„A spus că va dansa cu mine dacă i-aș aduce trandafiri roșii”, a spus tânăra studentă, „dar nu există nici măcar un trandafir roșu în toată grădina mea”.!

literatură

Privighetoarea a auzit-o din cuibul său din stejar, s-a uitat printre frunze și s-a întrebat.

"Nici măcar un trandafir roșu în toată grădina mea!" A exclamat studentul, iar ochii lui frumoși s-au umplut de lacrimi. "Ah, de ce lucruri mici depinde fericirea!" Am citit tot ce a fost scris de înțelepți și cunosc toate secretele filozofiei și, totuși, din cauza lipsei unui trandafir roșu, viața mea este spulberată!

- Iată în sfârșit un adevărat iubit, spuse privighetoarea. - Noapte după noapte am cântat despre el, deși nu l-am cunoscut, noapte după noapte am povestit despre el stelelor și acum îl văd. Părul lui este întunecat ca un zambil, iar buzele lui sunt roșii precum trandafirul pe care îl dorește; dar cu durere fața lui a devenit palidă ca fildeșul și tristețea și-a pus amprenta pe frunte.

„Prințul dă mâine seară un bal, spuse tânărul student, iar iubitul meu va fi printre cei invitați”. Dacă îi aduc un trandafir roșu, ea va dansa cu mine până în zori. Dacă îi aduc un trandafir roșu, o voi ține în brațe, iar ea își va sprijini capul de umărul meu și mâna mea o va strânge pe a ei. Dar nu există trandafir roșu în grădina mea, așa că voi sta singur și va trece pe lângă mine. Nu mă va acorda atenție și asta îmi va frânge inima.

„Acesta este, fără îndoială, un adevărat iubit”, a spus privighetoarea. - Ceea ce cânt, el suferă; ceea ce este bucurie pentru mine, pentru el este întristare. Adevărata iubire este un lucru minunat. Este mai prețios decât smaraldele și costă mai mult decât opalii buni. Nu se poate obține pentru grenade și nici nu poate fi pus în vânzare pe piață. Nu poate fi cumpărat de negustori, nici cântărit în cântare, contra aurului.

„Muzicienii vor sta în galerie”, a continuat tânărul student, „și vor cânta la instrumentele lor cu coarde, iar iubita mea va dansa la sunetele harpei și ale viorii”. Ea va dansa atât de ușor încât picioarele ei nu vor atinge podeaua, iar curtenii, îmbrăcați în haine colorate, se vor înghesui în jurul ei. Dar nu va dansa cu mine pentru că nu-i pot da un trandafir roșu. S-a aruncat pe iarbă, și-a îngropat fața în mâini și a plâns.

- De ce plânge? A întrebat o șopârlă verde, cu coada în aer, și a fugit pe lângă student.

- De ce cu adevărat? A spus un fluture fluturând în lumina soarelui.

- De ce cu adevărat? Margareta unui vecin șopti cu o voce blândă și joasă.

- Plânge după un trandafir roșu, spuse privighetoarea.

- Pentru un trandafir roșu? Au strigat. - Ce amuzant! Și șopârla, care avea vederi destul de cinice, doar a râs.

Însă privighetoarea a înțeles strania angoasă a elevului - a tăcut pe stejar și s-a gândit la secretul iubirii.

Deodată și-a întins aripile maro pentru zbor și a zburat în aer. Trecu ca o umbră prin dumbravă și se aplecă peste grădină.

În mijlocul gazonului era o frumoasă tufă de trandafiri, privighetoarea a văzut-o, a coborât la ea și a aterizat pe o ramură mică.

„Dă-mi un trandafir roșu”, a strigat el, „și îți voi cânta cel mai dulce cântec al meu”.!

Dar tufișul clătină din cap.

„Trandafirii mei sunt albi”, a răspuns el, „albi ca spuma de mare și mai albi decât zăpada de munte”. Dar du-te la fratele meu, care crește dincolo de vechiul cadran solar, poate el îți va oferi ceea ce vrei.

Apoi privighetoarea a zburat spre tufa de trandafiri, care a crescut dincolo de vechiul cadran solar.

„Dă-mi un trandafir roșu”, a strigat el, „și îți voi cânta cel mai dulce cântec al meu”.!

Dar tufișul clătină din cap.

„Trandafirii mei sunt galbeni”, a răspuns el, „galbeni ca părul unei sirene așezate pe un tron ​​chihlimbar și mai galben decât narcisa care înflorește în pajiște înainte ca mașina de tuns să vină cu părul său”. Dar du-te la fratele meu, care crește sub fereastra elevului, și poate el îți va oferi ceea ce vrei.

Apoi privighetoarea a zburat spre tufa de trandafiri care a crescut sub fereastra studentului.

„Dă-mi un trandafir roșu”, a strigat el, „și îți voi cânta cel mai dulce cântec al meu”.!

