Vitaminele sunt un grup de compuși organici cu greutate moleculară mică, care sunt necesari în cantități mici pentru a îndeplini o varietate de funcții biochimice asociate cu menținerea activității metabolice normale a corpului.
Vitaminele, cu câteva excepții, de obicei nu pot fi sintetizate de corpul nostru și, prin urmare, aportul lor regulat și suficient - în principal cu alimente sau suplimente - este obligatoriu.
Mecanism de acțiune
Mecanismul de acțiune al vitaminelor este diferit, în unele cazuri insuficient studiat.
Vitaminele sunt necesare pentru evoluția normală a tuturor reacțiilor din organism, inclusiv
- pentru creșterea și repararea celulelor și țesuturilor,
- pentru funcția sistemului imunitar și rezistența organismului la factorii de mediu nefavorabili,
- pentru funcțiile ficatului și ale glandelor endocrine.
Se poate spune cu certitudine că majoritatea vitaminelor solubile în apă sunt componente ale catalizatorilor reacțiilor biochimice - enzime, care participă la construirea părții lor de coenzimă. Acesta este motivul pentru care, deși în cantități foarte mici, vitaminele au un efect puternic asupra metabolismului.
Acestea sunt, de asemenea, implicate în procesele implicate în absorbția proteinelor, grăsimilor, carbohidraților și sărurilor minerale.
Clasificarea vitaminelor
Din punct de vedere chimic, vitaminele nu sunt similare din punct de vedere structural, ceea ce nu este surprinzător având în vedere faptul că îndeplinesc funcții diferite în organism. Ca criteriu pentru clasificarea lor, se folosește în primul rând solubilitatea lor - unele dintre ele sunt solubile în grăsimi (lipide), iar cealaltă parte a acestora sunt solubile în apă. Conform acestui criteriu, toate vitaminele sunt clasificate în două grupe - solubile în grăsimi și solubile în apă.
Vitaminele liposolubile au molecule nepolare (hidrofobe - insolubile în apă, dar solubile în lipide). Ca orice altă lipidă nepolară, acestea sunt transportate în sânge prin lipoproteine sau atașate la proteinele de legare specifice. Acest grup include:
- vitamina A (retinol)
- vitamina D (calciferoli)
- vitamina E (tocoferoli)
- vitamina K (filochinona)
Vitaminele solubile în apă au molecule polare (hidrofile, solubile în apă). Cele mai multe dintre ele trec cu ușurință în urină și, prin urmare, nu formează rezerve semnificative în organism și este dificil să obțineți hipervitaminoză.
Grupul de vitamine solubile în apă include:
- vitamina B1 (tiamină, anevrină)
- vitamina B2 (riboflavină)
- vitamina B3 (vitamina PP, niacina)
- vitamina B5 (acid pantotenic)
- vitamina B6 (piridoxină)
- vitamina B9 (acid folic, folat)
- vitamina B12 (cianocobalamină)
- vitamina C (acid ascorbic)
- vitamina H (biotină)
Pe lângă aceste vitamine, există un grup de substanțe asemănătoare vitaminelor, care includ colină, inozitol, acid orotic, acid lipoic, acid pangamic și altele. În prezent, nu există un consens între experți cu privire la faptul dacă aceste substanțe sunt vitamine. Acest lucru se datorează faptului că niciunul dintre ei nu a fost dovedit că absența sa în organism duce la beriberi, iar unele dintre ele, deși au proprietăți curative, nu sunt necesare pentru o persoană sănătoasă.
Nevoia zilnică de vitamine
Nevoia zilnică de vitamine nu este o valoare constantă, ci depinde de mulți factori precum vârsta, sexul, starea fiziologică, condițiile de viață, condițiile climatice, caracteristicile individuale ale organismului etc. Nevoile sunt în general crescute în copilărie, datorită creșterii crescute, la bătrânețe, datorită absorbției insuficiente a vitaminelor din aportul alimentar, sarcinii și alăptării, stresului fizic și mental prelungit, o serie de boli, precum și tratamentului cu anumite medicamente.
