același timp

Tipografie
Imparte asta

Rezultatul șocant al referendumului din Marea Britanie din 23 iunie a fost probabil unul dintre motivele pentru care majoritatea analiștilor au acordat o atenție nemeritată unui alt eveniment care a avut loc în același timp - un alt summit al Organizației de Securitate din Shanghai (SCO), desfășurat la Tașkent pe 23 și 24 iulie 2016, care a reprezentat un alt pas decisiv către formarea unui nou pol de putere în lume.

Legenda: Membrii Observatori Parteneri în dialog

Participanții la reuniunea de la Tașkent au anunțat lupta împotriva terorismului și extremismului ca unul dintre principalele lor obiective. În acest sens, președintele rus Putin a subliniat necesitatea creșterii potențialului structurii regionale antiteroriste SCO (RATS), deși este încă considerată una dintre cele mai eficiente din cadrul organizației. Având în vedere specificul zonei acoperite de SCO, acest lucru pare destul de înțeles. S-a impus, în special, de la destrămarea coaliției internaționale antiteroriste care își desfășoară activitatea în Afganistan în 2014, dat fiind că de atunci amenințarea teroristă nu numai că nu s-a diminuat, dar a amintit constant de sine în Asia și în Europa și în America.

Desigur, aceasta va fi o infrastructură în mare măsură nouă, formată dintr-un grup nou și mai mare de țări, dar nevoia unor astfel de eforturi astăzi este mai mult decât evidentă, iar aici SCO are, fără îndoială, propria sa „nișă”. În același timp, când vine vorba de terorism și extremism, participanții la Organizația din Shanghai subliniază necesitatea de a lupta nu numai împotriva simptomelor, ci mai ales cu cauza acestui fenomen - așa că în Tașkent șefii de stat au subliniat necesitatea maxim pentru a stabiliza rapid situația din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, declarând păstrarea integrității teritoriale, a unității, a suveranității și a stabilității în Siria.

Evoluția SCO și provocările cu care se confruntă organizația

Indicativ pentru viitorul apropiat al organizației este constatarea făcută în Tașkent că toate condițiile prealabile pentru tranziția la un nivel calitativ nou de interacțiune sunt deja în vigoare. O mare importanță practică în acest sens a fost adoptarea primului plan de acțiune pe cinci ani pentru implementarea Strategiei adoptate în 2015 în Strategia de dezvoltare Ufa SCO până în 2025. Accentul pe acest aspect al activității SCO pe termen scurt capătă o importanță suplimentară în contextul viitoarei aderări a Indiei și Pakistanului. Eficacitatea interacțiunii politice dintre statele SCO, în noua configurație a acestei organizații, nu a fost încă confirmată, inclusiv prin eforturi politice de rezolvare a „problemei afgane” cronice pe baza poziției consolidate a membrilor SCO în sprijinul reconcilierii naționale în Afganistan.să fie efectuate de oamenii țării înșiși fără interferențe externe. Acest lucru ar contribui la accelerarea stabilizării nu numai a acestei țări extrem de tulburi, ci și a regiunii în ansamblu.

Rămânând fideli priorităților fundamentale ale organizației - lupta împotriva terorismului, separatismului, extremismului și traficului de droguri, șefii de stat SCO și-au reafirmat în Tașkent intenția fermă de a aprofunda cooperarea în acest domeniu. După cum se știe, adoptarea unei strategii pentru combaterea producției și traficului de droguri pentru următorii cinci ani, elaborarea unei Convenții privind combaterea extremismului, implementarea unor activități la scară largă pentru implementarea următorului program de cooperare în combaterea terorismului, Separatismul și extremismul în 2016-2018, precum și aprobarea următorului plan de acțiune în cadrul luptei comune împotriva criminalității.

O atenție specială ar trebui acordată componentei economice a reuniunii de la Tașkent, care până recent a rămas semnificativ în urmă față de cea legată de securitate. Noile tendințe în economia globală și regională, precum și inițiativele geoeconomice la scară largă în spațiul eurasiatic, cum ar fi proiectele Comunității Economice Eurasiatice (SEE) sau Proiectul Centrului Economic al Drumului Mătăsii (IPPC), provoacă din ce în ce mai mult SCO nisa sa politica si economica in aceste procese. Mai mult, acestea afectează direct interesele fundamentale ale fiecăreia dintre țările participante. Inițiativele președintelui rus Putin, lansate la ultimul Forum Economic Internațional de la Sankt Petersburg pentru formarea unui parteneriat euroasiatic mai mare cu participarea CEE, China, India, Pakistan și Iran, par, de asemenea, promițătoare.

