hydrochlorthiazide

Descrierea Hydrochlorthiazide/Hydrodiuril

Hidroclorotiazida este un diuretic din familia tiazidelor utilizat clinic pentru tratarea edemului și a hipertensiunii. Acest medicament funcționează prin reducerea reabsorbției electroliților, crescând astfel excreția de sodiu, potasiu, clorură și, prin urmare, apă. În comparație cu alte turetice, hidroclorotiazida este mai puternică decât agentul de economisire a potasiului Aldactone (Spironolactonă), dar mai slabă decât LASIX (furosemidă). În timp ce excreția de potasiu este mult mai puțin pronunțată decât în ​​cazul Lasix, poate fi necesară utilizarea unui supliment de potasiu (sau a unei diete bogate în potasiu) cu acest medicament. Aceasta este, de obicei, direct legată de doza și durata hidroclorotiazidei.

Utilizarea diureticelor devine din ce în ce mai populară într-o serie de sporturi. Aceste medicamente sunt foarte populare în rândul culturistilor care le folosesc pentru a reduce retenția de apă subcutanată înainte de o cursă. Astăzi se estimează că tipul de fizică suprasolicitat este aproape imposibil de realizat fără utilizarea unor astfel de medicamente. Mulți sportivi care concurează în categorii de greutate folosesc și diuretice. Acest lucru le oferă un avantaj deoarece reușesc să concureze în categorii cu limite de greutate mai mici.

Istoricul Hidroclorotiazidei/Hidrodiurilului

Hidroclorotiazida a fost dezvoltată în 1950. Având în vedere prevalența pe scară largă a bolilor asociate cu hipertensiunea arterială și edem, medicamentul a găsit o piață largă și o distribuție la nivel mondial. Hidroclorotiazida a devenit principala formă de dozare a terapiei în acest domeniu al medicinei și rămâne disponibilă pe scară largă astăzi.

Cum se distribuie hidroclorotiazida (hidroduril)

Hidroclorotiazida este distribuită cel mai frecvent în tablete de 25 mg și 50 mg.

Structura și caracteristicile hidroclorotiazidei/hidrodurilului

Hidroclorotiazida este un antagonist al aldosteronului și diuretic. Are denumirea chimică de 6-clor-1,1-dioxo-3,4-dihidro-2H-1,2,4-benzotiadiazin-7-sulfonamidă

Avertizare

Utilizarea abuzivă a diureticelor în scopuri care măresc eficiența culturismului și a sportului este caracterizată ca o practică cu risc ridicat. Diureticele pot duce la deshidratare și dezechilibru electrolitic care pun viața în pericol atunci când sunt luate fără supravegherea medicală adecvată. Multe decese au fost legate de utilizarea abuzivă a acestor droguri. De asemenea, este important să rețineți că compensarea deficienței de potasiu printr-o dietă bogată în potasiu nu este de obicei recomandată în timp ce luați un diuretic care economisește potasiul, cum ar fi spironolactona. Aportul excesiv de potasiu poate provoca hiperkaliemie, care poate duce la probleme cardiace și, eventual, la moarte.

Efecte secundare

Utilizarea hidroclorotiazidei este asociată cu dezechilibru electrolitic în organism. Aceasta poate include deficiența de potasiu și sodiu, precum și alcaloza hipocloremică (niveluri crescute de produse alcaline în comparație cu cele acide). Semnele dezechilibrului electrolitic includ gura uscată, sete, slăbiciune, letargie, somnolență, anxietate, dureri musculare, spasme musculare, convulsii, scăderea volumului de urină, tensiune arterială scăzută și tulburări gastro-intestinale. Alte efecte secundare pot include scăderea poftei de mâncare, greață, vărsături, constipație, diaree, inflamație a glandelor salivare, cefalee, amețeli, sensibilitate la lumină, tensiune arterială scăzută în picioare, iritație a pielii, impotență, tulburări vizuale, icter, pancreatită și pneumonie.

Aplicație (de bază)

Atunci când este utilizată clinic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, doza inițială uzuală pentru adulți este de 25 mg pe zi, administrată ca doză unică pe zi. Doza poate fi crescută la 50 mg pe zi, adesea în două doze de 25 mg. Rețineți că dozele zilnice de peste 50 mg sunt adesea asociate cu o scădere a potasiului seric.

Sportivii și culturistii folosesc de obicei acest medicament (nu pentru scopul propus) pentru perioade foarte scurte (câteva zile). Este o practică obișnuită să o luați o dată pe zi, după micul dejun. Doza inițială uzuală este de 1 comprimat de 50 mg. Sportivul monitorizează noua evacuare a apei și corectează efectul prin adăugarea a 25 mg sau 50 mg în fiecare zi următoare. Această practică se aplică numai timp de 3 sau 3 zile. Doza zilnică totală depășește rareori 100-200 mg (dozele peste 100 mg zilnic în condiții clinice nu sunt recomandate).

Dacă administrarea hidroclorotiazidei nu atinge efectul dorit, mulți culturisti aleg să adauge un alt diuretic ușor înainte de a recurge la agenți mai puternici. O combinație de diuretice care economisesc potasiu, cum ar fi Aldactone® (Spironolactone) și HIDRODIURIL, este considerată deosebit de utilă. De asemenea, se crede că echilibrează ușor pierderile de calciu și potasiu asociate cu utilizarea hidroclorotiazidei. Doza fiecăruia dintre aceste medicamente în combinație trebuie redusă semnificativ, de obicei începând cu 25 mg/25 mg și acționând pentru creșterea dozei.

Este important de reținut că utilizarea excesivă a diureticelor, pe lângă faptul că este potențial foarte periculoasă, poate duce la pierderi excesive de apă.

Disponibilitate

Hidroclorotiazida este un medicament utilizat pe scară largă pe piețele mondiale.