totdeauna

Scriitorul și filozoful italian Umberto Eco a murit acasă la vârsta de 85 de ani, după ce a suferit de cancer. Acest lucru a fost anunțat de La Repubblica, citând o declarație din partea familiei sale. Eco este cunoscut pentru romanele sale „Numele trandafirului”, „Pendulul lui Foucault” și „Insula zilei anterioare”.

Umberto Eco s-a născut la 5 ianuarie 1932 în Alessandria, în provincia italiană Piemont. Tatăl său era contabil și a fost mobilizat în timpul războaielor din anii 1930 și 1940. În timpul celui de-al doilea război mondial, Umberto Eco și mama sa Giovanna locuiau într-un mic sat de munte. După război, a studiat filosofia și literatura medievală la Universitatea din Torino și, în 1954, a absolvit diploma de Thomas Aquinas.

În anii următori, Umberto Eco a lucrat ca editor cultural la RAI, unde s-a împrietenit cu un grup de artiști, muzicieni și scriitori de avangardă. În 1956 a publicat prima sa carte, Il Problema Estetico di San Tommaso, o extensie a disertației sale de doctorat și a început să predea la Universitatea din Torino. După 1964 a predat la Florența și Milano, iar în 1971 a devenit profesor la Universitatea din Bologna.

Semiotica a fost esențială pentru activitățile Eco de la mijlocul anilor 1970 până la sfârșitul secolului. El spune despre lucrările sale anterioare: „În lucrările mele pre-semiotice, precum Creația deschisă, am fost puternic inspirat de fenomenologie, de la Husserl la Merleau-Ponty, de la psihologia percepției, de la tranzacționaliști la Piaget”. În anii următori a consacrat o serie de lucrări la semiotică, conținând de fiecare dată în principal sinteză și popularizare, și nu propria contribuție. Dar chiar și așa, interesele sale evoluează. Încă de la o vârstă fragedă, s-a orientat către ideile inspirate de pragmatism în urma lui Charles Peirce. Acest lucru îl deosebește de tradiția europeană, care aderă mai mult la producțiile lui Ferdinand de Saussure.

Principala diferență este că cercetătorii pleacă de la conceptul de semn, care este considerat predeterminat ca un artefact al culturii. Abordarea pragmatistă refuză să predetermine întrebarea dacă ceva este sau nu un semn și decurge din conceptul mai obscur al semiozei și, respectiv, al semnificației. Pentru semiotica înțeleasă în acest fel, întrebarea decisivă este în ce măsură considerarea și analiza unui anumit fenomen ca semiotic sunt eficiente și utile. Văzând practic tot felul de fenomene ca semne, și mai ales admiterea „semnelor naturale”, sunt acceptate de Eco fără rezerve speciale. Înțeles, semiotica sa a crescut cu ușurință, nu numai în culturologia generală, ci și în știința universală a cunoașterii. În cele mai recente cărți ale sale (Kant și Platypus), susținând că semioza este deja prezentă în simțuri [3], Eco încearcă să aducă semiotica mai aproape de științele cognitive actuale.

Cu doar câteva ore mai devreme, Harper Lee, femeia care a câștigat faima la nivel mondial cu romanul To Kill a Mockingbird, ne-a părăsit. Scriitorul a murit la vârsta de 89 de ani, a relatat Reuters, citând angajata municipală Mary Jackson din orașul natal al scriitorului, Monroeville, Alabama.