Anexa 4 la articolul 8 și anexa 5 la articolul 9 din Ordonanța nr. 23 din 19 iulie 2005 privind normele fiziologice pentru nutriția populației din Ministerul Sănătății definește aportul zilnic mediu recomandat de vitamine solubile în grăsimi și apă pentru sugari, copii și adolescenți, adulți, femei însărcinate și care alăptează, după cum urmează:
Anexa nr. 4 la art. 8
Aport alimentar recomandat și adecvat de vitamine liposolubile
(mediu zilnic)
| Grupuri | Vârstă/Sex | Vitamina A (PE) (mcg) | Vitamina D6 (mcg) | Vitamina E. (alfa-TE) (mg) | Vitamina K. (mcg) |
| Sugari | 0 - 6 luni (m, f) | 375 * | 5 * | 2,7 * | 2 * |
| 6 - 12 luni (m, f) | 400 * | 5 * | 2,7 * | 2,5 * | |
| Copii și adolescenți | 1 - 3 ani (m, f) | 400 | 5 | 6 | 15 |
| 3 - 7 ani (m, f) | 450 | 5 | 7 | 20 | |
| 7-10 ani (m, f) | 500 | 5 | 7 | 30 | |
| Băieți | |||||
| 10 - 14 ani. | 600 | 5 | 11 | 45 | |
| 14 - 19 ani. | 800 | 5 | 15 | 65 | |
| Fetelor | |||||
| 10 - 14 ani. | 600 | 5 | 11 | 44 | |
| 14 - 19 ani. | 700 | 5 | 15 | 54 | |
| Adulți | Bărbați | ||||
| 19 - 30 de ani. | 800 | 5 | 15 | 74 | |
| 30 - 60 de ani. | 800 | 5 | 15 | 74 | |
| 60 - 75 de ani. | 800 | 10 | 15 | 74 | |
| 75 de ani. + | 800 | 15 | 15 | 74 | |
| femei | |||||
| 19 - 30 de ani. | 700 | 5 | 15 | 59 | |
| 30 - 60 de ani. | 700 | 5 | 15 | 59 | |
| 60 - 75 de ani. | 700 | 10 | 15 | 59 | |
| Peste 75 de ani. | 700 | 15 | 15 | 59 | |
| Femeile gravide | ≤ 18 ani. | 750 | 5 | 15 | 59 |
| ≥ 19 ani. | 800 | 5 | 15 | 59 | |
| Femeile care alăptează | ≤ 18 ani. | 1100 | 5 | 19 | 59 |
| ≥ 19 ani. | 1200 | 5 | 19 | 59 |
- Vitamina A (PE) - echivalent retinol 1 echivalent retinol = 1 μg retinol (6 μg beta-caroten) = 3,33 UI Vitamina A
- Vitamina D - prezentată ca colecalciferol 1 mcg colecalciferol = 40 UI Vitamina D
- Vitamina E (alfa-TE) - echivalent alfa-tocoferol 1 echivalent alfa-tocoferol = 1 mg d-alfa-tocoferol = 1,49 UI Vitamina E
- Vitamina K - prezentată ca filochinonă, principala formă de vitamina K din alimente
* Aport adecvat de alimente
Anexa nr. 5 la art. 9
Aport alimentar recomandat și adecvat de vitamine solubile în apă
(mediu zilnic)
| Grupuri | Vârstă/Sex | Acid ascorbic (Vitamina C) (mg) | Tiamina (Vitamina B1) (mg) | Riboflavina (Vitamina B2) (mg) | Niacina (NU) (Vitamina B3, vitamina PP) (mg) | Piridoxina (Vitamina B6) (mg) | Folat (HFE) (Acid folic, vitamina B9) (mcg) | Cianocobalamină (Vitamina B12) (mcg) |
| Sugari | 0 - 6 luni (m, f) | 25 * | 0,2 * | 0,3 * | 2 * | 0,1 * | 65 * | 0,4 * |
| 6 - 12 luni (m, f) | 30 * | 0,3 * | 0,4 * | 4 * | 0,3 * | 80 * | 0,5 * | |
| Copii și adolescenți | 1 - 3 ani (m, f) | 30 | 0,5 | 0,5 | 6 | 0,5 | 160 | 0,9 |
| 3 - 7 ani (m, f) | 30 | 0,6 | 0,6 | 8 | 0,6 | 200 | 1.2 | |
| 7-10 ani (m, f) | 35 | 0,9 | 0,9 | 12 | 1.0 | 300 | 1.8 | |
| Băieți | ||||||||
| 10 - 14 ani. | 45 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| 14 - 19 ani. | 75 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| Fetelor | ||||||||
