sportul

Una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii călcâiului inferior la sportivi este fasciita plantară. Este cel mai frecvent la alergători, dar afectează și fotbaliști, baschetbaliști, jucători de tenis și alții. Printre cele mai frecvente motive pentru apariția sa se numără greșelile în procesul de antrenament, purtarea de pantofi de alergare inadecvate sau diverse probleme biomecanice la nivelul piciorului.

Ce este fasciita plantară și care sunt cauzele acesteia?

Fascita plantară este o boală asociată cu modificări inflamatorii și degenerative în fascia plantară, cel mai frecvent în zona maculei. Fascia plantară este o bandă de țesut conjunctiv realizată din colagen care se extinde de la călcâi până la baza degetelor de la picioare. Datorită structurii sale, nu este deosebit de extensibil și cu stres mecanic mai mare, pot apărea micro rupturi, degenerare și inflamații. Cele mai frecvente cauze ale fasciitei plantare sunt legate de elasticitatea insuficientă a tendonului lui Ahile și a vițeilor, picioarele plate, creșterea pronării piciorului, creșterea bruscă a distanței și vitezei în timpul antrenamentului, încălzirea insuficientă, încălțarea uzată, alergarea pe terenul dificil, etc.

Simptomele fasciitei plantare

Simptomul principal al fasciitei plantare este durerea la nivelul călcâiului, în partea inferioară, de obicei la interior, la baza atașamentului fasciei. Ulterior, durerea poate fi transferată în partea exterioară a piciorului datorită faptului că, din cauza durerii, greutatea corpului este transferată inconștient către această parte. Durerea apare de obicei după exerciții prelungite, rămânând noaptea sau dimineața înainte ca piciorul să se miște. Durerea și disconfortul tind să scadă după încălzire. Dacă nu este tratat, procesul poate deveni cronic și poate duce la complicații, cum ar fi pintenii călcâiului (așa-numitul „pinten al călcâiului”).

Diagnosticul și evaluarea fasciitei plantare

Diagnosticul fasciitei plantare se face pe baza examenului clinic și a examenului radiografic. Examenul clinic include examinarea și palparea locului, un istoric de activitate fizică și un istoric al bolii. Medicul determină localizarea exactă a durerii și dacă aceasta este provocată de stând în picioare sau de mers pe jos. Examenul cu raze X este utilizat pentru a exclude alte cauze ale durerii, cum ar fi fracturile osoase, osteofitele (spini) și altele. În diagnostic, este important să se distingă fasciita plantară de bolile sistemice, cum ar fi artrita reumatoidă, sindromul Reiter și altele. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) poate fi utilizată pentru un diagnostic mai precis.

Tratament

Fasciita plantară poate fi o boală persistentă și necesită tratament pe termen lung, deși în majoritatea cazurilor durerea acută dispare în aproximativ șase săptămâni. Pentru ca tratamentul să fie cât mai eficient posibil, fondurile trebuie să vizeze inițial eliminarea durerii și inflamației și ulterior să lucreze la flexibilitatea și prevenirea dezechilibrului muscular. Cel mai adesea tratamentul fasciitei plantare este conservator și folosește mijloacele de kinetoterapie.

Tratament non-chirurgical

  • Odihnați piciorul până când simptomele acute scad. Încărcăturile dureroase pe călcâi trebuie evitate, de aceea trebuie evitată mersul pe jos sau în picioare pentru o lungă perioadă de timp și cârjele ar trebui folosite, dacă este necesar. Activitatea fizică în perioada acută poate fi menținută prin înot sau cu bicicleta.
  • Crioterapie pentru a reduce durerea și umflarea. O pungă de gheață sau o pungă poate fi utilizată timp de 10-15 minute de mai multe ori pe zi până când durerea dispare.
  • Taping sportiv - O tehnică bună de taping poate reduce tensiunea pe fascia plantară și reduce semnificativ durerea.
  • Utilizarea ortezelor. Diferite tipuri de orteze și branțuri pot fi utilizate pentru a restabili și corecta biomecanica piciorului. Pentru a sprijini piciorul se pot folosi atele de noapte speciale pentru gleznă, iar la mers, tălpi interioare cu o gaură pentru călcâie reducând presiunea asupra acestuia.
  • AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene). În durerile severe, pot fi utilizate medicamente antiinflamatoare și analgezice. În cazuri mai severe, corticosteroizii pot fi incluși în tratament.
  • Fizioterapie. Se pot utiliza proceduri precum terapia cu ultrasunete, terapia cu laser, terapia cu unde de șoc, electroterapia, terapia cu nămol etc. pentru a reduce durerea și inflamația.

Reabilitare

Scopul reabilitării este de a reduce durerea și inflamația, de a îmbunătăți flexibilitatea și de a restabili treptat funcția normală a piciorului. Programul de reabilitare evaluează biomecanica piciorului și corectează deficiențele care pot provoca reapariția fasciitei plantare.

Intinderea - Intinderea usoara ar trebui sa inceapa cat mai devreme, de indata ce simptomele acute vor disparea. În afară de fascia plantară, este necesar să se facă întinderi sub formă de PIR și pentru mușchii gambei.

Exercițiile - care vizează refacerea mișcărilor și funcției piciorului, încep imediat după dispariția simptomelor acute.

Masaj sportiv - Începe cu un masaj mai ușor, care devine mai profund pe măsură ce durerea dispare. Masajul poate fi efectuat în fiecare zi, mai ales dacă este mai profund, acoperind mușchii piciorului inferior.

Exercițiu și revenire la antrenament - Încărcarea treptată a piciorului ar trebui să înceapă cel puțin o săptămână după ce durerea dispare. Începe cu mersul pe jos, crescând treptat viteza și distanța. Puteți alterna câteva minute de mers cu câteva minute de jogging, iar joggingul crește treptat în detrimentul mersului pe jos. Dacă durerea se intensifică, sarcina se reduce. În timpul antrenamentului este necesar să utilizați branțuri ortopedice speciale sau bandă sportivă, precum și pantofi sport adecvați. După antrenament, este bine să puneți gheață timp de 10-15 minute și să ridicați membrul la mare.

Interventie chirurgicala

În cazuri rare, când tratamentul conservator nu funcționează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a restabili chirurgical fascia plantară. Tehnici minim invazive, cum ar fi ablația termică, pot fi utilizate pentru a maximiza recuperarea postoperatorie.