Este adevărat, mintea este instabilă, turbulentă, puternică și încăpățânată! Oh, Krishna, cred că conștiința este dificil de controlat, ca vântul (aerul)! ”

-Bhagavad Gita, capitolul 6, versetul 34-

„Pranayama ridică vălul care acoperă lumina cunoașterii și anunță zorii înțelepciunii”.

-Patanjali Yoga Sutras, capitolul 2, versetul 52.-

„Misterul vieții și al morții, a cărui soluție este singurul scop al existenței umane pe Pământ, este strâns legat de respirație. Incapacitatea de a respira este mortală. Realizând acest adevăr, înțelepții antici din India au profitat de singura idee de respirație și au dezvoltat o știință precisă și rațională a respirației.

-Sri Paramahanasa Yogananda în „Autobiografia unui yoga”, p.539.-

yoga

Care este primul lucru pe care îl face un bebeluș când se naște? Respiră! Viața fiecărei ființe vii, umane sau animale, începe cu respirația și se termină cu respirația. Prin urmare, putem concluziona că respirația este egală cu viața și viața este egală cu respirația. Nu poate exista viață fără respirație. Mai exact, respirația conține „Prana” și este forța invizibilă care ne susține întreaga viață. Prana este, de asemenea, prezentă în alimente și apă și chiar în lumina soarelui, dar putem supraviețui zile în care a fost apă, săptămâni a fost mâncare și luni fără lumina soarelui. Cu toate acestea, fără respirație nu putem supraviețui mai mult de câteva minute.

Respirația nu este doar componenta principală a vieții, ci este și un instrument esențial pe care yoghinii îl folosesc pentru a crește nivelul conștiinței lor. În cele din urmă, observând și controlând respirația cuiva în meditație și „Pranayama”, un yoga avansat poate merge dincolo de respirație, într-o stare de inhalare numită „kevala kumhaka”.

Vechii yoghini și înțelepții din India au folosit respirația ca mijloc de Dharana (concentrare) și Dhyana (meditație) de mii de ani. Deci, datorită acestor yoghini și scripturilor pe care le-au lăsat pentru generațiile viitoare, acum avem cunoștințe despre respirație. Aceste scripturi sunt Bhagavad Gita (care face parte din Mahabharata), Yoga Sutras din Panjali și Hatha Yoga Pradipika, scrisă de Swami Svatmarama, în jurul anului 1200. Sl. HR.

Respirația poate fi utilizată în Yoga pasiv sau activ. Pasiv, poate fi folosit ca obiect de concentrare în timpul meditației sau în timpul practicării asanelor. Utilizat activ atunci când respirația este controlată prin diferite practici ale Pranayama.

Respirația în meditație

Ideea principală aici este de a folosi respirația ca obiect de concentrare și mediere. Shankarananda Giri din Orissa ne învață că, de-a lungul vieții noastre, Dumnezeu respiră prin noi, dar dacă ne concentrăm să ne păstrăm respirația, atunci ne ajutăm propria respirație, ceea ce în sine ar însemna să facem cazul lui Dumnezeu. Acest lucru este în adevăratul sens al Karma Yoga. Observându-ne cu atenție respirația, putem începe să observăm câteva caracteristici ale respirației noastre. De exemplu, vom observa că respirația poate fi împărțită în patru părți: inhalare; retenție după inhalare; expirație; retenție după expirație. În sanscrită, aceste patru faze ale ciclului respirator sunt respectiv: trabuc; antara kumbhaka; râu; baha kumbhaka. La fel, „kumbhaka” înseamnă a-ți ține respirația, a-l ține.

Un alt aspect al respirației este că putem observa modul în care inspirăm și expirăm, în principal prin nara stângă, ceea ce corespunde Ida nadi, răcind. Când medităm, prin respirație, putem observa cum respirația noastră intră prin nări sau ne putem concentra asupra expansiunii și contracției pieptului sau a zonei abdomenului. O respirație yogică mai adecvată este prin abdomen. De asemenea, este recomandabil să respirați încet și profund, din mai multe motive, unul dintre care respirația lentă și profundă calmează mintea și ameliorează tensiunea.

