Dr. A. Kutsarov, MD.

diagnostic

Amigdalele faringiene, ca parte a inelului gâtului limfoid Valdaier-Pirogov, îndeplinesc toate proprietățile unui organ imunocompetent. Aceasta include funcții imunologice și de protecție importante în adaptarea organismului la factorii de mediu. În anumite condiții, apare hiperplazia limfocitară-limfoblastică, numită creșteri adenoide. Afectează cel mai adesea copiii între 2 și 10 ani. Ambele sexe sunt afectate la fel de des. Frecvența este de 3,5-8% dintre copii. Lipsa unui tratament adecvat din cauza proceselor inflamatorii recurente ale sistemului respirator duce la dezvoltarea hiperplaziei permanente. Se manifestă prin modificări patologice în organele ORL, precum și în alte organe și sisteme.

Ar trebui luate măsuri profilactice pentru a preveni hiperplazia patologică a amigdalelor faringiene. Acestea includ prevenirea celor mai frecvente infecții respiratorii, întărirea, creșterea reactivității imunologice a corpului copilului, precum și diagnosticarea precoce cu terapie rațională a bolilor inflamatorii ale tractului respirator.

Clasificare
Există 3 grade de hiperplazie a amigdalelor faringiene (Fig. 1):
Gradul 1 - țesutul adenoid ocupă treimea superioară a nazofaringelui la nivelul pasajului nazal superior.
Gradul 2 - ocupă treimea superioară și mijlocie a nazofaringelui până la nivelul pasajului nazal mediu.
Gradul 3 - vegetațiile adenoide ocupă aproape întregul lumen al nazofaringelui până la nivelul pasajului nazal inferior.

Etiologie și patogenie
La copiii din copilăria timpurie, hiperplazia amigdalelor faringiene (fig. 2) până la o anumită vârstă este fiziologică, ca reflex al maturării imunologice, rezultatul invaziei nazale a microorganismelor (viruși, bacterii etc.). Inițial, țesutul adenoid răspunde la stimuli infecțioși compensatori. Factorii predispozanți pentru hiperplazie sunt: ​​insuficiența imunologică legată de vârstă; procese inflamatorii frecvente ale mucoasei nazale; boli infecțioase; alergie la corpul copilului din cauza infecțiilor virale respiratorii acute frecvente și a altor factori inhalatori; tulburări endocrine; hipovitaminoză; anomalii constituționale; invazie fungică; condiții sociale și de viață nefavorabile. Una dintre cauzele hiperplaziei patologice a amigdalelor faringiene este considerată a fi o tulburare în sinteza citokinelor. Acest lucru duce la suprimarea reactivității imunologice. Se crede că hipofuncția stratului cortical al glandelor suprarenale este prezentă, contribuind în continuare la procesul patologic.

Ca urmare a unuia sau a unui complex de factori predispozanți (în principal imaturitate imunologică, infecții respiratorii recurente și alergie) se dezvoltă hiperplazie limfocitară-limfoblastică.

Tablou clinic
Principalele simptome sunt: ​​tulburarea respirației nazale și curgerea nasului persistentă.

Vegetațiile adenoide la unii copii duc la dezvoltarea modificărilor caracteristice ale scheletului facial (așa-numitele facies adenoide). Se manifestă clinic prin expresie apatică și piele palidă; gura pe jumătate deschisă; exoftalmie ușoară; maxilarul inferior căzut; dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului dentar; modificări ale palatului (palatului gotic); dezvoltarea necorespunzătoare a incisivilor superiori (ies în față și sunt aranjați incorect). Poziția necorespunzătoare a palatului duce la modificări în dezvoltarea septului nazal (abateri). Există, de asemenea, schimbări în dezvoltarea fizică și mentală. Ca urmare a dificultății în respirația nazală, există o schimbare a vorbirii (gooey) și o schimbare a mirosului. Vegetațiile adenoide interferează cu procesele normale de respirație și mâncare. Acest lucru duce la dezvoltarea rinosinuzitei și a inflamației gastrointestinale.

