lichidului cefalorahidian

  • Informații
  • Tipuri
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Când hidrocefalie există o acumulare a unei cantități anormale de lichid cefalorahidian în ventriculii cerebrali. Excesul de lichid crește dimensiunea camerelor și exercită presiune asupra creierului. Ca urmare, există leziuni ale țesutului cerebral, ceea ce duce la o gamă largă de tulburări ale funcției creierului.

Afecțiunea este o tulburare hemodinamică rezultată din tulburări în producția, fluxul sau resorbția lichidului cefalorahidian care duce la o creștere a volumului creierului.

Termenul provine din greacă, hidro înseamnă apă, iar cefalus înseamnă cap (literalmente apă în cap sau așa cum este adesea tradus apă în creier).

Afecțiunea este cel mai frecvent motiv pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale pe creier în copilărie.

Afectează în principal copilăria timpurie și persoanele peste 60 de ani, dar poate afecta persoanele de toate vârstele. Nu există diferențe în ceea ce privește sexul, etnia, rasa, habitatul. Potrivit diferitelor surse, aproximativ unul până la doi din o mie de nou-născuți și sugari dezvoltă hidrocefalie.

Homeostazia lichidului cefalorahidian este esențială pentru dezvoltarea bolii, care este o afecțiune care poate pune viața în pericol. Este produs de ventriculii creierului și plexul coroid, îndeplinind funcții extrem de importante, în principal de protecție (protejează creierul de daune), nutrițional (furnizează substanțe nutritive esențiale) și detoxifică (asigură îndepărtarea produselor metabolice din structurile creierului).

Cel mai comun cauzele hidrocefaliei include:

  • obstrucție care duce la incapacitate sau dificultăți de umflare
  • resorbție scăzută: capacitatea suprimată a vaselor de sânge de a absorbi lichidul
  • supraproducție: producție de cantități prea mari

Aceste afecțiuni se dezvoltă de obicei ca urmare a infecției sistemului nervos central, care apare sub formă de meningită de natură bacteriană, fungică sau virală, hemoragie cerebrală, traumatism cranian, tumori ale sistemului nervos central, accident vascular cerebral, intervenții chirurgicale pe creier și altele.

Tipuri de hidrocefalie

În funcție de cauza etiologică și de modificările structurilor creierului, se disting următoarele tipuri principale (forme ale bolii):

  • Hidrocefalie comunicantă: lichidul cefalorahidian trece prin ventriculi și structurile creierului, cel mai adesea din cauza creșterii producției de lichide sau a resorbției afectate a lichidului cefalorahidian.
  • Hidrocefalie obstructivă: numită și necomunicativă și apare atunci când lichidul cefalorahidian este blocat, în principal datorită obstrucției anumitor structuri
  • Hidrocefalie cu presiune normală: apare mai ales la pacienții adulți, există o creștere a lichidului cefalorahidian, care nu duce la o creștere semnificativă a presiunii și se datorează cel mai adesea hemoragiei cerebrale, leziunilor cerebrale traumatice, neurochirurgiei, inflamației meningelor, ca urmare de infecție, tumori
  • Hidrocefalie posttraumatică, nespecificată: se dezvoltă după traumatisme la nivelul capului și continuă cu o creștere rapidă a presiunii intracraniene, cele mai frecvente cauze etiologice fiind tulburările absorbției de lichide
  • Alte tipuri de hidrocefalie: în această formă există o supraproducție de lichid cefalorahidian, afecțiunea se mai numește hidrocefalie hipersecretorie cu cea mai frecventă cauză papilom al ventriculilor laterali de natură benignă
  • Hidrocefalie, nespecificată

Simptomele hidrocefaliei

Tabloul clinic este determinat în principal în funcție de vârsta pacientului, cu diferite forme de simptome suprapuse.

Simptomele hidrocefaliei la nou-născuți:

  • fontanele umflate
  • creșterea rapidă a circumferinței capului
  • laxitate severă
  • scăderea tonusului muscular și a forței
  • privirea în jos, simptom al „soarelui apus”
  • convulsii
  • vărsături
  • pronuntata somnolenta
  • refuzul alimentelor, probleme cu răsucirea

La nou-născuți, dimensiunea capului crește rapid datorită structurilor osoase moi, iar acesta este unul dintre primele simptome ușor de remarcat. Afecțiunea se poate datora hidrocefaliei congenitale, dar poate fi și rezultatul unei leziuni la cap la naștere, a unui proces infecțios, a unei hemoragii cerebrale.

Simptomele hidrocefaliei la sugari și copii:

  • crește dimensiunea capului
  • schimbări de comportament
  • Lipsa poftei de mâncare
  • greață și vărsături
  • somnolență însoțită de dificultăți la trezire și dificultăți în a sta treaz
  • convulsii
  • tulburări de coordonare, modificări ale mersului
  • pierderea controlului asupra urinării
  • privirea cu ochii încrucișați

Prezența acestor manifestări este un semnal pentru răspuns în timp util și intervenție medicală, întrucât într-un timp scurt sunt posibile consecințe grave și ireversibile.

