profundă

Respirația - scriem în mod constant despre cât de important este pentru sănătatea noastră să respirăm corect. S-a dovedit că oamenii de astăzi nu respiră complet, ci folosesc doar 20-30% din capacitatea plămânilor. Acest lucru duce la afectarea funcționării tuturor organelor din corpul nostru. În plus, s-a dovedit că respirația ne accelerează profund metabolismul și putem face față mai ușor cu o greutate mai mare.

Același lucru este susținut și de guru pentru pierderea în greutate, adept al lui Sri Chinmoy, yoga și autor al Metodologiei pentru sănătate, întinerire și longevitate - Ivan Garabitov. Iată sfaturile sale despre cum să respiri corect.

Respiratia vindecatoare

Înainte de a învăța respirația vindecătoare, trebuie să înțelegem cum respirăm normal. Rețineți următoarele:

Respirația ta este zgomotoasă sau tăcută? Dur sau neted? Adânc sau adânc? Respiri cu partea superioară a pieptului sau mai adânc? Se mișcă diafragma când respirați? Respiri repede sau lent? Durata inhalării și expirației este aceeași? Există o pauză între două cicluri? Cum respirați - prin nas sau gură?

Respirația sănătoasă ar trebui să fie prin nas, încet, profund și silențios (cu excepția cazului în care aceasta face parte dintr-un exercițiu). Acest lucru necesită o minte calmă. Cu ajutorul modului în care respirăm, putem afecta atât corpul, cât și mintea. După cum probabil ați observat, starea noastră emoțională marchează modul în care respirăm. Când suntem furioși, respirăm scurt și rapid cu abdomenul. Dacă suntem îngrijorați, respirăm rapid și intermitent cu partea superioară a pieptului. Când suntem fericiți, inspirăm și expirăm încet, continuu și profund.

Cum să relaxați respirația?

La început, încearcă să respiri mai mult și mai adânc, astfel încât corpul tău să poată obține mai mult oxigen. Respirați uniform, durata inhalării ar trebui să fie egală cu durata expirației. Pentru a crea un ritm în mintea ta, contează doar în minte, o dată, două, trei, patru pe măsură ce inspiri și o dată, două, trei, patru pe măsură ce expiri, fără a te opri între cele două procese. Încercați să respirați până la diafragmă în loc să vă extindeți pieptul sau abdomenul.

Pe măsură ce inspirați, relaxați-vă pieptul și nu vă mențineți mușchii încordați. Când expiri, relaxează-ți diafragma. Acesta este începutul respirației profunde. Când îl stăpânești, vei putea să te înveseli foarte repede dacă ești obosit, pentru că este cel mai rapid și mai simplu mod de a o face. În plus, vom folosi respirația profundă atunci când intrăm în meditație.

În medicina orientală, această respirație este o modalitate majoră de recuperare a pacienților în pat. Dacă nu puteți face niciun exercițiu, este suficient să efectuați respirație profundă de trei ori pe zi timp de 20-30 de minute. Cuvântul „calm” se pronunță în minte la fiecare inhalare și „relaxat” odată cu expirația.

Sunet de vindecare al plămânilor

Sunetul de vindecare al plămânilor este C-C-C-C-C-C-C-C-C, pronunțat ușor, în liniște și încet. Se efectuează numai la expirație. Afectează fascia (pleura), un țesut care se înfășoară în jurul plămânilor ca un plic. Atunci când pierde elasticitatea, poate duce la comprimarea și supraîncălzirea plămânilor.

Instrucțiuni pentru implementare

1. Acest exercițiu se face așezat pe un scaun. Mâinile tale sunt în poală, cu palmele în sus.

2. Concentrați-vă pe plămâni. Încearcă să le simți în interiorul tău.

3. Respiră adânc, numărând de la unu la patru în mintea ta. Fără a vă forța la început, încercați să porniți inhalația și diafragma, lăsând pieptul relaxat și relaxat.

4. Pe măsură ce inspirați, ridicați brațele cu palmele îndreptate în sus. Când ajung la nivelul ochilor, ar trebui să vă rotiți palmele astfel încât acestea să rămână cu fața în sus, continuând să le ridicați în direcția de deasupra capului. Păstrați coatele rotunjite (pliate).

5. Ochii ar trebui să urmeze mișcarea brațelor în timp ce le ridicați deasupra capului.

6. Închideți gura, astfel încât dinții să atingă ușor. Buzele rămân ușor deschise, iar în timpul expirației colțurile ar trebui să fie ușor trase înapoi.

Vârful limbii trebuie să atingă gingiile inferioare, chiar sub dinții frontali inferiori. Permiteți aerului pe care îl expirăm să scape între dinți.

