Alegeți documentul de limbă:

  • bg - bulgară (selecție)
  • es - español
  • cs - frecvență
  • da - daneză
  • de - Deutsch
  • et - eesti keel
  • el - ελληνικά
  • en - engleză
  • fr - français
  • ga - Gaeilge
  • hr - hrvatski
  • it - italiano
  • lv - latviešu valoda
  • lt - limba lituaniană
  • hu - magyar
  • mt - Malta
  • nl - Olanda
  • pl - poloneză
  • pt - português
  • ro - română
  • sk - slovenă
  • sl - slovenska
  • fi - suomi
  • sv - svenska

- având în vedere Regulamentul (UE) № 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind furnizarea de informații despre alimente consumatorilor, de modificare a Regulamentelor (CE) № 1924/2006 și (CE) № 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului Consiliului, Directivele Comisiei 2002/67/CE și 2008/5/CE și Regulamentul Comisiei (CE) № 608/2004 (1) (Regulamentul privind furnizarea informațiilor alimentare consumatorilor), în special articolul 26., Alineatele 5 și 5 7 din acesta,

texte

- având în vedere rapoartele Comisiei din 20 mai 2015 către Parlamentul European și Consiliu privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru lapte, laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate și tipurile de carne, altele decât carnea de vită, carne de porc, oaie, capră și carne de pasăre (COM (2015) 0205), precum și cu privire la indicația obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru alimentele neprelucrate, produsele cu un singur ingredient și ingredientele care reprezintă mai mult de 50% dintr-un aliment (COM (2015) 0204),

- având în vedere raportul Comisiei din 17 decembrie 2013 către Parlamentul European și Consiliu privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient (COM (2013) 0755) și documentul de lucru al personalului însoțitor Decizia din 17 decembrie 2013 intitulată „Etichetarea originii pentru carnea utilizată ca ingredient: atitudinea consumatorilor, fezabilitatea diferitelor scenarii posibile și impactul” (SWD (2013) 0437),

- având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 privind etichetarea țării de origine a cărnii din alimentele procesate (2) și răspunsul oficial al Comisiei adoptat la 6 mai 2015,.,

- având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) № 1337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) № 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicarea țării de origine, sau locul de origine pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de porcine, ovine, caprine și păsări de curte (3),

- având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2014 (4) privind Regulamentul de punere în aplicare (UE) № 1337/2013 menționat mai sus din 13 decembrie 2013,.,

- având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la criza alimentară, frauda alimentară și lupta împotriva acesteia (5),

- având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a anumitor alimente (O-000031/2016 - B8-0363/2016),

- având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

- având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul privind furnizarea de informații cu privire la produsele alimentare consumatorilor impune Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte până la 13 decembrie 2014 privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de origine pentru tipuri de carne, altele decât carnea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre, laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate, laptele, alimentele neprelucrate, produsele cu un singur ingredient și ingredientele care reprezintă mai mult de 50% dintr-un aliment;

B. întrucât articolul 26 alineatul (8) din regulamentul privind furnizarea de informații cu privire la produsele alimentare consumatorilor impune Comisiei să adopte, până la 13 decembrie 2013, acte de punere în aplicare privind aplicarea alineatului (3) din respectivul articol;

C. întrucât normele de etichetare a originii au fost deja puse în aplicare și sunt operaționale în practică pentru multe alte produse alimentare, inclusiv carne neprelucrată, ouă, fructe și legume, pește, miere, ulei de măsline extravirgin și ulei de măsline crud. spirite;

D. întrucât articolul 26 alineatul (7) din Regulamentul privind furnizarea de informații despre alimente consumatorilor prevede că raportul trebuie să ia în considerare, inter alia, necesitatea de a informa consumatorul, aplicabilitatea indicației obligatorii preconizate a țării de consum (b) originea sau locul de origine, precum și o analiză cost-beneficiu a introducerii unor astfel de măsuri; întrucât, în plus, prevede că rapoartele pot fi însoțite de propuneri de modificare a dispozițiilor relevante ale legislației UE;