Șefii de stat din țările SCO și-au reafirmat sprijinul pentru inițiativa IPPC chineză, precum și importanța acordurilor interguvernamentale adoptate în 2015 pentru utilizarea activă a potențialului resurselor economice ale organizației. Vorbim despre infrastructură și construcții industriale, proiecte de transport și comunicații, precum și despre pregătirea de evenimente pentru dezvoltarea și finanțarea activităților proiectului comun. În același timp, a fost declarată intenția de a acționa pentru coordonarea strategiilor naționale de dezvoltare, precum și a programelor comerciale și economice ale țărilor participante.

În ultimii ani, organizarea de reuniuni bilaterale și tripartite dedicate stării actuale a relațiilor dintre parteneri și formularea de noi propuneri concrete pentru dezvoltarea acestora a devenit o trăsătură caracteristică a summiturilor SCO. Pe lângă întâlnirile deja tradiționale dintre șefii de stat din China, Rusia și Mongolia, s-au făcut și alte contacte importante la Tașkent.

După reuniunea de la Tașkent, președinția rotativă a SCO a fost preluată de Kazahstan, care ar trebui să își anunțe prioritățile pentru această perioadă. Având în vedere natura pe termen lung a noilor provocări și amenințări la adresa stabilității internaționale și regionale, problemele de securitate vor continua, fără îndoială, să aibă o importanță cheie pentru SCO. În același timp, însă, pe fondul noilor tendințe accelerate în dezvoltarea economică globală, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, componenta politică și economică a SCO va ieși din ce în ce mai mult în evidență.

Este posibil să transformăm SCO într-o contrapondere la NATO?

După cum se știe, majoritatea țărilor post-sovietice care participă la SCO fac, în același timp, parte din alianțele economice și de apărare ale Rusiei. Astfel, Tadjikistan, Kârgâzstan și Kazahstan sunt membri ai Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), iar ultimii doi sunt membri ai SEE. În același timp, cea mai mare țară din punct de vedere al populației și a doua cea mai importantă din punct de vedere economic din Asia Centrală - Uzbekistan, nu participă la acestea. Același lucru este valabil și pentru țările asiatice din afara fostei URSS și de aceea activitatea SEE și a CSTO este limitată, de asemenea, în aceste limite. De aceea, SCO a fost mult timp folosit ca format optim pentru dialog și cooperare între republicile post-sovietice din Asia Centrală și Rusia și China. Mai mult, în termeni pur economici, formatul acestui dialog devenea din ce în ce mai asimetric.

Creșterea economică puternică a Chinei a făcut-o un centru major al puterii financiare și economice în SCO. Pentru a echilibra influența chineză, Rusia a susținut adoptarea Indiei, a cărei economie este comparabilă cu cea a Chinei. La rândul său, Beijingul a insistat asupra aderării Pakistanului, care este partenerul său strategic. În cele din urmă, rușii și chinezii au reușit să ajungă la un compromis acceptând în același timp cele două țări.

Cu toate acestea, viitoarea extindere a SCO ascunde, de asemenea, potențiale probleme. Conflictele dintre membrii organizației pot afecta eficacitatea acesteia.Relațiile dintre India și Pakistan, de exemplu, au rămas tensionate de la independența din 1947. Cu toate acestea, există și conflicte între unii dintre membrii mai vechi ai SCO. La sfârșitul primului deceniu al secolului 21, de exemplu, au apărut tensiuni grave între Uzbekistan și Tadjikistan, inclusiv în ceea ce privește construcția HPP Rogun. Relațiile dintre Uzbekistan și Kârgâzstan sunt, de asemenea, complicate, cu principalele probleme legate de aprovizionarea cu gaze naturale uzbece și situația etniei uzbeke din sudul Kârgâzstanului. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat ambele părți să participe activ la lucrările SCO. De fapt, unul dintre obiectivele principale ale organizației a fost rezolvarea problemelor de frontieră din țările post-sovietice adiacente Chinei și împiedicarea acestora să devină în mod constant contradicții mocnite, care la un moment dat scapă de sub control și destabilizează situația militar-politică în regiunea.

Participanții la SCO au demonstrat adesea diferențe în ceea ce privește principalele priorități ale organizației. Astfel, dacă China se va concentra pe comerț și cooperare economică, Rusia se va concentra mai mult pe securitate și lupta împotriva terorismului și traficului de droguri. Specificitatea abordării rusești s-a manifestat la ultima întâlnire SCO de la Tașkent. După cum am menționat mai sus, Putin a subliniat necesitatea extinderii potențialului structurii antiteroriste regionale (RATS) și accelerarea pregătirii unei convenții de combatere a terorismului. El a subliniat, de asemenea, necesitatea actualizării strategiei SCO de combatere a traficului de droguri și a programului pentru implementarea sa practică. Potrivit lui Putin: „este necesară o atenție specială situației din Afganistan, unde este foarte important, împreună cu partenerii noștri afgani, să intensificăm contracararea amenințării teroriste și a criminalității organizate transfrontaliere pe care țara o generează”. În această direcție s-au aflat declarațiile generale ale participanților la SCO cu privire la necesitatea unei soluții politice la criza din Ucraina, la conservarea integrității teritoriale a Siriei și la pericolul tensiunilor geopolitice recente emergente în întreaga lume.