Respirația gurii este superficială și rapidă, ducând la dezvoltarea anormală a pieptului și anemie. Somnul este neliniștit, cu gura deschisă și sforăit. Acești copii sunt distrăși, cu memorie afectată, ușor iritabili și rămân în urmă la vârsta școlară. Respirația constantă prin gură duce la dureri de gât frecvente, amigdalită cronică, laringotraheobronșită, pneumonie, tulburări ale sistemului cardiovascular. Datorită apropierii de trompa eustachiană, pierderea auzului conductiv (otita medie seroasă cronică) se dezvoltă mecanic sau mai des ca sursă de infecție; otita medie acută și cronică.

Limfadenita cervicală bilaterală, nedureroasă și persistentă se stabilește ca expresie a infecției focale.

Toate aceste schimbări duc la modificări ale stării generale a copilului (oboseală ușoară, apatie și plâns ușor). Aceste simptome se datorează nu atât alterării respirației nazale, ci mecanismelor neuro-reflexe.

Se pot dezvolta nevroze, crize epileptoforme, astm bronșic, urinare nocturnă, tuse paroxistică și laringospasm, tulburări vizuale și mișcări coreide ale mușchilor faciali.

Reactivitatea imunologică generală scade, precum și condițiile sunt create pentru formarea unui focar de infecție și alergie în fața vegetațiilor adenoide.

Tulburările generale și locale care apar în organism sunt individuale și depind de severitatea obstrucției nazale.

Hipertrofia amigdalelor faringiene este un proces reversibil, dar complicațiile sunt permanente și deseori duc la dizabilități.

Diagnosticul și diagnosticul diferențial
O abordare cuprinzătoare este utilizată pentru a face diagnosticul, inclusiv anamneza, examinările obiective și instrumentale.

Anamneza include infecții respiratorii frecvente, răceli prelungite sau persistente, febră slabă, tulburări progresive în starea generală cu implicarea altor organe ORL.

Mărimea și consistența adenoidelor sunt determinate prin rinoscopie posterioară sau frotiu epifaringian. Radiografia laterală a fost utilizată pentru a determina gradul de hiperplazie (Fig. 3).

Modificări patologice ale tabloului sanguin se găsesc la unii copii, dar nu sunt obligatorii în toate cazurile. Examinarea microbiologică a secrețiilor gâtului este utilizată la unii pacienți pentru a determina flora microbiană și sensibilitatea acesteia la antimicrobieni.

Diagnostic instrumental, incl. endoscopia nazală (Fig. 4), care stabilește o formațiune cu formă neregulată și bază largă, textură moale și culoare roz, este situată pe arcul epifaringelui (Fig. 5). Există secreție de mucus în pasajele nazale și epifaringe, precum și hipertrofia concha nazală. Semnele indirecte ale vegetațiilor adenoide sunt hipertrofia amigdalelor palatine, aspect granular al peretelui faringian posterior, mobilitate limitată a palatului moale.

Examenul histologic al vegetațiilor adenoide nu este necesar, cu excepția unui tip macroscopic special al țesutului îndepărtat.

Diagnosticul diferențial se face cu granulomatoză specifică, tuberculoză, atrezie choanală, angiofibrom juvenil și hipertrofie a polilor posterioare ai sinusurilor nazale inferioare.

Tratament
Scopul tratamentului este de a restabili respirația nazală și de a preveni dezvoltarea ORL concomitent și a bolilor interne.

Tratamentul non-medicamentos include: proceduri de întărire, diverse fizioterapie (UHF, diatermie, electroforeză endonasală), fototerapie, spălare cu soluții saline (care vizează eliminarea antigenilor și alergenilor din mucoasă).

Tratamentul medicamentos include agenți care afectează obstrucția nazală și infecția. Unele produse homeopate (Umkalor, Lymphomyosot, Tonsilotren etc.) sunt de asemenea utilizate pentru o perioadă de 1-1,5 luni.

