(O poveste a mii și o noapte)

Ediție:

broasca

Titlu: Povești și fabule din întreaga lume

Traducător: Anatoly Bukovsky; Lina Bakalova; Nadezhda Nakova

Anul traducerii: 2007; 2016

Limba sursă: engleză; Rusă

Ediție: A doua revizuită și completată

Anul emiterii: 2020

Editor: Lina Bakalova

Artist de ilustrație: Alfred Walter Bays; Valery Carrick; John Bower; Ivan Bilibin; Milo Winter; NV Denisov; S. Mahler; Walter Crane; H.J. Vad

Pe alte site-uri:

Se spune că odinioară, în vremuri foarte vechi, a trăit un sultan puternic, pe care Allah l-a înzestrat cu trei fii: Ali, cel mai mare, Hussein, mijlocul și Muhammad, cel mai tânăr. Toți erau războinici bărbătești și curajoși, dar cel mai tânăr s-a remarcat printre ei prin frumusețea, curajul și generozitatea lui. Tatăl lor i-a iubit în mod egal și a decis că ar fi cel mai corect să lase cele trei părți egale ale averii și regatului său.

Când fiii săi aveau vârsta suficientă pentru a se căsători, sultanul și-a chemat vizirul înțelept și prudent și i-a spus:

- O, Vizir, vreau să găsesc soții pentru cei trei fii ai mei și te-am chemat să-mi dai sfaturi.

Vizirul s-a gândit o oră, apoi a ridicat capul și a răspuns:

- O, domn al eternității, întrebarea este delicată, pentru că nu este posibil să spunem dinainte ce este bine și ce este rău și niciun plan nu poate schimba destinul. Vă sugerez să-i duceți pe cei trei prinți, înarmați cu arcuri și săgeți, pe terasa palatului și acolo, după ce sunt legați la ochi, îi faceți pe fiecare să se întoarcă de mai multe ori. Atunci lasă-i să tragă săgețile chiar în fața lor și pe ce casă cad săgețile, trimite-ți oamenii acolo. Lasă-i să aducă stăpânii caselor în fața ta și roagă-i pe fiecare să-și dea fiica în căsătorie cu prințul, a cărui săgeată a lovit casa lui. Deci, fiecare dintre fiii tăi va primi o mireasă după norocul lor.

"Sfatul tău este excelent și îl voi urma!" Strigă sultanul. De îndată ce fiii lui s-au întors de la vânătoare, le-a spus despre intenția sa și i-a dus cu arcurile și săgețile pe terasa palatului.

Demnitarii palatului i-au urmărit și au urmărit cu respirație încordată cum îi legau la ochi pe tineri. Cel mai mare prinț s-a întors și apoi a tras săgeata direct în fața lui. A zburat rapid în aer și a căzut pe casa unui nobil de rang foarte înalt. Săgeata celui de-al doilea prinț, la rândul său, a căzut pe terasa comandantului armatei sultanului. Dar când Muhammad și-a tras arcul, săgeata a căzut pe o casă nimeni nu știa a cui era.

Sultanul, însoțit de urmașul său, a vizitat cele trei case și a văzut că fiicele nobilului proeminent și comandantul-șef al armatei erau la fel de frumoase ca luna și părinții lor erau foarte fericiți că le-au căsătorit cu cei doi. prinți. Dar când conducătorul a vizitat cea de-a treia casă în care căzuse săgeata lui Muhammad, nu a găsit acolo niciun locuitor, cu excepția unei broaște țestoase solitare mari.

Considerând că era imposibil ca un prinț să se căsătorească cu un animal, sultanul a decis că experimentul ar trebui repetat. Cel mai tânăr prinț s-a urcat înapoi pe terasă și a tras din nou o săgeată legată la ochi, dar a căzut chiar pe casa țestoasei mari și singure. Acest lucru l-a enervat pe sultan și a strigat:

- Jur pe Allah, împușcarea ta nu are succes azi, fiule! Slavă-l pe Profet!

- Binecuvântări și pace pentru el și pentru cei apropiați și pentru cei credincioși lui! Răspunse Mahomed.