Bineînțeles, Statele Unite și Uniunea Europeană nu privesc bine activitatea SCO, darămite extinderea acesteia. Astfel, în comentariul său cu privire la reuniunea de la Tașkent, Deutsche Welle a menționat că, deși organizația însăși subliniază că unește jumătate din populația lumii, Occidentul o vede ca pe o „uniune formală”. Încercând să nu reamintească inutil existența SCO, legitimând-o astfel în ochii publicului, mass-media occidentale majore ignoră în mod deliberat activitățile acestei organizații, inclusiv ultimul summit de la Tașkent.

Pe de altă parte, aceștia manifestă un interes sporit față de puterea economică în creștere a Chinei și posibilele contradicții care ar putea apărea între aceasta și Rusia în cursul pătrunderii Chinei în Asia Centrală. Astfel, într-un comentariu adresat grupului de reflecție EurasiaNet finanțat de Fundația Soros, se susține că Beijingul folosește SCO tocmai pentru expansiunea sa economică în regiune, reamintind că în 2015 China a înlocuit Rusia ca principal partener comercial al Uzbekistanului, a cărui politică externă este devenind din ce în ce mai pro-chinez. Adică, elitele anglo-saxone operează în cadrul paradigmei lor diplomatice tradiționale, implicând provocarea confruntării dintre cei mai periculoși rivali pentru a-și slăbi pozițiile.

Această poziție este dictată de geopolitica tradițională anglo-saxonă, care, în ciuda numeroaselor asigurări că și-a pierdut deja relevanța, continuă astăzi să determine acțiunile axei american-britanice. După cum se știe, „părintele” geopoliticii britanice, Hilford Mackinder, a lansat termenul Heartland, care se referă la regiunile interioare importante din punct de vedere strategic ale Eurasiei, considerate invulnerabile la presiunea „forțelor navale” (Marea Britanie și mai târziu Statele Unite), deoarece a poziției sale geografice.poziția. Mackinder însuși și adepții săi au diferit în definirea granițelor Heartland, dar, în general, au coincis cu teritoriul Imperiului Rus și al URSS, plus unele zone adiacente din Asia. Marea importanță a Eurasiei în lupta pentru dominația globală este recunoscută și de faimosul geopolitician american Zbigniew Brzezinski. În celebra sa lucrare, The Great Chessboard, el afirmă că: "Eurasia este cel mai mare continent de pe glob și are o poziție axială în termeni geopolitici. O privire asupra hărții este suficientă pentru a vedea că controlul Eurasiei duce aproape automat la supunerea Africa, transformând emisfera vestică și Oceania în periferia geopolitică a continentului central. ".

În lumina acestor noțiuni, SCO, care inițial nu îi preocupa în mod special pe americani, a ajuns, în timp, să fie văzută ca o amenințare din ce în ce mai evidentă pentru interesele lor. Și mai neplăcut pentru Washington este faptul că, în cursul expansiunii sale, organizația poate acoperi nu numai Heartland, ci și zonele de coastă din Asia de Sud, care - cel puțin conform teoreticienilor geopolitici - nu fac parte din ea. După aderarea Indiei, Pakistanului și mai târziu Iranului, toate cele mai mari țări din Eurasia care nu intră în sfera de influență occidentală vor fi în SCO. Drept urmare, configurația sa se va apropia de o situație care - potrivit lui Brzezinski - ar pune sub semnul întrebării dominanța globală a Statelor Unite și, în practică, le-ar face lipsită de sens prezența pe continent.

De aici și dorința Statelor Unite de a preveni unificarea Eurasiei sub auspiciile SCO sau ale altor organizații similare, inclusiv prin „transferul” instabilității militare-politice actuale din Siria și Afganistan în Caucaz și Asia Centrală. O altă opțiune posibilă pentru atingerea acestui obiectiv este organizarea „revoluțiilor culorilor”, semne ale cărora le-am văzut în ultimele luni în Kazahstan, Armenia și în alte părți.

Lărgirea SCO, care ar trebui să devină un fapt în 2017, va deveni un test pentru eficiența și eficacitatea organizației, care a trecut mult timp dincolo de limitele înguste ale „Cinci Shanghai”. Transformarea SCO într-un „ONU asiatic” și un „echilibru NATO” sau altceva de acest tip va depinde de faptul dacă participanții săi vor putea crea un mecanism eficient pentru reconcilierea intereselor lor și implementarea practică a deciziilor luate.

