude sau nu o înțelege, așa că ea decide să ia lucrurile în mâinile ei. Ginny este gata să facă orice pentru a-și găsi păpușa înainte să fie prea târziu. Chiar și pentru a fura, a minți și a-și organiza propria răpire.

Debut strălucitor! - Graham Simson, cel mai bine vândut autor al The Rosie Project

O carte de neuitat, extrem de interesantă, care îți va încălzi inima. - Lista de carti

Acest roman original nu vă va atrage atenția doar - vă va micșora inima. Ginny este o eroină unică și captivantă. - Toronto Star

Interviu cu autorul

Criticii au continuat să laude Imposibila evadare a lui Ginny Moon. Ești surprins de reacția lor extrem de pozitivă?

Nu am cuvinte care să-mi exprime recunoștința. Aceasta înseamnă că oamenilor le pasă de copii precum Ginny care au trecut prin sistemul de adopție și suferă de probleme de dezvoltare mentală. Oamenii ascultă vocea lui Ginny, care mi-a sunat cumva natural în cap în timp ce lucram la roman. Ginny este sinceră în tot ceea ce spune și face, deși este aproape întotdeauna greșit. Mulți cititori mi-au scris că aceasta este contradicția din caracterul ei care le place cel mai mult.

Cum ai reușit să prezinți punctul de vedere al unei tinere care suferă de autism într-un mod atât de credibil?

Ascultându-i vocea, am început să înțeleg starea ei, dar asta nu înseamnă în niciun caz că ea reprezintă toți copiii cu autism. Din experiența personală, pot confirma că fiecare copil cu autism are un mod unic de exprimare. Dar au ceva în comun: folosesc limbajul ca instrument pentru a-și exprima nevoile, nu ca mijloc de a împărtăși sentimentele. În opinia mea, creierul lor este conceput pentru a înțelege mult mai mult prin comunicarea nonverbală decât prin limbaj.

Ce ai învățat tu și soția ta după ce ai devenit părinții adoptivi ai unei fete cu autism?

Cel mai important a fost să ne dăm seama de nevoia de a comunica cu alți părinți. Acest lucru este valabil pentru toată lumea, dar atunci când adopți un copil cu astfel de dificultăți, este mult mai dificil, mai ales având în vedere că probabil a trecut deja prin mai multe familii de plasament și condiții de viață dificile. Pe lângă rudele și prietenii cu care ne-am putea baza, am avut și sprijinul asistenților sociali, al profesorilor și al psihologilor. Sincer, nu am fi reușit fără ajutorul lor.

Speri că romanul va fi perceput ca o „primă mână” pentru lumea în care trăiesc persoanele cu autism?

Mai degrabă, sper că îi va face pe oameni să regândească ceea ce spun copiii. Autismul lui Ginny și-a găsit un loc în roman pentru că îl cunoșteam, dar am vrut să acord o atenție specială căilor de comunicare. Oamenii trebuie auziți. Cu toții trebuie să ne gândim la modul în care îi vedem pe ceilalți înainte de a-i judeca pentru orice.

Precizia este extrem de importantă pentru Ginny. Ați reușit să surprindeți modul în care Ginny respectă indisolubil regula „doar o întrebare la un moment dat”, iar începutul fiecărui capitol este marcat cu o dată și o oră. Spuneți-ne mai multe despre această tehnică interesantă, care transmite atmosfera neobișnuită a romanului.

Acuratețea vine din nevoia lui Ginny de a controla tot ceea ce o înconjoară, deoarece îi conferă siguranță. Stereotipul conform căruia persoanele autiste sunt, în general, extrem de bune la gestionarea numerelor este o fabricație completă. Da, majoritatea sunt interesați de numere, dar nu toți sunt buni matematicieni. Motivul interesului autist pentru vremuri, date și cantități vine din faptul că aceste lucruri sunt obiective. Dacă spun că mă simt rău, poate însemna cel puțin două lucruri diferite. Dacă spun că fiecare dintre noi are un cookie, atunci sensul cuvintelor mele nu poate fi interpretat.

S-au implicat soția și fiica dvs. în procesul de scriere?

Soția mea a citit o mare parte din carte în timp ce eu încă o scriam și mi-a dat sfaturi neprețuite. Fiica mea nu i-a acordat nicio atenție până nu am primit primele numere de la editor. Apoi a vrut să o citească și i-am dat o copie. Potrivit acesteia, Ginny este o „fată rea” pentru că încalcă unele reguli și chiar folosește un cuvânt rău! La urma urmei, pentru ea a fost o carte lungă și plictisitoare (fără poze!) Pe care tatăl ei o scrisese.

La ce lucrezi acum?

Nu am de gând să public prea mult pentru că sunt încă în curs de a scrie. Voi spune doar că protagonistul următorului meu roman este un om și este pe cale să devină un poet genial. Dar, înainte de a afla mai multe despre asta, bucură-te de povestea lui Ginny Moon.

18:54,
Marți, 7 septembrie

19:33,
Marți, 7 septembrie

Pe piața cărților din 23 ianuarie 2018.
Volum: 304 pagini.
Editor: Hermes

ISBN: 978-954-26-1732-7
Preț de acoperire: 15,95 BGN.