Călătoria pământească a unui om s-a încheiat și a stat înaintea lui Dumnezeu. Atotputernicul ținea o valiză în mâini și această povară a stârnit curiozitatea bărbatului.

poveste

- Ce ai pus în geanta aia, Doamne? întrebă muritorul.

- Doar ce era al tău în timp ce erai pe Pământ.

- Deci acestea sunt toate lucrurile mele? Dar cum ai reușit să le încadrezi într-o singură valiză, Doamne? se miră omul.

- Fiul meu, nu tânji după bunurile tale materiale, pentru că nu ți-au aparținut. Nu știți că au aparținut Pământului! S-a mirat Dumnezeu.

- Atunci trebuie să-mi fi pus toate talentele aici? bărbatul era din nou curios.

- Nu credeți că talentele dvs. sunt proprietatea dvs., deoarece au apărut ca urmare a circumstanțelor! a spus Domnul de data aceasta.

- Poate mi-ai pus prietenii în valiză? - am încercat să ghicesc încă o dată omulețul.

- Nu, omule, au fost doar o parte din viața ta și nici nu pot fi proprietatea ta.

- Atunci cel mai probabil soția mea și copiii noștri sunt aici! sugeră bărbatul repede, sigur că va ghici de data asta.

- Nu! Ți-au aparținut și mai puțin. Nu ai înțeles că au fost rodul iubirii tale! a spus Dumnezeu.

Bărbatului i-a fost greu. A mai făcut câteva încercări de a ghici ce ducea Atotputernicul în valiză, presupunând că fie corpul său, fie sufletul lui erau ascunse acolo. Cu toate acestea, Dumnezeu a respins din nou ipotezele omului, explicând că trupul său uman nu i-a aparținut niciodată, deoarece această cochilie este doar praf, iar sufletul său este proprietatea lui Dumnezeu.

În acel moment, bărbatul era nerăbdător și în cele din urmă a deschis valiza pe care o ținea Dumnezeu. Spre marea lui surpriză, nu era absolut nimic ascuns înăuntru. Apoi, cu lacrimi în ochi, bărbatul a exclamat:

- Dar asta înseamnă că nu am avut niciodată nimic!

- Te înșeli, fiule! Domnul l-a mustrat. „Fiecare moment pe care l-ai avut pe Pământ a fost singurul tău”. Și cu toate aceste momente minunate îți vei pune capăt călătoriei pământești.