Axa militară Beijing-Moscova-Teheran și transformarea SCO într-un echilibru NATO

Paradoxal, până de curând, atât liderii chinezi, cât și cei ruși au declarat că nu au intenția de a forma blocuri împotriva țărilor terțe. Cu toate acestea, se pare că situația din lume se schimbă radical (inclusiv în principal datorită politicii SUA) și problema formării în timp util a unei astfel de alianțe pare acum destul de relevantă, după ce Beijingul, care în principiu acționează cu extremă prudență, își permite să facă o asemenea propunere către Moscova.

Și în timp ce China este un partener destul de complex cu care Rusia a ajuns în trecut la o confruntare deschisă, acum chinezii par cu adevărat dispuși să stea alături de ruși în cazul unor complicații politico-militare între Moscova și Occident.

Acest lucru este deosebit de important, dat fiind faptul că noul război rece dintre Occident și Rusia este deja în plină desfășurare, deși nu este o simplă repetare a precedentului. Majoritatea analiștilor ruși consideră că este începutul anului 1999, când Occidentul și-a încălcat promisiunea de a nu extinde NATO dincolo de granițele Germaniei în ajunul dizolvării Pactului de la Varșovia. În schimb, foștii sateliți sovietici s-au alăturat alianței, urmat de o serie de state post-sovietice. Pe lângă plecarea Rusiei de la Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa (CFE) în 2015, formarea unui „arc de instabilitate” din Orientul Mijlociu în Afganistan, adică. în „punctele slabe strategice” ale Rusiei și Chinei, înlăturarea „revoluționară” a regimurilor laice stabile din Orientul Mijlociu și înlocuirea lor cu „califatul” terorist al Statului Islamic, „revoluția” din februarie în Ucraina și războiul civil care a urmat în Donbass și cea mai recentă intensificare a NATO la granițele vestice și sud-vestice ale Rusiei - toate acestea sunt pur și simplu etape de accentuare treptată și.

Beijingul nu se teme să recunoască faptul că China nu poate face față provocărilor viitoare, mai ales dacă iau o dimensiune militară. Mai mult, în ciuda succeselor economice impresionante și a progreselor tehnologice însoțitoare în industriile individuale, multe dintre structurile de stat ale Chinei nu au finalizat încă procesul de modernizare a acestora, în special în armată. Nu este o coincidență faptul că Xi Jinping a spus: "Crearea unei armate în conformitate cu statutul internațional al țării este o sarcină strategică. Trebuie să legăm dezvoltarea economică cu dezvoltarea apărării, să modernizăm armata astfel încât să devină modernă și standardizată. Ar trebui să reformăm în armată și pentru a crea o armată care este disciplinată și care poate câștiga. ".

O atenție specială în acest sens necesită Jocurile Internaționale ale Armatei „Marines - 2016”, desfășurate în perioada 31 iulie - 16 august în enclava rusă Kaliningrad, la care au participat marinari din Rusia, Kazahstan, China, Iran și Venezuela. Chinezii au luat parte la ei nu numai cu forță de muncă, ci și cu propriile echipamente militare, iar Iranul a fost reprezentat atât de pușcași marini din marina sa, cât și de corpul de gardă revoluționară islamică (adică forțele speciale ale țării).). De asemenea, este interesant faptul că jocurile de război de la Kaliningrad au început pe fondul încercărilor câtorva mii de susținători ai președintelui turc Erdogan de a asalta baza aeriană folosită de forțele aeriene americane din Incirlik din cauza fotografiilor divulgate ale fostului comandant american în Afganistan General John Kemb. Cel mai mare dușman al lui Erdogan este predicatorul islamist turc Fethullah Guven.

Permiteți-mi să vă reamintesc că Iranul este un candidat pentru aderarea deplină la SCO, iar problema integrării sale practice va fi ridicată probabil imediat după aderarea oficială a Indiei și Pakistanului în 2017, iar Turcia se bucură de statutul de „partener de dialog” mai mult a exprimat (mai ales înainte de deteriorarea temporară a relațiilor turco-ruse din noiembrie 2015) dorința unei cooperări mai strânse și chiar aderării la această organizație. Această posibilitate începe să pară din nou relevantă, pe fondul solicitărilor pentru o revizuire a relațiilor occidentale-Ankara asupra represiunii regimului Erdogan asupra celor vizați în încercarea de lovitură de stat militară eșuată a țării și chiar a eventualei excluderi a Turciei din NATO.

Toate acestea adaugă, fără îndoială, dimensiuni calitativ noi posibilității ca SCO să devină într-o zi un fel de echilibru NATO.

* Societatea geopolitică bulgară