Cele mai frecvente manifestări clinice care afectează pacientul la o vârstă tânără și activă includ:

  • cefalee cronică, care nu răspunde la analgezice (analgezice)
  • coordonare dificilă
  • schimbări de mers
  • tulburări urinare, de obicei sub formă de incontinență urinară
  • memorie și concentrare reduse
  • tulburări vizuale: cu edem al nervului optic, apar diverse leziuni, inclusiv vederea dublă

La o vârstă fragedă, se termină creșterea structurilor osoase, din care cauză manifestările se datorează în principal dezvoltării unui sindrom de presiune intracraniană crescută.

În hidrocefalia cu presiune normală, manifestările clinice includ tulburări de mers care duc la căderi fără pierderea cunoștinței, care este unul dintre primele simptome, tulburări cognitive, demență, parkinsonism, cefalee, incontinență urinară și mase fecale.

Sunt necesare măsuri în timp util, deoarece dizabilitățile, adesea ireversibile, se dezvoltă rapid, ducând la consecințe grave pe termen lung care împiedică activitățile zilnice normale ale pacientului și socializarea.

Diagnosticul hidrocefaliei

Diagnosticul afecțiunii se bazează în principal pe datele din studiile de anamneză și examinare fizică și imagistică. Nu există indicatori de laborator sau teste specifice bolii.

Interogarea pacientului își propune să adune informații pentru a clarifica etiologia bolii, cum ar fi un istoric de infecție SNC, tumori care afectează creierul, traume recente ale capului și altele.

Examinarea evaluează starea neurologică, reflexele, mersul, coordonarea, iar la copiii mici este necesar să se măsoare circumferința capului.

Rezultatele studiilor de imagistică efectuate au o mare importanță informativă și diagnostică:

  • Tomografie computerizată a capului (scaner cap)
  • RMN al capului (imagistica prin rezonanță magnetică a capului)
  • RMN funcțional al creierului
  • Radiografia craniului
  • Ultrasonografie (numai pentru nou-născuți)

Imagistica permite vizualizarea structurilor creierului, clarificarea problemelor și a dizabilităților existente.

Diagnosticul diferențial include diferențierea de alte boli care afectează sistemul nervos central, care apar cu manifestări identice de etiologie inflamatorie, autoimună, infecțioasă, traumatică sau neoplazică.

Tratamentul hidrocefaliei

Tratamentul hidrocefaliei este în principal chirurgical, măsurile conservatoare sunt aplicate pentru o perioadă scurtă de timp până la furnizarea și crearea condițiilor pentru intervenția chirurgicală.

Terapia nu este capabilă să repare structurile cerebrale deja deteriorate, iar obiectivul său principal este de a preveni leziuni suplimentare suplimentare prin normalizarea fluxului de lichid cefalorahidian.

Terapia conservatoare de medicamente implică utilizarea diureticelor, cum ar fi acetazolamida (un inhibitor al anhidrazei carbonice), care ameliorează temporar simptomele creșterii presiunii intracraniene și, sub supraveghere și dozare medicală strictă, pot fi utilizate manitol, furosemid sau alte diuretice.

Metode chirurgicale de tratament:

  • plasarea șuntului: o operație care, în funcție de pacientul individual, implică plasarea unui șunt ventriculoperitoneal, ventriculoarterial, lomboperitoneal
  • ventriculostomie: rar utilizată și constă în crearea unei deschideri în partea inferioară a ventriculului pentru drenarea mai ușoară a lichidului cefalorahidian.
  • puncție lombară: utilizată în comunicarea hidrocefaliei, utilizată în scopuri diagnostice și terapeutice
  • drenaj ventricular

Tratamentul chirurgical este adesea singura alegere a terapiei și el însuși prezintă unele riscuri de posibile complicații. Manipulările neurochirurgicale, în special în copilărie și prezența altor factori care complică prezintă un risc de deteriorare a structurilor creierului și de deteriorare suplimentară, hemoragie postoperatorie, infecție și altele care necesită tratament în timp util.

În tratamentul cu succes al hidrocefaliei, este necesar să urmăriți și să clarificați daunele și funcțiile afectate ale corpului. De obicei, este necesar să se instruiască atât pacienții, cât și rudele acestora, terapie fizică, terapie ocupațională și altele, în funcție de dizabilitățile disponibile.

Pentru a reduce riscul de dezvoltare hidrocefalie și diferitele sale forme, este necesară prevenirea, inclusiv următoarele măsuri generale:

  • screening regulat
  • aplicarea tuturor vaccinurilor obligatorii: BCG, difterie, tetanos, pertussis, rujeolă, oreion, rubeolă, vaccin antipoliomielitic și altele
  • tratamentul adecvat și în timp util al bolilor infecțioase
  • respectarea măsurilor de siguranță (de exemplu, purtarea centurii de siguranță sau purtarea unei căști atunci când mergeți cu bicicleta sau motocicleta) pentru a reduce riscul de rănire a capului