oculare

Infecția primară cu unul dintre membrii principali ai familiei herpes, și anume virusul Varicella-zoster, duce la alun (cunoscut și sub denumirea de varicelă sau variolă), care apare cu o erupție pseudopolimorfă caracteristică, caracterizată prin mâncărime severă.

Virușii au capacitatea de a rămâne latenți în ganglionii nervoși și, în condiții adecvate, se reactivează, ducând la dezvoltarea zonei zoster.

Infecția se caracterizează prin dezvoltarea unei erupții monomorfe caracteristice (toate unitățile erupției cutanate în același timp se află în același stadiu evolutiv de dezvoltare), însoțită de durere severă, afectând cel mai adesea nervii intercostali (spațiul intercostal) și nervul trigemen., deoarece manifestările sunt de obicei unilaterale.

Infecția este antroponoza (boli care afectează numai oamenii), iar infecția primară se efectuează de obicei pe calea aerului, prin contact sau pe cale verticală (de la o mamă infectată la nou-născut).

Virușii sunt conținuți în concentrații mari în secrețiile nazofaringelui și pătrund cu ușurință în membranele mucoase ale căilor respiratorii și ale conjunctivei, susceptibilitatea populației este extrem de ridicată și indicele contagios este de peste 80 la sută.

Alunul afectează în principal copilăria și se caracterizează printr-un curs benign și un prognostic excelent, iar în prezența unor condiții adecvate după decenii este reactivat, ducând la manifestări clinice de severitate variabilă.

Când zona zoster cu complicatii oculare boala afectează diferite structuri oculare care se dezvoltă cu sau fără prezența erupției caracteristice caracteristice dermatomilor.

Este dificil să se determine perioada de incubație, deoarece factorii predispozanți sunt prezența rezistenței imunologice individuale reduse ca rezultat al terapiei medicamentoase pe termen lung, supusă unei boli severe și cu un risc deosebit sunt pacienții cu HIV sau SIDA (conform diverselor statistici studiile, pacienții cu HIV sunt expuși unui risc de 15 ori mai mare de a dezvolta infecție cu herpes). Factorul predispozant este bătrânețea, intervenții chirurgicale majore anterioare, leziuni grave și arsuri.

Tabloul clinic al afectării structurilor oculare ale infecției cu herpes este divers, determinat în funcție de starea generală a pacientului și de structurile afectate.

Simptomele includ stare generală de rău, oboseală, febră, durere la nivelul nervilor afectați. În zona afectată a pielii, veziculele apar unilateral pe o bază eritemato-edematoasă și, după aproximativ 2 până la 7 zile de la apariția erupției cutanate, veziculele se umple cu conținut întunecat (expresia reacției leucocitelor împotriva virusului) și se usucă, formând cruste (cruste).

Pacienții se plâng adesea de arsură, mâncărime și roșeață a ochilor, fotofobie, hipersensibilitate, vedere încețoșată și altele.

În funcție de structura oculară specifică afectată în cursul bolii diferă:

  • blefarita herpes zoster: dezvoltarea unei reacții inflamatorii care afectează una, mai rar ambele pleoape
  • conjunctivită herpes zoster: implicarea conjunctivei de către o infecție virală
  • herpes zoster iridociclita: implicarea procesului inflamator al irisului și corpului ciliar
  • herpes zoster irita: afectează irisul de la o infecție cu herpes
  • cheratita herpes zoster: implicarea corneei de către agenți virali
  • herpes zoster keratoconjunctivită: implicarea conjunctivei și a corneei
  • sclerita herpes zoster: dezvoltarea inflamației ca urmare a unei infecții virale care implică sclera

Severitatea simptomelor variază de la pacient la pacient, cu forme ușoare, moderate și severe.

În formele severe și dezvoltarea complicațiilor suplimentare (implicarea altor organe, generalizarea infecției, dezvoltarea unei infecții bacteriene secundare), sunt posibile deficiențe de vedere. Implicarea corneei poate duce la ambliopie caracterizată printr-un prognostic nefavorabil.

Informații utile despre diferitele forme ale bolii pot fi găsite în secțiunea Boli:

Diagnosticul de zona zoster cu complicații oculare se bazează pe date clinice și epidemiologice (istoricul varicelei în trecut, erupții cutanate caracteristice și leziuni oculare). Testele de laborator sunt rareori informative, arătând mai des prezența unor modificări nespecifice.

Pentru a dovedi agenții etiologici, se recomandă efectuarea unui test al virusului varicelei zoster cu material din țesuturi și fluide corporale. Este necesar un examen oftalmologic complet pentru a determina amploarea leziunilor.

Diagnosticul diferențial include distincția infecției cu herpes zoster de alte infecții cu herpes (herpes simplex, varicela), precum și de alte boli infecțioase și neinfecțioase care afectează structurile oculare.

Tratamentul implică administrarea de medicamente antivirale (în principal aciclovir, valaciclovir) local sau oral pentru a inhiba dezvoltarea și reproducerea agenților etiologici.

Tratamentul simptomatic al arsurilor și mâncărimilor, analgezicelor și agenților antiinflamatori, dacă este necesar, și antihistaminice.

Pentru a accelera procesul de recuperare și a consolida sistemul imunitar, este recomandat să luați suplimente de vitamine (în special vitamina B12), o dietă sănătoasă, utilizarea diferitelor metode de tratament pentru întărirea sistemului imunitar.

Prognoza la zona zoster cu complicatii oculare se determină în funcție de gravitatea infecției, de structurile afectate și de detectarea și tratarea în timp util a bolii.

Informații utile despre boală pot fi găsite în secțiunea Boli (Herpes zoster [herpes zoster]).