7. Când expiri, pronunță sunetul C-C-C-C-C-C-C-C foarte ușor, numărând mental până la patru.

Când câștigi mai multă experiență, pronunță sunetul fără să-l auzi (în tăcere). Dacă o faci suficient de tăcut, sunetul va începe să vibreze în plămâni.

8. Pe măsură ce expiri, imaginează-ți fascia (pleura) eliberând căldură.

9. Imaginați-vă că plămânii dvs. sunt scăldați în lumină albă metalică. Aceasta este culoarea elementului Metal. Aruncați toate energiile patogene, tristețea, descurajarea sau tristețea.

10. Când ați terminat de expirat, coborâți încet brațele până la poală.

11. Odihnește-te și inspiră una sau două respirații obișnuite.

12. Respiră adânc.

Repetați procedura de cel puțin trei până la șase ori pe sesiune.

Respirația abdominală

Respirația abdominală este respirația profundă modificată. Când o realizăm, ne relaxăm și relaxăm pieptul și sternul, provocând relaxarea diafragmei. Când coboară, exercită presiune asupra organelor de sub el, în special asupra glandelor suprarenale, care sunt situate la capătul superior al rinichilor, apăsându-le în jos. Când expirăm, abdomenul se micșorează spre interior și împinge organele și diafragma în sus. De aici și denumirea de respirație abdominală.

Împreună cu oferirea mai mult spațiu pentru respirație a plămânilor și exercitarea diafragmei, respirația abdominală efectuează, de asemenea, un masaj ușor al organelor vitale și al abdomenului.

Scufundarea sânilor și a sternului comprimă glanda timusului, situată sub stern, care este cea mai importantă glandă pentru întinerire. Cu vârsta, glanda timusului se micșorează și se micșorează de la dimensiunea unei piersici proaspete până la dimensiunea unei pietre uscate. Activarea și recuperarea timusului este cea mai mare provocare cu care trebuie să ne confruntăm.

Respirația abdominală este modul în care nou-născuții respiră. În timp, mulți oameni dobândesc noi obiceiuri de respirație și îmbătrânesc numai cu respirația în piept.

După naștere și pe tot parcursul copilăriei, există mai multă presiune în abdomen decât energia Qi decât în ​​plămâni. Astfel, plămânii nu trebuie să lucreze din greu pentru a pătrunde aer în corp. Presiunea energiei Qi din abdomen face cea mai mare parte a acestei lucrări.

Cu vârsta, însă, mintea emoțională domină conștiința noastră și, fără a învăța să menținem presiunea Qi interioară naturală, ne pierdem capacitatea de a respira natural. Cu alte cuvinte, interiorul nostru slăbește. Respirația cu plămânii, doar în zona pieptului, este deficitară în energie. În el respirăm de obicei cu o treime din volumul lor. Folosim mai multă energie decât creăm. Când inspirăm, folosim plămânii și mușchii pieptului pentru a extinde pieptul spre o treime superioară a plămânilor. Când expirăm, parcă ne aplatizăm spre interior.

Prin respirația abdominală creștem presiunea internă a energiei noastre Qi și consolidăm organele interne, în special rinichii. Sunt printre cele mai importante organe corporale. Funcția lor este de a filtra deșeurile din sânge. Sănătatea și longevitatea noastră depind de rinichi. Ele sunt un depozit de energie primară de bază (esența), care este transformată în energia organelor interne (energia Qi). Cu cât păstrăm mai mult esența primordială, cu atât vom trăi mai mult.

Instrucțiuni pentru respirația abdominală

1. Expirați și aduceți abdomenul și stomacul la coloana vertebrală.

2. Relaxați-vă și relaxați-vă pieptul și sternul. Nu folosiți forța. Este suficient să simțiți o ușoară tragere sau aplatizare a pieptului.

3. Inspiră încet prin nas. Încercați să vă păstrați pieptul și stomacul plat în timp ce faceți acest lucru.

4. Umpleți plămânii cu aer. Respirați până la diafragmă și simțiți că exercită presiune în jos.

5. Pe măsură ce inspirați, abdomenul se extinde pe toate părțile (nu doar înainte) ca o minge de plajă. Sânii și zona stomacului de deasupra buricului se extind foarte puțin sau deloc.

6. Când îți atingi capacitatea maximă fără a o exagera, expiră încet, strângându-ți abdomenul, aplicând foarte puțină forță musculară și relaxându-ți diafragma.

7. Inhalarea și expirarea trebuie să fie lente, fără întrerupere, de o durată egală, cât mai liniștită posibil. Scopul este de a-l face imperceptibil.

8. La început, efectuați cel puțin 3 cicluri de respirație (inhalare/expirație). Scopul este ca aceștia să devină 9 și mai mulți pentru fiecare activitate.

Margarita BLAGOEVA