„Acum cheamă-L pe Allah”, a exclamat sultanul, „și trimite o a treia săgeată”.!

„În numele celor milostivi și plini de compasiune!” Strigă Mahomed, trăgându-și arcul cu putere și trimițând o a treia săgeată pe acoperișul casei locuită de marea broască țestoasă.

Când sultanul a fost pe deplin convins că soarta a ales broasca țestoasă, el a decis ca fiul său cel mic să rămână burlac și i-a spus:

- Fiul meu, deoarece această broască țestoasă nu este din rasa noastră, din specia noastră și din religia noastră, este mai bine pentru tine să nu te căsătorești deloc până când milostivul Allah nu ne va duce înapoi la Sine.

Dar tânărul Mahomed nu a fost de acord și a strigat:

- Jur pe sfințenia Profetului - să-i glorific numele - că burlăciunea mea s-a încheiat! Odată ce destinul meu a determinat marea broască țestoasă, mă voi căsători cu ea și gata!

- Este evident că destinul tău l-a determinat! Strigă sultanul uimit. „Dar ar fi monstruos pentru o ființă umană să se căsătorească cu o broască țestoasă”.!

„Nu-mi pasă de nicio țestoasă”, a strigat prințul. "Vreau să mă căsătoresc cu această broască țestoasă.".

Sultanul, care își iubea fiul, nu se mai opune, dar, deși nunțile lui Ali și Hussein au fost sărbătorite cu mare splendoare timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, nimeni în palat - nici cei doi frați mai mari, nici soțiile lor, nici emirii ' soții. demnitari - nu au acceptat invitația la nunta lui Mahomed. Dimpotrivă, au făcut tot posibilul pentru a eșua și a-l amăra. Bietul Mohammed a fost umilit crunt de zâmbetele batjocoritoare și de spatele inversat cu care a fost întâmpinat peste tot.

Timpul a trecut după cele trei nunți. Anilor și greutăților puterii sultanului i s-a adăugat dezamăgirea față de Mahomed. Acest lucru i-a ghemuit corpul și oasele i s-au subțiat. S-a estompat și pielea i s-a îngălbenit. Și-a pierdut pofta de mâncare, și cu apetitul și vederea, astfel încât a fost aproape complet orb.

Cei trei prinți, care și-au iubit foarte mult tatăl, au decis să nu-și lase sănătatea îngrijirii ignorante și superstițioase a femeilor haremului. După ce au fost de acord între ei, s-au dus la sultan și, sărutându-i mâna, au spus:

- Dragă tată, fața ta devine galbenă, pofta de mâncare scade și vederea îți slăbește. Dacă lucrurile continuă așa, în curând va trebui să ne smulgem hainele din durere că am pierdut sprijinul întregii noastre vieți. De aceea trebuie să ne ascultați sfaturile și să le urmați. Am decis că nu femeile din harem, ci femeile noastre vă vor pregăti mâncarea de acum înainte, pentru că sunt foarte pricepuți în bucătărie și gătitul lor vă va restabili pofta de mâncare, ceea ce vă va oferi putere și sănătate și, împreună cu ele, vederea dvs. se va recupera.

Sultanul a fost profund mișcat de îngrijorarea fiilor săi.

- Fie ca Allah să vărsă binecuvântările Sale asupra ta! El a spus. - Dar mi-e teamă că ne va face soțiile foarte incomode.

- Inconveniența soțiilor noastre? Au strigat. „Ei sunt slujitorii tăi ascultători și acum nu este nimic mai important pentru ei în viață decât să-ți pregătească mâncare care să îți redea sănătatea”. Am convenit că fiecare dintre ei va pregăti un fel de mâncare separat și veți alege ceea ce vă place cel mai mult în aspect, miros și gust. Astfel apetitul tău se va întoarce și ochii tăi vor fi vindecați.

- Știi mai bine decât mine ce este mai bine, răspunse sultanul și îi îmbrățișă.