De asemenea, atunci când meditezi și mii de gânduri îți sar prin minte, într-un ciclu neobosit, încearcă să inspiri și să inspiri cât mai mult timp. Faceți acest lucru ca exercițiu timp de câteva minute și apoi continuați ritmul normal de respirație, dar concentrați-vă totuși asupra respirației.

Ultimul beneficiu al inhalării și expirării lente și profunde este longevitatea. S-a dovedit că maimuța respiră neliniștită și cu 32 de respirații pe minut, spre deosebire de omul cu o medie de aproximativ 18 respirații. Cu toate acestea, elefantul, broasca țestoasă, libelulă și alte animale, cu o longevitate mai lungă decât cea umană, au o frecvență respiratorie de multe ori mai mică decât cea umană. Marea broască țestoasă, de exemplu, care poate atinge vârsta de 300 de ani, inhalează doar de 4 ori pe minut./Yogananda, 2007/
Aceeași tehnică poate fi aplicată și oamenilor - cei care respiră încet pot trăi mai mult.
În cele din urmă, trebuie știut că meditația adecvată, sau meditația adevărată, apare atunci când cineva suspină cu ușurare, respirația și respirația se unesc ca Unul, atunci scopul meditației a fost atins.

Respirarea în asane

La fel ca în meditație, la fel în practicarea asanelor, este înțelept să ne concentrăm asupra respirației. În general, respirația poate fi utilizată ca mijloc de concentrare și pentru a calma și ușura mintea în timp ce vă aflați într-o poziție asana. Respirația ajută la relaxarea minții și a corpului. Respirația trebuie utilizată la intrarea și ieșirea din fiecare asana, ca regulă generală, ar trebui expirată atunci când corpul se contractă și ar trebui să fie inhalată când corpul se extinde sau se deschide. Dar, în general, trebuie să respirați adânc pentru a crește prezența oxigenului în sângele cuiva.

Respirarea în Pranayama

Prana înseamnă forța vieții, iar „groapă” înseamnă expansiune și alungire. Pranayama este expansiunea forței de viață prin controlul respirației./Iyenger, 2002/În meditație folosim pasiv respirația, dar în Pranayama, ne controlăm activ respirația prin diferite tehnici folosite și dezvoltate de vechii yoghini indieni. Multe tehnici și metode diferite ale Pranayama au fost descoperite și dezvoltate în scopuri diferite, de exemplu pentru a încălzi corpul sau pentru a răci corpul sau pentru a purifica plămânii sau pentru a calma mintea.

Cu toate acestea, efortul principal în Pranayama este ca Sadhaka (practicant) să învețe să-și țină respirația (Kumbhaka) mult timp într-un mod calm, controlat și sistematic. Aceasta, în cele din urmă, poate duce la Kevala kunbhaka, o stare în care respirația are loc în mod natural, cu reținere, fără niciun efort. Rezultatul este Samadhi și Kaivalya (absorbție și emancipare).

Respirația conține Prana sau forța feminină fără de care viața este imposibilă. Dar respirația poate fi folosită și ca mijloc în Asanas, Pranayama și Meditație, pentru a obține o stare de conștiință mai înaltă. În mod ideal, ar trebui să fim conștienți, la nivel conștient, de fiecare dintre respirațiile noastre pe parcursul zilei, adică să fim conștienți de aceasta. Ceea ce, în mod ironic, ar duce la stăpânirea supremă a respirației prin reținerea respirației. Potrivit lui Swami Shankarananda Giri, respirația este adevăratul nostru guru sau Satguru. Prin urmare, fiecare persoană este deja un Guru, indiferent dacă și-a dat seama sau nu. Așadar, a-ți urma Guru înseamnă a-ți urmări respirația cu fiecare inhalare și expirare.