hormon paratiroidian

Glande paratiroide

Glandele paratiroide sunt foarte mici, aproximativ 85% dintre oameni au 4, iar restul de 15% pot avea cinci sau șase. Acestea sunt atașate de partea din spate a glandei tiroide, iar rolul lor este de a secreta un hormon peptidic numit hormon paratiroidian (PTH), care este responsabil în primul rând de gestionarea nivelurilor de calciu din sânge în primul rând și de fosfor în al doilea. Calciul este absorbit de intestinul subțire, iar excesul este stocat în oase și o porțiune este excretată de rinichi. Când calciul din organism este scăzut (hipocalcemie), glandele paratiroide secretă hormon paratiroidian, care eliberează calciu din oase pentru a satisface nevoile organismului. În schimb, o creștere a calciului din sânge (hipercalcemie) inhibă secreția hormonală.

Hipersecreția hormonului paratiroidian (hiperparatiroidism) duce la o reglare slabă a calciului și a fosforului, ceea ce duce la probleme semnificative cu oasele, mușchii și sistemul nervos. Hipertiroidismul primar este cauzat în principal de un adenom solitar și mai rar de hiperplazie, adenoame multiple sau carcinoame. Simptomele sale sunt tulburări gastro-intestinale (anorexie, vărsături), ulcer duodenal și slăbiciune musculară, mai rar pancreatită, osteoporoză, tulburări mentale și urolitiază. Diagnosticul hiperparatiroidismului primar se face prin teste speciale de sânge și hormonale, precum și prin imagistică vizuală (ultrasunete, CT, RMN, scintigrafie). Singura modalitate de a face față acestuia este de a îndepărta chirurgical glanda sau glandele afectate, mai ales după ce terapia medicamentoasă nu este satisfăcătoare.

Hipertiroidismul secundar se datorează insuficienței renale sau malabsorbției. Pentru a face față necesită contribuția unui endocrinolog și a unui nefrolog, în timp ce într-un stadiu avansat poate necesita îndepărtarea chirurgicală a glandelor paratiroide. Scăderea patologică a secreției de hormon paratiroidian (hipoparatiroidism) poate fi cauzată de cauze genetice, leziuni, expunere la radiații în zonă sau utilizarea iodului radioactiv sau poate apărea după îndepărtarea glandelor paratiroide. Simptomele sunt de obicei ușoare și includ crampe musculare, spasme, oboseală, letargie, urinare frecventă, anxietate, depresie și psihoză, în timp ce tratamentul se face cu administrarea de produse farmaceutice. Îndepărtarea glandei afectate (paratiroidectomia) se realizează prin dilatarea traheei, în cazurile în care poziția acesteia nu se găsește preoperator, printr-o incizie de 4-6 cm. Durata operației depinde de dificultatea de localizare a glandei paratiroide afectate a pacientului și de obicei nu depășește 3 ore. Durata șederii în spital este de două zile.

Când poziția glandei de îndepărtat este stabilită înainte de operație, procesul este mai ușor și îndepărtarea se efectuează cu o procedură minim invazivă, printr-o mică incizie (2 cm). Durata operației este de 1 oră și 1 zi este spitalizarea. O altă metodă care permite identificarea, pregătirea și îndepărtarea glandei paratiroide este introspectiva, care obține cel mai bun rezultat cosmetic. Se efectuează cu ajutorul a 3 troare, cu puncte de intrare de la gât, axilă sau peretele frontal al pieptului. Avantajul metodei este disconfortul minim postoperator.

Alte metode neinvazive sunt paratiroidectomia „asistată video minim invazivă” (MIVAP), utilizând instrumente microscopice speciale, paratiroidectomia radio-ghidată și paratiroidectomia „țintită sau focalizată” (MIP).