E. întrucât articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul privind furnizarea de informații cu privire la produsele alimentare consumatorilor prevede că indicarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie atunci când absența indicației poate induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata țară originea sau locul de proveniență al alimentului, mai ales dacă informațiile care însoțesc alimentul sau eticheta în ansamblu oferă motive să creadă că alimentele provin dintr-o altă țară sau loc;

F. întrucât, la 20 mai 2015, Comisia și-a publicat raportul cu privire la indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru laptele pentru laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate și pentru tipurile de carne, altele decât carnea de vită și de porc, carnea de oaie, carnea de capră și carnea de pasăre („Raportul privind laptele și alte tipuri de carne”) și raportul său privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru alimentele neprelucrate, produsele cu un singur ingredient și ingredientele care reprezintă mai mult de 50% dintr-un aliment;

G. întrucât, conform raportului Comisiei (COM (2013) 0755), cu cât sunt mai complexe etapele de tăiere și prelucrare în sectorul cărnii și cu cât este mai mare gradul de prelucrare, cu atât este mai dificil de urmărit în scopul etichetării originii;

H. întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente este adesea lung și complex și implică mulți operatori din sectorul alimentar și alte țări; întrucât consumatorii sunt din ce în ce mai puțin conștienți de modul în care sunt produse produsele alimentare, iar operatorii individuali din sectorul alimentar nu au întotdeauna o imagine asupra întregului lanț de produse;

I. întrucât, în general, disponibilitatea consumatorilor de a plăti pentru informații privind originea pare a fi destul de scăzută, deși sondajele efectuate de consumatori (6) privind disponibilitatea lor de a plăti arată că consumatorii sunt în mare măsură dispuși să plătească mai mult pentru informații despre origine;

J. întrucât, în rezoluția sa din 11 februarie 2015, Parlamentul a îndemnat Comisia să dea curs raportului său din 17 decembrie 2013, inclusiv propuneri legislative care introduc obligația de a indica originea cărnii în alimentele procesate pentru a asigura o mai mare transparență în întreaga aprovizionare cu alimente să lanțeze și să informeze mai bine consumatorii europeni, ținând seama în același timp de evaluările lor de impact și evitând costuri excesive și sarcini administrative; întrucât Comisia nu a prezentat încă nicio propunere legislativă în acest sens;

K. întrucât specificații stricte există doar pentru schemele de calitate voluntare, cum ar fi denumirea de origine protejată (DOP), indicația geografică protejată (IGP) sau specialitățile tradiționale garantate (STG), în timp ce criteriile utilizate în schemele voluntare pentru etichetarea produselor alimentare sunt acoperite conform Regulamentului (UE) № 1169/2011 poate diferi semnificativ;

Consumul de lapte și lapte folosit ca ingredient în produsele lactate

1. subliniază că considerentul (32) al regulamentului privind furnizarea de informații alimentare consumatorilor afirmă că laptele este unul dintre produsele în care indicația de origine este considerată a fi de un interes special;

2. subliniază faptul că, potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2013, 84% dintre cetățenii UE consideră necesar să se indice originea laptelui, indiferent dacă este vândut ca atare sau utilizat ca ingredient în produsele lactate; constată că acesta este unul dintre mai mulți factori care pot influența comportamentul consumatorilor;

3. subliniază că indicarea obligatorie a originii laptelui vândut ca atare sau utilizat ca ingredient în produsele lactate este o măsură utilă pentru a păstra calitatea produselor lactate și pentru a proteja ocuparea forței de muncă într-un sector care este capabil de crize foarte severe;

4. constată că, potrivit studiului care însoțește raportul Comisiei privind laptele și alte tipuri de carne, costul etichetării obligatorii a originii pentru laptele și laptele utilizat ca ingredient crește pe măsură ce crește complexitatea procesului de producție; constată că, potrivit aceluiași studiu, companiile din unele state membre au supraestimat impactul etichetării obligatorii a originii asupra poziției lor competitive, întrucât studiul nu a găsit o explicație clară pentru costurile ridicate estimate prezentate de aceste companii, dar a afirmat că acest lucru ar putea să fie un semnal de opoziție puternică la etichetarea originii în sine;

