Cercetare

Hormonul paratiroidian (PTH) este o polipeptidă sintetizată de glandele paratiroide. Biosinteza sa începe cu pre-pro-hormonul, care este transformat secvențial în pro-hormon și hormon și este secretat în sânge.

Hormonul paratiroidian

Odată ajuns în ficat, hormonul suferă noi transformări, devenind PTH-C, PTH-N și PTH-M. Doar moleculele care conțin grupări de amine (PTH-N) sunt active biologic. 90% din moleculele PTH circulante în sânge sunt PTH-C inactive. Acestea sunt metabolizate de rinichi, iar în caz de insuficiență renală se poate observa acumularea lor în sânge.

Rolul principal al hormonului paratiroidian este acela de a menține raportul dintre calciu și fosfor în limite fiziologice. Efectul său constă în creșterea concentrației serice și calcice ionice și a scăderii concentrației serice de fosfor. Principalul factor care reglează secreția de PTH este cantitatea de calciu din plasmă.

Hiperparatiroidismul duce la hipercalcemie, hipofosfatemie și hipercalciurie. Această afecțiune poate provoca deshidratare, pietre la rinichi, hipertensiune și osteoporoză. Hiperparatiroidismul este cel mai adesea primar, ca urmare a unui adenom. Poate fi, de asemenea, secundar, ceea ce se observă adesea în insuficiența renală. Hipoparatiroidismul apare după o intervenție chirurgicală tiroidiană sau boli autoimune.

INFO Aflați mai multe:

Scopul studiului

Testarea hormonilor paratiroizi este utilizată pentru:

  • diagnosticul bolilor paratiroidiene (tumori, hiperplazie);
  • diagnosticarea bolilor asociate cu tulburări ale echilibrului calciu-fosfor;
  • monitorizarea pacienților cu insuficiență renală și tratament pentru dializă;
  • diagnosticul și diagnosticul diferențial al hipercalcemiei.

Nivelul hormonilor paratiroizi depinde și afectează nivelurile altor molecule din corp. Hipercalcemia blochează secreția de PTH. Hipocalcemia duce la creșterea secreției de hormon paratiroidian, care crește reabsorbția calciului de către rinichi, precum și resorbția crescută a acestuia de către oase, ceea ce duce în cele din urmă la normalizarea nivelurilor de calciu. Ionii fosfat nu au un efect direct asupra secreției hormonale, dar prin nivelurile de calciu îl pot afecta și.

Vitamina D3 afectează, de asemenea, PTH prin reducerea secreției sale. Hormonul paratiroidian crește reabsorbția magneziului și scade cel al potasiului și sodiului. Din aceste motive, se recomandă testarea concomitentă a hormonului paratiroidian cu alți parametri precum calciu total, fosfor total, magneziu și creatinină.

INFO Aflați mai multe:

Când să testați hormonul paratiroidian?

Testarea PTH este recomandată dacă se suspectează hiperparatiroidism. Unele dintre principalele simptome ale acestei afecțiuni sunt:

  • osteoporoză și fracturi osoase ușoare;
  • pietre la rinichi;
  • Urinare frecventa;
  • Dureri de stomac;
  • oboseală ușoară și slăbiciune;
  • depresie sau pierderea memoriei;
  • dureri osoase și articulare;
  • greață, vărsături sau pierderea poftei de mâncare.

Hormonul paratiroidian poate fi, de asemenea, testat pentru reducerea nivelului de calciu seric.

Hormonul paratiroidian (PTH) poate fi testat pentru simptome asociate cu niveluri crescute de calciu:

  • oboseală;
  • greaţă;
  • durere abdominală;
  • sete.

Testarea PTH este recomandată și pentru simptomele asociate cu scăderea nivelului de calciu:

  • Dureri de stomac;
  • crampe musculare;
  • amorțeală a degetelor.

Monitorizarea PTH este recomandată și atunci când pacientul a fost tratat pentru o boală asociată cu reglarea calciului (îndepărtarea tumorilor paratiroidiene) sau la pacienții cu boală renală în stadiu final.

Pregătirea înainte de examinare

Nu este nevoie de pregătire prealabilă pentru studiu. Se face dimineața pe stomacul gol, deoarece nivelurile hormonilor paratiroidieni se schimbă non-stop și dimineața sunt cele mai scăzute.