Cei trei prinți s-au dus cu bucurie la soțiile lor și le-au poruncit să pregătească cele mai excepționale feluri de mâncare pe care le-au putut și să-și încurajeze soțiile să concureze, fiecare dintre ei a adăugat:

- Este foarte important pentru tatăl nostru să prefere bucătăria noastră decât celelalte!

După ce le-au dat poruncile soțiilor sale, cei doi frați mai mari nu s-au oprit din glumă cu Mohammed și l-au întrebat cum gătește o broască țestoasă, dar el le-a întâmpinat toate batjocurile cu un zâmbet calm.

Soția lui, marea broască țestoasă, aștepta doar o astfel de ocazie pentru a arăta de ce era capabilă. S-a apucat imediat de treabă, iar prima ei grijă a fost să trimită una dintre cameristele ei de încredere la eterul ei mai mare, cu o cerere de a-i oferi toate fecalele de șobolan și șoarece pe care le-ar putea colecta în casa ei, deoarece broasca țestoasă, care nu folosea alte condimente, ar putea fi necesare în prepararea mâncărurilor de orez pentru sultan.

„Nu am de gând să fac asta pentru nimic în lume”, și-a spus soția lui Ali. „Dacă aceste lucruri fac mirodenii foarte bune, lăsați-o să obțină singur biata broască țestoasă” Le-aș putea folosi pe toate pentru mine.

Și a zis slujnicii:

„Îmi pare rău că trebuie să refuz solicitarea stăpânei tale, dar cu greu am suficiente fecale de șobolan și șoarece pentru propria mea utilizare”.

Când slujnica s-a întors cu acest răspuns, broasca țestoasă a râs mulțumită și a trimis-o soției lui Hussein cu o cerere pentru tot gunoiul de grajd de la găini și porumbei pe care îi avea. Servitoarea s-a întors din nou cu mâinile goale, cu un mesaj ostil și jignitor al celei de-a doua prințese. Și când broasca țestoasă a făcut-o să-i repete cuvintele prințesei, a fost încântată și atât de amuzată încât a râs în timp ce se întoarse pe spate.

Odată ce și-a revenit puțin, a pregătit vasele pe care le putea face cel mai bine, le-a așezat într-un castron acoperit cu un capac de răchită din răchită, apoi le-a învelit într-un șervețel cu parfum de trandafir. Apoi și-a trimis slujnica cu vasul la sultan la fel cum celelalte două nurori trimiteau sclavi cu vasele lor.

Era timpul să mănânce și sultanul s-a așezat în fața celor trei vase, dar când a ridicat capacul celor trimise de soția fiului său cel mare, s-a ridicat de acolo un abur atât de murdar și mirosul de fecale de șoarece, încât ea a putut sufoca un elefant. .

Această duhoare atât de supărat pe sultan, încât a leșinat instantaneu. Când fiii săi au reușit în cele din urmă să-l trezească cu apă de trandafiri și l-au vânturat, el s-a ridicat, aruncând blesteme cumplite asupra norei sale.

După un timp, s-a liniștit și a fost de acord să încerce al doilea curs. Dar, de îndată ce a decuplat-o, duhoarea arderilor de păsări arse i-a invadat gâtul și ochii și s-a gândit că a fost orbit și că a venit ultima sa oră. Abia când au deschis larg ferestrele, au aruncat vasul și au ars tămâie pentru a purifica aerul, bătrânul dezgustat a adunat puterea să spună:

„Ce rău le-am făcut soțiilor tale, fiii mei, încercând să mă bagi în mormânt fără timp”.?

Cei doi prinți mai în vârstă puteau spune doar că nu înțelegeau nimic, iar tânărul Mahomed a sărutat mâna dreaptă a tatălui său și i-a cerut să uite dezamăgirile sale anterioare, savurând al treilea fel de mâncare.

- Ce vrei să spui, Mahomed? Strigă sultanul supărat, plin de indignare. - Îți bateți joc de bătrânul tău tată? După ce femeile au pregătit mâncare atât de dezgustătoare, crezi că aș atinge ce a gătit o broască țestoasă? Văd că ați fost de acord să mă terminați.