5. solicită înființarea unui grup de lucru al Comisiei care să efectueze o evaluare suplimentară a raportului Comisiei publicat la 20 mai 2015 pentru a determina care costuri pot fi reduse la un nivel acceptabil în cazul în care se vor face propuneri suplimentare pentru etichetarea obligatorie a țării de origine. se limitează la produsele lactate și la produsele lactate ușor procesate;

6. Evaluează analiza efectuată în cadrul studiului privind costurile și beneficiile introducerii etichetării obligatorii a originii pentru laptele și laptele utilizat ca ingredient, dar consideră că Comisia nu ia în considerare suficient aspectele pozitive ale etichetării țării în concluziile sale, originea acestor produse, cum ar fi o mai bună informare a consumatorilor; Constată că consumatorii se pot simți induși în eroare dacă există o lipsă de informații cu privire la etichetarea obligatorie a originii și că sunt utilizate alte etichete ale produselor alimentare, cum ar fi steagurile naționale;

7. subliniază importanța întreprinderilor mici și mijlocii în lanțul de prelucrare;

8. consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare și să analizeze impactul economic al etichetării obligatorii a originii asupra IMM-urilor din industriile agricole și alimentare în cauză;

9. consideră că concluzia Comisiei privind laptele și laptele folosit ca ingredient probabil va exagera costul etichetării țării de origine pentru întreprinderi, întrucât toate produsele lactate sunt considerate împreună;

10. constată că Comisia concluzionează că costul etichetării țării de origine pentru lapte va fi moderat;

Alte tipuri de carne

11. subliniază că, potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2013, 88% dintre cetățenii UE consideră necesar să se indice originea cărnii, altele decât carnea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre;

12. constată că scandalul cărnii de cal a arătat necesitatea unei transparențe mai mari în cadrul lanțului de aprovizionare cu carne de cal;

13. constată că raportul Comisiei afirmă că costurile operaționale ale etichetării obligatorii a țării de origine pentru tipurile de carne care intră în sfera sa de aplicare vor fi relativ mici;

14. subliniază că raportul Comisiei din 17 decembrie 2013 privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea utilizată ca ingredient recunoaște că mai mult de 90% dintre respondenți sunt de părere că este important pentru originea carnea trebuie indicată pe eticheta produselor alimentare procesate;

15. consideră că consumatorii, la fel ca mulți profesioniști, susțin etichetarea obligatorie a cărnii în produsele procesate și că o astfel de măsură va face posibilă menținerea încrederii consumatorilor în produsele alimentare prin introducerea unei transparențe mai mari în lanțul de aprovizionare;

16. subliniază faptul că este în interesul consumatorilor europeni să aibă etichetarea obligatorie a originii pentru toate produsele alimentare;

17. constată că etichetarea nu oferă în sine protecție împotriva fraudei și subliniază necesitatea unui sistem de control rentabil pentru a asigura încrederea consumatorilor;

18. reamintește că sistemele de etichetare voluntară, atunci când sunt puse în aplicare în mod corespunzător în diferite state membre, au succes atât în ​​scopul informării consumatorilor, cât și al producătorilor;

19. consideră că, dacă actele de punere în aplicare nu sunt adoptate în conformitate cu articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) № 1169/2011, acel articol nu poate fi aplicat în mod corespunzător;

20. constată că există deja denumiri de origine protejate pentru o serie de carne procesată și produse lactate (de exemplu, șuncă și brânză), conform cărora originea cărnii utilizate este definită în criteriile de producție și se aplică un grad sporit de trasabilitate; Prin urmare, invită Comisia să promoveze dezvoltarea produselor care poartă denumirea „Denumire de origine protejată” (DOP), „Indicație geografică protejată” (IGP) sau „Aliment tradițional specific” (STG) în temeiul Regulamentului (UE) „1151/2012 (7) și, astfel, să se asigure că consumatorii au acces la produse de înaltă calitate, cu o origine sigură;