| 10 - 14 ani. | 45 | 1.1 | 1.0 | 14 | 1.2 | 400 | 2.4 | |
| 14 - 19 ani. | 65 | 1.1 | 1.0 | 14 | 1.2 | 400 | 2.4 | |
| Adulți | Bărbați | |||||||
| 19 - 30 de ani. | 80 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| 30 - 60 de ani. | 80 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| 60 - 75 de ani. | 80 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.7 | 400 | 2.4 | |
| 75 de ani. + | 80 | 1.2 | 1.3 | 16 | 1.7 | 400 | 2.4 | |
| femei | ||||||||
| 19 - 30 de ani. | 70 | 1.1 | 1.1 | 14 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| 30 - 60 de ani. | 70 | 1.1 | 1.1 | 14 | 1.3 | 400 | 2.4 | |
| 60 - 75 de ani. | 70 | 1.1 | 1.1 | 14 | 1.5 | 400 | 2.4 | |
| Peste 75 de ani. | 70 | 1.1 | 1.1 | 14 | 1.5 | 400 | 2.4 | |
| Sarcina | 85 | 1.4 | 1.4 | 18 | 1.9 | 600 | 2.6 | |
| Alăptarea | 100 | 1.5 | 1.6 | 17 | 2.0 | 500 | 2.8 |
- Aportul recomandat de vitamina C la fumători este mai mare cu 35 mg/zi
- NU - echivalent niacină 1 echivalent niacină = 1 mg niacină sau 60 mg triptofan
- HFE - echivalent folic dietetic 1 HFE = 1 mcg folat din alimente = 0,6 mcg folat din suplimente alimentare sau alimente bogate în folat
* Aport adecvat de alimente
Deficitul și excesul de vitamine
Pentru fiecare nutrient, inclusiv vitaminele, există un nivel de aport care este necesar și suficient pentru a menține funcția normală a corpului. Din acest motiv, privarea organismului, aportul insuficient de vitamine, precum și aportul de vitamine în cantități care depășesc de multe ori nevoile zilnice, duc la dezvoltarea bolilor.
Deficitul duce la tulburări caracteristice în procesele fiziologice normale care pot fi
- mai puțin pronunțată (hipovitaminoză în deficit parțial),
- sau mai pronunțat (beriberi în absență completă).
Excesul unei anumite vitamine sau vitamine, atunci când este luat în doze care depășesc necesitățile zilnice necesare, duce la intoxicația corpului (hipervitaminoză).
Majoritatea vitaminelor solubile în apă trec cu ușurință din sânge în urină, deci nu formează rezerve semnificative în organism. Din acest motiv, pe de o parte, este mai dificil pentru ei să facă hipervitaminoză, dar, pe de altă parte, acest lucru duce la necesitatea de a le obține zilnic pentru a evita hipo- sau avitaminoza.
La rândul său, vitaminele liposolubile pot forma rezerve în organism. Din acest motiv, nu trebuie luate în cantități mari, deoarece excesul de ele este foarte greu de eliminat și poate duce cu ușurință la hipervitaminoză.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că lipsa sau excesul anumitor vitamine poate provoca o deficiență a altor vitamine datorită corelațiilor care există între efectele unora dintre ele, precum și a faptului că activitatea biologică a unor vitamine (de ex. vitamine C, B1, B2, caroten etc.) depinde în mare măsură de conținutul de proteine din dietă, iar deficiența lor în dietă poate duce la un deficit de vitamine, chiar și atunci când sunt luate în cantități suficiente.
