infecție

Sindromul Guillain-Barré este un acut dobândit poliradiculoneurită demielinizantă, care continuă cu slăbiciune musculară care progresează rapid și areflexie. La copii, incidența se ridică la aproximativ 0,5 - 1: 100.000 de cazuri, ceea ce corespunde cu cel la adulți.

1. Care este etiologia bolii?

La baza bolii se află o reacție autoimună împotriva tecile de mielină (care acoperă axonii neuronilor). Acestea joacă un rol cheie în conducerea impulsurilor nervoase către sistemul nervos central și înapoi către organele periferice. Corpul construiește anticorpi împotriva mielinei. Acest lucru perturbă integritatea tecilor și compromite conducerea semnalelor nervoase. În cazurile mai severe, axonii neuronilor înșiși pot fi afectați.

În aproximativ 80% din cazuri, boala apare în jur 4 săptămâni după o infecție acută care afectează sistemul respirator sau tractul gastro-intestinal. Cea mai frecventă infecție acută este cauzată de Campylobacter jejuni, Mycoplasma pneumoniae, Citomegalovirus sau virusul Epstein-Barr.

2. Care sunt simptomele?

Plângerile inițiale se referă membrele inferioare și includ durere și slăbiciune la nivelul picioarelor, pareză flacidă progresivă, pierderea senzației profunde și slăbire până la lipsa reflexelor tendinoase, mersul devine instabil. Treptat, în următoarele 1-2 săptămâni, reclamațiile se intensifică, deoarece la 75% dintre copii activitatea motorie este complet afectată odată cu dezvoltarea incapacității de a merge. Se observă deseori descărcări involuntare ale rezervoarelor pelvine. Aproximativ 15-20% afectează și mușchii respiratori, ceea ce duce la dezvoltarea insuficienței respiratorii. În timpul vârfului bolii, nervii cranieni pot fi afectați în grade diferite. Deteriorarea sistemului nervos autonom poate duce la creșterea tensiunii arteriale și instabilitate în hemodinamică.

Odată ce boala a atins apogeul, o fază de păstrarea simptomelor, care durează aproximativ 4 săptămâni. Este urmat de un proces lent de recuperare care durează de obicei 1-6 (rar 24) luni. De obicei, la sfârșitul bolii există o recuperare completă.

O formă specială a bolii este sindromul Miller-Fischer, care se caracterizează prin pareze care implică mușchii ochilor, areflexie și ataxie.

3. Cum se pune diagnosticul?

Uneori, recunoașterea bolii este dificilă. În timpul examinării fizice este necesar să se examineze forța musculară, tonusul muscular, reflexele, conducerea impulsurilor nervoase. Poate fi detectat prin puncție lombară niveluri crescute de proteine în lichidul cefalorahidian.

4. Care este terapia?

Este necesar pentru pacienții cu Sindromul Guillain Barre să fie internat în spital pentru a monitoriza semnele vitale și pentru a răspunde prompt la afectarea mușchilor respiratori. La aproximativ 2/3 dintre pacienți, boala este limitată de administrarea de imunoglobuline cu doze mari sau de plasmafereză.

Plasmafereza este o metodă prin care, cu ajutorul unor echipamente extrem de specializate, anticorpii care atacă mielina și sunt responsabili de dezvoltarea bolii sunt filtrați din sânge. Este necesară efectuarea unei terapii simptomatice pentru ameliorarea durerii, a aritmiilor și a tensiunii arteriale crescute.

5. Care este prognoza?

Prognosticul pe termen lung al bolii este bun și în aproape toate cazurile există o recuperare completă. Complicațiile respiratorii și cardiovasculare trebuie identificate și tratate în timp util.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.