21. invită Comisia să se asigure că normele UE existente privind etichetarea țării de origine nu sunt slăbite în cadrul negocierilor comerciale în curs, cum ar fi parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții, și dreptul de a propune noi dispoziții suplimentare privind etichetarea țării de origine. originea în viitor a altor produse alimentare;

22. invită Comisia să aplice indicația obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență tuturor tipurilor de lapte de consum, lapte și produse din carne și să ia în considerare extinderea sferei de aplicare a indicației obligatorii a țării de origine sau a locului de origine proveniența include alte alimente cu un singur ingredient sau alimente cu un singur ingredient principal, făcând propuneri legislative în aceste domenii;

23. a îndemnat Comisia să prezinte propuneri legislative care să introducă obligația de a indica originea cărnii în alimentele procesate, pentru a asigura o mai mare transparență pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente și pentru a informa mai bine producătorii europeni de alimente; consumatorii, având în vedere scandalul cărnii de cal și alte cazuri a fraudelor alimentare; subliniază, în plus, că cerințele obligatorii de etichetare ar trebui să ia în considerare principiul proporționalității și sarcinii administrative pentru operatorii din sectorul alimentar și autoritățile de aplicare a legii;

24. consideră că scopul etichetării obligatorii a originilor alimentare este de a restabili încrederea consumatorilor în produsele alimentare; invită Comisia să prezinte o propunere în acest sens, ținând seama în același timp de transparența informațiilor și de comprehensibilitatea acesteia pentru consumatori, de viabilitatea economică a întreprinderilor europene și de puterea de cumpărare a consumatorilor;

25. subliniază importanța condițiilor de concurență echitabile pe piața internă și invită Comisia să ia în considerare acest lucru atunci când discută normele privind etichetarea obligatorie a originii;

26. invită Comisia să sprijine sistemele de etichetare a bunăstării animalelor în timpul reproducerii, transportului și sacrificării;

27. regretă faptul că Comisia nu a luat încă măsuri pentru includerea ouălor și a produselor din ouă pe lista alimentelor pentru care este obligatorie indicarea țării de origine sau a locului de proveniență, deși produse din ouă ieftine fabricate din ouă lichide sau uscate ouăle, care sunt utilizate în principal în alimentele procesate, sunt importate pe piața UE din țări terțe și eludează în mod clar interdicția UE privind cultivarea cu celule; consideră, prin urmare, că, în acest context, etichetarea obligatorie a produselor din ouă și a alimentelor care conțin ouă pentru indicarea originii și metoda de creștere ar putea îmbunătăți transparența și protecția și invită Comisia să prezinte o analiză a pieței și, dacă este necesar, să facă propuneri legislative adecvate;

28. consideră că indicarea țării de origine pentru laptele de consum, produsele lactate ușor procesate (cum ar fi brânza și smântâna) și produsele din carne ușor procesate (cum ar fi slănina și cârnații) ar duce la scăderea semnificativă a acestor costuri și că o astfel de etichetare ar trebui să fie considerat o prioritate;

29. consideră că etichetarea originii nu previne în sine frauda; susține, în acest sens, adoptarea unei abordări decisive pentru consolidarea controalelor, îmbunătățirea aplicării legislației existente și impunerea unor sancțiuni mai dure;

30. invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a combate frauda în ceea ce privește normele privind etichetarea voluntară a originii alimentelor;

31. invită Comisia să sprijine schemele de calitate existente pentru produsele agricole și produsele alimentare care intră sub incidența Regulamentului (UE) № 1151/2012 și solicită consolidarea campaniilor europene de promovare a acestor produse;

32. își reiterează solicitarea către Comisie de a-și îndeplini obligația legală de a adopta, până la 13 decembrie 2013, actele de punere în aplicare necesare pentru aplicarea corespunzătoare a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) № 1169/2011, astfel încât autoritățile naționale să poată să impună sancțiuni adecvate;

33. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.