American Gastroenterological Association a emis un consens cu privire la tratamentul bolii de reflux gastroesofagian (GERD), publicat în numărul din octombrie al Gastroenterologie.

pentru

Conform definiției de la Montreal, GERD este definită ca o afecțiune care se dezvoltă ca urmare a refluxului gastric, care provoacă diverse simptome și complicații.

Recomandări specifice clasei A (recomandări cu un studiu clinic dovedit și efect clinic pozitiv)

- la pacienții cu simptome GERD esofagiene, se recomandă tratamentul cu medicamente antisecretorii, ceea ce duce la ameliorarea și vindecarea esofagitei și ameliorarea simptomatică. În acest context, inhibitorii pompei de protoni (IPP) sunt mai eficienți decât antagoniștii receptorilor de histamină 2 (blocanți H2), care la rândul lor sunt mai eficienți decât placebo.

- Terapia PPI pentru esofagită trebuie să fie pe termen lung, iar doza trebuie tratată la cea mai mică valoare efectivă pe baza controlului simptomatic.

- Dacă intervenția chirurgicală și terapia PPI sunt considerate la fel de eficiente în sindromul GERD esofagian, terapia PPI este considerată mai sigură și, prin urmare, ar trebui preferată ca tratament inițial.

- Chirurgia antireflux este recomandată pacienților cu GERD esofagian care sunt intoleranți la terapia antiacidă, chiar dacă farmacoterapia este eficientă.

- la pacienții cu sindrom suspectat de durere toracică de reflux, se recomandă un curs empiric de IPP de două ori pe zi (după excluderea unei cauze cardiace).

Recomandări specifice clasei B (pe baza experienței clinice care duce la îmbunătățirea stării clinice a pacientului)

- pacienții supraponderali și obezi cu sindrom GERD esofagian ar trebui să piardă în greutate

- la pacienții selectați cu arsuri la stomac sau regurgitare culcată, ridicarea capului în pat este eficientă. Alte schimbări eficiente ale stilului de viață includ: evitarea meselor de noapte, evitarea anumitor alimente și activități.

- pacienți cu sindrom esofagian și răspuns inadecvat la terapia PPI o dată pe zi, acesta din urmă poate fi modificat la PPI de 2 ori pe zi.

- când controlul simptomatic este obiectivul principal la pacienții cu sindrom esofagian simptomatic fără esofagită, se recomandă un tratament scurt sau „dacă este necesar” al terapiei antisecretorii. IPP sunt mai eficiente decât blocantele H2 în terapia pe termen scurt, iar blocantele H2 sunt mai eficiente decât placebo.

- la pacienții cu sindrom GERD esofagian și disfagie, endoscopia trebuie efectuată urmată de biopsie. Pentru a exclude sau confirma esofagita eozinofilă sunt necesare cel puțin 5 probe. Biopsiile ar trebui luate și din zone cu suspiciune de metaplazie sau displazie. În absența anomaliilor, se recomandă biopsia mucoasei.

- endoscopia și biopsia la locurile cu suspiciune de metaplazie, displazie sau malignitate sunt, de asemenea, recomandate la pacienții cu sindrom suspectat de GERD esofagian care nu au răspuns la terapia empirică PPI de două ori pe zi.

- Chirurgia antireflux este recomandată la pacienții cu sindrom GERD esofagian și simptome persistente, în special regurgitare, în ciuda terapiei PPI. Ar trebui luate în considerare beneficiile și riscurile unei posibile intervenții chirurgicale, care poate duce la disfagie, flatulență, incapacitate de eructație și simptome intestinale postoperatorii.

- la pacienții cu sindrom GERD esofagian și suspectat de sindrom GERD extraesofagian (laringită, astm), se recomandă terapie intensivă sau de întreținere cu IPP sau blocante H2.

Recomandări specifice clasei D (datele clinice și studiile nu susțin aceste proceduri).

- Metoclopramida nu trebuie utilizată ca monoterapie sau ca parte a terapiei combinate la pacienții cu GERD esofagian sau suspectat de sindrom GERD extraesofagian.

- în absența concomitentului sindrom GERD esofagian, pacienții cu sindroame GERD potențiale extraesofagiene (laringită, astm) nu trebuie tratați intens cu IPP sau blocante H2

- monitorizarea progresiei cu endoscopie de rutină nu este recomandată la pacienții cu boală de reflux erozivă sau neerozivă.

- la pacienții cu sindrom esofagian și esofagită erozivă anterioară, terapia de întreținere a IPP nu trebuie să fie mai mică de o dată pe zi.

- Pacienții cu sindrom esofagian cu sau fără leziuni tisulare, ale căror simptome sunt bine controlate prin terapia medicamentoasă, nu trebuie să fie supuși unei intervenții chirurgicale antireflux.

- la pacienții cu metaplazie Barrett, chirurgia antireflux ca măsură antineoplazică nu este recomandată.