Muhammad a îngenuncheat și a jurat în viața lui și în adevărata credință că al treilea fel de mâncare va compensa toate necazurile și că el însuși era gata să mănânce din el tot ce nu era pe gustul tatălui său. L-a convins atât de fierbinte și umil, încât sultanul i-a făcut semn sclavului să ridice al treilea capac și a așteptat cu dinții încleștați, murmurând:

- Dumnezeu să mă apere!

Dar parcă spiritul artei culinare s-ar fi ridicat de acolo - o aromă atât de divină s-a răspândit din vasul pe care îl pregătise broasca țestoasă. I-a luminat inima bătrânului, i-a umplut plămânii, i-a încântat simțul mirosului și i-a redat apetitul pierdut, i-a luminat ochii și și-a ascuțit vederea. Sultanul a mâncat o oră fără să se oprească, apoi a băut un șerbet minunat de mosc și albușuri bătute și, în cele din urmă, sa încheiat cu câteva eructări care veneau din adâncurile stomacului său mulțumit.

Cu o dispoziție bună, el i-a mulțumit lui Allah și a lăudat gătitul broaștei țestoase. Mahomed a răspuns modest acestor laude pentru a nu stârni gelozia fraților săi.

„Este doar una dintre abilitățile soției mele, dragă tată”, a spus el. - Dumnezeu să merite într-o bună zi aprobarea voastră.

Apoi l-a rugat pe sultan să permită broaștei țestoase să aibă grijă de alimentație, iar tatăl său admirator a fost de acord, iar în câteva săptămâni sănătatea și vederea i-au fost complet restabilite.

În cinstea vindecării sale, sultanul a declarat o mare sărbătoare și a poruncit celor trei fii ai săi să fie prezenți împreună cu soțiile lor. Imediat, cele două prințese mai în vârstă au început să se pregătească pentru a se prezenta în mod corespunzător socrului lor și pentru a primi aprobarea lui.

Marea broască țestoasă se gândea, de asemenea, cum să-și îmbunătățească reputația soțului cu oamenii prin apariția într-un cortegiu frumos și ținută elegantă.

Prima ei slujbă a fost să-i trimită slujnica credincioasă soției lui Ali cu o cerere de a împrumuta gâsca mare din curtea lui, astfel încât broasca țestoasă să o poată folosi ca un cal potrivit pentru a merge la petrecere. Prințesa a refuzat atât de hotărâtă încât țestoasa bună a căzut pe spate râzând când i s-a adus răspunsul.

Apoi și-a trimis a doua capră pentru a fi împrumutată de la a doua prințesă în același scop și, când a primit un al doilea refuz mult mai dur, broasca țestoasă a fost copleșită de o veselie atât de frenetică, care nu se mai întâmplase până acum.

A sosit ora sărbătorii și femeile din alaiul bătrânului sultan s-au aliniat în fața ușii exterioare a haremului pentru a-i întâmpina pe cele trei mirese regale. În timp ce așteptau, un nor de praf s-a așezat în fața lor și, pe măsură ce se răspândea, au văzut o gâscă uriașă galopând înainte în viteza vântului, legănându-se, fluturând picioarele în stânga și în dreapta, bătând din aripi și purtând primul prințesă la gât și a murit de groază. Aproape imediat după aceea, o capră, stând pe picioarele din spate și țipând sălbatic, a ajuns și ea la intrare, purtând pe spate cea de-a doua prințesă, toate acoperite de praf și murdărie. Sultanul și soția sa au fost foarte jigniți de această dublă expunere și a strigat:

- De parcă nu ar fi avut destule să mă sugrume și să mă otrăvească - vor să mă facă să râd în fața oamenilor!

Soția sultanului i-a primit pe cele două femei cu răceală, iar liniștea incomodă s-a rupt abia când a sosit a treia prințesă. Sultanul și soția lui s-au umplut de o presimțire mohorâtă și și-au spus unul altuia:

"O, Atotputernicul Allah!" Dacă două ființe umane s-ar putea expune astfel, la ce ne putem aștepta de la o broască țestoasă?

Vorbind așa, au așteptat cu răsuflarea tăiată ce se va întâmpla.