Dar tufișul clătină din cap.

„Trandafirii mei sunt roșii”, a răspuns el, „roșii ca picioarele porumbeilor și mai roșii decât uriașii evantai de corali care se legănă și se legănă în abisul oceanului”. Dar iarna mi-a înghețat venele și gerul mi-a mușcat mugurii, iar furtuna mi-a rupt ramurile, așa că anul acesta nu voi avea trandafiri.

"Un trandafir roșu este tot ce vreau!" Strigă privighetoarea. - Doar un trandafir roșu! Nu există o modalitate prin care să o pot obține?

- Există o cale, răspunse tufișul, dar este atât de groaznic încât nu îndrăznesc să-ți spun.

- Spune-mi, spuse privighetoarea, nu mi-e frică.

„Dacă vrei un trandafir roșu”, a spus tufișul, „îl poți face din muzica la lumina lunii și îl poți păta cu sângele propriei inimi”. Trebuie să-mi cânți cu pieptul sprijinit pe spinarea mea. Trebuie să-mi cânți toată noaptea, iar ghimpa să pătrundă adânc în inima ta, iar sângele vieții tale să curgă în venele mele și să devină al meu.!

„Moartea este un preț excelent pentru un trandafir roșu,” a strigat privighetoarea. „Viața este foarte dragă tuturor”. Este plăcut să stai în pădurea verde, să privești soarele în carul său de aur și luna în carul său de perle. Mirosul de păducel este dulce și dulce sunt clopotele albastre care pândesc în vale și erica care înflorește pe dealuri. Dar totuși dragostea este mai puternică decât viața și care este inima unei păsări în comparație cu inima omului?

Și și-a întins aripile maro pentru zbor și a zburat în aer. A derivat ca o umbră prin grădină și a înotat ca o umbră peste boschet. Tânărul student era încă întins pe iarbă unde îl lăsase și lacrimile nu se uscaseră încă în ochii lui frumoși.

- Fi fericit! Strigă privighetoarea. - Fi fericit! Vei primi trandafirul tău roșu. O voi crea din muzică la lumina lunii și o voi păta cu sângele propriei inimi. Tot ce vreau de la tine în schimb este să fiu credincios în dragoste, pentru că dragostea este mai înțeleaptă decât filozofia, chiar dacă filosofia este înțeleaptă și mai puternică decât puterea, chiar dacă puterea este puternică. Aripile ei sunt de foc, iar corpul ei are culoarea unei flăcări, buzele ei sunt dulci ca mierea și respirația ei este ca mirosul tămâiei.

Elevul a ridicat ochii din iarbă și a ascultat, dar nu a putut înțelege ce îi spune privighetoarea, pentru că știa doar ce era scris în cărți.

Dar stejarul a înțeles și a fost trist, pentru că iubea privighetoarea, care își făcuse un cuib în ramurile sale.

„Cântă-mi un ultim cântec”, șopti el. - Voi fi foarte singur când mă vei părăsi.

Apoi privighetoarea a cântat pe stejar și vocea lui a sunat ca apa care clocotea dintr-o oală de argint.

Când și-a terminat cântecul, elevul s-a ridicat și a scos din buzunar un caiet și un creion de plumb.

„Are o formă”, și-a spus el în timp ce se întorcea prin pădure, „nu poate fi negat; dar există un sentiment? Mie teama ca nu. De fapt, el este ca majoritatea artiștilor: întregul este țesut de stil, dar fără nicio sinceritate. Nu s-ar sacrifica pentru nimeni altcineva. Se gândește doar la muzică și toată lumea știe că arta este egoistă. Totuși, trebuie recunoscut că există note frumoase în vocea lui. Cât de regretabil că nu înseamnă nimic și nici nu sunt de niciun folos practic! Și s-a dus în camera lui, s-a întins pe patul său îngust, s-a gândit la dragoste și după un timp a adormit.

Și când luna a răsărit pe cer, privighetoarea a zburat spre tufa de trandafiri și și-a odihnit pieptul pe un ghimpe. A cântat toată noaptea cu spinii odihnați pe piept, iar luna rece de cristal s-a aplecat și a ascultat. A cântat toată noaptea, ghimpa săpându-și tot mai adânc în piept și sângele vieții sale curgea din el. Mai întâi a cântat despre nașterea iubirii în inima unui băiat și a unei fete. Și pe cea mai înaltă ramură a tufei de trandafiri, a înflorit un trandafir magnific, frunză după frunză, pe măsură ce un cântec urma altul. La început era palid ca ceața care atârna deasupra râului, palidă ca pașii dimineții și argintii ca aripile zorilor. Ca o reflexie a unui trandafir într-o oglindă de argint, ca o reflecție a unui trandafir pe o suprafață a apei - așa a fost trandafirul care a înflorit pe ramura superioară a tufișului.