Un risc mai mare de a dezvolta hipo- sau avitaminoză apare în:
- persoanele a căror dietă este dezechilibrată și săracă în fructe și legume sau bogată în zahăr rafinat;
- persoanele în vârstă cu vârsta peste 65 de ani, din cauza absorbției insuficiente a vitaminelor primite împreună cu alimentele;
- fumătorii și persoanele care consumă în mod regulat alcool;
- persoanele care suferă de boli care interferează cu absorbția anumitor vitamine din alimente (de exemplu, gastrită atrofică, în care absorbția vitaminei B12 este afectată);
- persoanele care urmează tratament cu anumite tipuri de medicamente (de exemplu, tratament cu antibiotice care distrug flora intestinală, ceea ce duce la sinteza bacteriană redusă a vitaminelor).
Modalități de a alimenta corpul uman cu vitamine
Există patru modalități principale de a furniza corpului uman vitamine:
Prima și cea mai importantă dintre acestea este introducerea lor cu alimente.
Al doilea este sinteza lor de numeroasele bacterii care trăiesc în intestin. Ele îndepărtează o mică parte din substanțele nutritive primite, în detrimentul cărora primesc vitaminele sintetizate de aceștia. Acestea din urmă trec prin pereții intestinului în sânge și sunt folosiți de organism. Aceasta este originea, de exemplu, a vitaminei B12, vitaminei H (biotină) și parțial a B1, B6 și K.
Al treilea este sinteza proprie a vitaminelor în detrimentul energiei sau precursorilor importați (precursori). În acest fel, corpul este furnizat, de exemplu, cu:
- vitamina D3 (precursorul său este sintetizat în organism, dar apoi trebuie iradiat cu raze ultraviolete, adică sinteza se realizează prin importul de energie fotochimică);
- vitamina A este sintetizată din betacaroten, care este complet importat prin alimente;
- Vitamina B5 este sintetizată din aminoacidul triptofan, care este complet importat împreună cu alimentele, și este necesar un aport suplimentar de vitamină, deoarece sinteza sa în organism nu este suficient de rapidă.
Al patrulea este aportul de diferite tipuri de preparate farmaceutice finite sau suplimente alimentare care conțin una sau mai multe vitamine.
Concepții greșite despre vitamine
Cele mai frecvente concepții greșite despre vitamine sunt că administrarea lor poate înlocui nutriția și că vitaminele oferă energie.
Vitaminele nu sunt alimente. Nu pot asigura sau înlocui nevoile zilnice necesare pentru proteine, carbohidrați, grăsimi și minerale și nici nu sunt elemente structurale ale corpului. Dimpotrivă, trebuie avut în vedere faptul că anumite vitamine nu pot fi absorbite fără alimente.
De asemenea, vitaminele nu conțin calorii și nu furnizează energie organismului.
Conservarea vitaminelor în alimente
Principalii factori care distrug vitaminele din alimente sunt lumina, căldura și aerul. Iată câteva sfaturi practice pentru conservarea vitaminelor solubile în apă:
- fructele și legumele trebuie păstrate la întuneric la o temperatură de 1-5 ° C și umiditate relativă 80-90%;
- pentru a evita congelarea și încălzirea produselor;
- produsele sunt spălate, curățate și tăiate imediat înainte de utilizare sau prelucrare;
- produsele trebuie tăiate în bucăți mai mari, ceea ce reduce suprafața totală de contact cu aerul;
- la gătit, puneți produsele în apă clocotită, nu rece sau călduță, ceea ce reduce timpul pentru tratamentul termic;
- pentru a evita agitarea frecventă;
- folosiți vase care nu conțin fier sau cupru, deoarece distrug vitaminele.
- Tot ce trebuie să știți despre vitaminele sintetice
- TOT CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE BOLILE RENALE - ALEXANDRA TANEVA - SCORPIO
- Tot ce trebuie să știți despre terapiile spa
- Tot ce trebuie să știm despre zahăr Totul despre femei
- Tot ce trebuie să știm despre fulgi de ovăz - Sănătos