Prima linie de mesageri a anunțat sosirea soției prințului Mohammed și a fost imediat urmată de patru vagoane întinse îmbrăcate în brocart și tunici bogate cu mânecă lungă care conduceau palanquinul. Era acoperit cu mătăsuri viu colorate, iar bărbații negri care o purtau l-au lăsat jos pe scări. O prințesă necunoscută, împodobită magnific, a coborât de la el, iar femeile, care credeau că este o doamnă de curte, au așteptat ca broasca țestoasă să coboare. Dar când a fost luat palancinul și doar această frumoasă viziune a urcat scările, au recunoscut-o ca fiind mireasa lui Mahomed și au primit-o cu onoruri și admirație. Inima sultanului s-a bucurat văzându-i harul și nobilimea, manierele fermecătoare și mișcările armonioase.

Sultanul i-a invitat imediat pe fiii săi și pe soțiile lor să stea lângă el și pe sultan, iar când și-au luat locul, felurile de mâncare au fost servite.

Primul fel de mâncare a fost, ca de obicei, o cantitate uriașă de orez înăbușită în unt. Înainte ca cineva să poată pieptăna din ea, frumoasa prințesă a ridicat vasul și și-a turnat tot conținutul pe păr. Instantaneu, fiecare bob de orez s-a transformat într-o perlă, perlele alunecând pe firele lungi de păr și cu un zgomot moale alunecat pe podea ca o cascadă sclipitoare.

Înainte ca cineva să se recupereze de la acest miracol încântător, ea a luat o șervețelă mare plină cu supă groasă verde și și-a turnat conținutul peste cap în același mod. Supa verde s-a transformat în șuvițe de smaralde în părul ei, care au răsărit în jurul ei ca picăturile verzi și au amestecat culorile lor de mare cu perlele de pe podea.

În timpul confuziei admirative care a urmat, servitorii au adus mai mult orez și supă verde pentru a hrăni oaspeții, iar acum cele două prințese mai în vârstă, care se îngălbeniseră de invidie, au decis să nu rămână în urmă. Cea mai mare a apucat castronul de orez, iar a doua ciupercă de supă verde, ambii și-au turnat conținutul pe cap. Dar orezul a rămas orez în părul primului și l-a pătat teribil de ulei, iar supa a rămas supă și curgea în jeturi lipicioase peste părul, fața și hainele celui de-al doilea, la fel ca panta vacii.

Sultanul a fost revoltat de aceste incidente și a ordonat celor două nurori mai mari să părăsească sărbătoarea, declarând că nu mai vrea să le vadă, să le audă sau să le tolereze mirosul. Deci, bărbații lor furioși i-au luat și vă puteți imagina cum nasul celor patru atârna aproape de pământ.

Când prințul Mohammed și prințesa sa vrăjitoare au rămas singuri cu sultanul, el i-a îmbrățișat și i-a lipit de inimă cu cuvintele:

- Doar tu ești copiii mei.!

El a scris un testament în care a lăsat tronul fiului său cel mai mic și, convocând emiri și viziri, i-a informat despre intenția sa. Apoi le-a spus celor doi tineri:

- Vreau să rămâi cu mine în palat pentru totdeauna.

„Ascultăm și ascultăm”, au răspuns ei. „Dorința tatălui nostru este o lege pentru noi”.

Pentru a nu fi tentată să ia din nou imaginea unei broaște țestoase și astfel să afecteze sentimentele bătrânului sultan, prințesa a ordonat servitoarei sale să aducă marea colibă ​​singuratică pe care o lăsase acasă în acea zi și, când a fost adusă, l-a ars fără regret. De atunci, ea și-a păstrat imaginea cu adevărat frumoasă pentru totdeauna. Laudă lui Allah, Care i-a dat o frumusețe atât de mare, pentru o minune și o poveste!

Atotputernicul și-a revărsat binecuvântările asupra celor doi și i-a înzestrat cu numeroși copii.

[1] Palanquin - un mijloc de transportare a persoanelor de rang înalt sub forma unei targe acoperite, fotoliu sau cabină, care era transportat pe umerii mai multor persoane. - Б.пр. ↑