Dar tufișul a strigat ca privighetoarea să apese mai tare împotriva ghimpei.

„Strânge mai tare, micuță privighetoare”, a strigat tufa, „sau va veni ziua înainte ca trandafirul să fie gata”.

Apoi privighetoarea a apăsat mai tare împotriva ghimpei, iar cântecul său a devenit din ce în ce mai tare, pentru că a cântat despre nașterea durerii din sufletele unui bărbat și a unei fete.

Și o umbră blândă de roșie s-a revărsat peste petalele de trandafir, ca roșeața pe fața mirelui în timp ce el săruta buzele miresei. Dar ghimpa nu-i ajunsese încă la inimă, așa că inima trandafirului a rămas albă, pentru că numai sângele unei privighetoare ar putea colora inima unui trandafir.

Și tufișul a strigat către privighetoare pentru a apăsa mai tare împotriva ghimpei.

„Strânge mai tare, mică privighetoare”, a strigat tufa, „pentru că va veni ziua înainte ca trandafirul să fie gata”.

Apoi privighetoarea a apăsat mai tare împotriva ghimpei, ghimpa i-a atins inima și o criză violentă de durere l-a străpuns din cap până în picioare. Durerea a fost din ce în ce mai acerbă, iar cântecul său a devenit din ce în ce mai violent, pentru că a cântat despre dragostea care atinge perfecțiunea prin moarte, despre iubirea care nu moare în mormânt.

Și trandafirul magnific s-a înroșit ca răsăritul pe cerul estic. Coroana de petale era roșie, iar inima era roșie ca un rubin.

Dar vocea privighetoarei a început să se estompeze, aripile lui fluturând și un scutec i-a coborât în ​​fața ochilor. Cântecul lui a devenit din ce în ce mai tare și a simțit că i se înăbușă ceva în gât.

Apoi, o altă explozie de muzică a izbucnit din el. Luna albă l-a auzit, a uitat zorii și s-a oprit pe cer. Trandafirul roșu îl auzi, tremura de încântare și își deschise petalele spre aerul rece al dimineții. Ecoul l-a dus la faldurile albăstrui ale munților și i-a smuls ciobanii din visele lor. A trecut prin trestia râului și i-au transmis ecoul până la mare.

"Uite uite!" A strigat tufa. - Trandafirul este gata.!

Dar privighetoarea nu i-a răspuns, căci zăcea mort în iarba înaltă, cu un ghimpe în inimă.

Și la prânz, studentul deschise fereastra și privi afară.

- O, ce noroc minunat! El a exclamat. - Iată un trandafir roșu! Nu am mai văzut pe nimeni ca ea în viața mea! Este atât de frumos încât ar trebui să aibă în mod pozitiv un nume latin lung. Și s-a aplecat și a smuls-o. Apoi și-a pus dama și a fugit la casa profesorului cu trandafirul în mână.

Fiica profesorului stătea la intrare, înfășurând mătase albastră pe o roată care se învârtea, iar cățelușul ei zăcea la picioarele ei.

„Mi-ai spus că vei dansa cu mine dacă ți-aș aduce un trandafir roșu”, a strigat elevul. „Iată cel mai roșu trandafir din lume”. O vei duce la inimă în seara asta și când vom dansa împreună, ea îți va spune cât de mult te iubesc.

Dar fata se încruntă.

„Mi-e teamă că nu va merge cu rochia mea”, a spus el, „și nepotul camareleanului mi-a trimis niște pietre adevărate și toată lumea știe că pietrele costă mult mai mult decât florile”.

- Sincer, ești foarte nerecunoscător! A spus studentul supărat și a aruncat trandafirul pe stradă, unde a căzut în șanț și o căruță a zdrobit-o cu roata.

- Este nerecunoscătoare? Fata a răspuns. - Știi ce am să-ți spun? Ești foarte nepoliticos și la urma urmei cine ești? Ești doar student! Ei bine, nu cred că ai măcar catarame de argint pe pantofi, ca și nepotul camarelui! Și s-a ridicat de pe scaun și a intrat înăuntru.

"Ce prostie este dragostea!" A spus studentul în timp ce pleca. „Nu este pe jumătate la fel de utilă ca logica, pentru că nu dovedește nimic, spune întotdeauna lucruri care nu se vor întâmpla și te face să crezi lucruri care nu sunt adevărate”. De fapt, este destul de impracticabil și pentru că în epoca noastră a fi practic înseamnă totul, mă voi întoarce la filozofie și voi studia metafizica.

Și s-a întors în camera lui, a scos o carte mare, prăfuită, și s-a așezat să citească.

Traducere din engleză de Sider Florin, 1977

Editor: Literatură pentru copii și adolescenți/chitanka.info

Privighetoarea și trandafirul, 1888