începând Știri și articole PSIHOLOGIA ASCULTĂRII ȘI DISeminarea informațiilor

audierilor

Care sunt zvonurile? Care este natura lor și care este mecanismul răspândirii lor?

Zvonurile sunt una dintre modalitățile de a influența comportamentul de masă, de a modela opinia publică și de a influența atitudinile socio-politice. Acestea se referă la o descriere sau o explicație neconfirmată a unui eveniment care este transmis de la persoană la persoană și care se referă la un obiect, eveniment sau problemă de interes public.

Acest indiciu rămâne chiar și atunci când radiodifuzorul avertizează că informațiile pot fi verificate. Zvonul poate fi episodic și subliniază faptul că este asociat cu indivizi, precum și cu diverse evenimente politice și sociale. Poate fi luat în considerare în trei aspecte separate:

  • Ca proces de diseminare a informațiilor, dar și ca produs al acestui proces;
  • Este mai ușor să începi decât să te oprești;
  • Ca un tip de comunicare bazat pe informații neautentice.


Natura zvonurilor se explică prin nivelul nevoilor pe care le satisfac. În acest sens, răspândirea zvonurilor nu este doar o transmisie mecanică și un schimb de știri picante, ci o prezență individuală într-un proces în care se manifestă dorințe ascunse, frici și atitudini mentale. Faptul că zvonurile se răspândesc în diferite culturi și în momente diferite arată că aceste nevoi sunt universale.


Abordarea socio-psihologică a zvonurilor se manifestă la nivel de grup și o reacție generală de adaptare la schimbări sociale semnificative. Cu alte cuvinte, auzul este un fenomen colectiv a cărui funcție satisface nevoile situaționale ale unui grup de oameni.


Este, de asemenea, o activitate colectivă care constă din elemente cognitive și comunicative și apare atunci când oamenii aflați într-o situație confuză încearcă să realizeze o interpretare semnificativă a situației prin punerea în comun a resurselor lor intelectuale. Când nu sunt prezenți, auzul se transformă în panică.


Zvonurile nu au o viață independentă în afara contextului social, în afara evenimentelor și episoadelor de viață care pun oamenii într-o situație de ambiguitate, frici și așteptări anxioase. Faptul că zvonurile se sting odată cu trecerea evenimentelor critice sau cu soluționarea problemelor sociale ale oamenilor indică faptul că zvonurile sunt fenomene determinate în primul rând de dinamica proceselor sociale.


Aceasta înseamnă că rădăcinile fenomenului „auzului” sunt adânc înrădăcinate în contextul socio-cultural al unei societăți date, în normele, valorile, modelele sale de gândire și de comportament determinate istoric.


Conform nevoilor emoționale, cele mai frecvent satisfăcute de zvonuri sunt dorința, frica și ostilitatea. În acest fel sunt:


Mecanismele de răspândire a zvonurilor sunt:

  • Intensitatea auzului;
  • Semnificația subiectului diseminat;
  • Ambiguitatea și ambiguitatea faptelor.


În acest sens, amploarea auzului se va modifica în funcție de importanța subiectului pentru indivizii respectivi, înmulțită cu incertitudinea datelor pentru subiectul în discuție. Dacă sensul sau incertitudinea este zero, atunci nu există auz. Efectul auzului scade dacă există o atitudine critică a oamenilor față de informații. Pe măsură ce criticitatea crește, auzul slăbește sau este complet ignorat și oprit.


Factorul poziției critice personale nu a putut fi trecut cu vederea în percepția și transmiterea oricărei informații, inclusiv a celor de natură neclară. Audierea nu este un proces mecanic și nu este o coincidență faptul că majoritatea eforturilor de prevenire a zvonurilor răuvoitoare necesită activarea poziției critice a persoanei față de informațiile neconfirmate și falsificate.

Gergana Georgieva - Psiholog clinic