Tratamentul chirurgical (adenoidectomie) duce la soluția definitivă a problemei atunci când alte forme au un rezultat scăzut sau nu au niciun rezultat. Tratamentul chirurgical prezintă un risc scăzut pre, intra și postoperator. Recuperarea se observă în câteva ore după operație, iar dieta și activitățile zilnice sunt normalizate a doua zi. Studiile privind efectul asupra răcelilor frecvente după adenoidectomie arată îmbunătățiri în peste 70% din cazuri. Datele privind frecvența și severitatea patologiei respiratorii și non-respiratorii concomitente sunt similare.

Indicații pentru adenoidectomie
1. Infecții respiratorii frecvente cu nas curbat persistent.
2. Hipertrofie de gradul II sau III.
3. În otitele frecvente, o adenoidectomie este indicată în gradul 1, menită să elimine sursa de inflamație din vecinătate sau obstrucția mecanică.
4. Traheobronșită recurentă și cronică.
5. Astm bronsic.
6. Rinosinuzita recurentă și cronică.
7. Surditate conductivă.
8. Otita medie seroasă cronică.
9. Tulburări de vorbire.
10. Tulburări neuropsihiatrice și reflexe, enurezis, convulsii epileptiforme.

Contraindicații pentru adenoidectomie:
1. Infecții respiratorii acute.
2. Boli infecțioase (gripă, scarlatină, oreion, tuse convulsivă, mononucleoză infecțioasă, hepatită virală). Tratamentul chirurgical este adecvat pentru efectuarea cel puțin după 3-4 luni.
3. Boli hematologice (anemie, trombocitopenie, leucemie etc.)
4. Boli de imunodeficiență.

Concluzie
Frecvența vegetațiilor adenoide a crescut semnificativ în ultimii ani. Acest fapt este determinat de urbanizare și de particularitățile vieții socio-economice, precum și de alergii. Din experiența noastră practică putem concluziona că tot mai des este necesară îndepărtarea chirurgicală a vegetațiilor adenoide, ca singură metodă pentru o soluție completă a problemei. Riscul operațional scăzut, precum și recuperarea rapidă sunt caracteristici pozitive ale acestei intervenții operatorii. Tratamentul chirurgical se aplică atunci când eficacitatea altor forme este epuizată și nu depinde de vârsta copilului și de anotimp. Cu cât este oprit mai repede cercul patologic vicios creat, cu atât are loc dezvoltarea inversă și restabilirea completă a funcțiilor perturbate ale organismului.

De foarte multe ori, ca urmare a răcelilor frecvente și prelungite, se dezvoltă otită seroasă cronică cu hipoacuzie conductivă. Această patologie este dificil de diagnosticat și este adesea trecută cu vederea. Motivul pentru aceasta este că nu sunt detectate modificări patologice otoscopic și faptul că copilul poate explica cu greu că nu aude. Modificările auzului afectează întreaga dezvoltare neuro-psihologică a copilului, indiferent de vârsta acestuia.

Studiile noastre arată că la mai mult de 90% dintre copiii cu vegetații adenoide, se constată modificări timpanometrice (pierderea auzului conductiv), care marchează o inversare pozitivă semnificativă după tratamentul chirurgical.

Considerăm că diagnosticul și determinarea abordării diagnostico-terapeutice necesită o examinare anamnestică, obiectivă și instrumentală (endoscopie nazală, radiografie laterală, timpanometrie). Evaluarea fiecărui pacient este individuală și de multe ori aceeași patologie poate avea o manifestare clinică diferită la pacienți diferiți.

Abordarea multidisciplinară, incl. medic personal, pediatru, otorinolaringolog etc. specialiști, este crucială pentru obținerea unor rezultate pozitive de durată.

Fig.1 Gradele de hiperplazie ale tosylei faringiene


figura 2 Vegetații adenoide


Fig.3 Vegetații adenoide 3 grade


FIG. 4 Endoscopie nazală rigidă


FIG. 5 Imagine endoscopică a vegetațiilor adenoide de 3 grade