• Miserurgie
  • Interventie chirurgicala
  • Sănătate
  • Cercul chirurgical
  • Artă
  • Viață și stil
  • Specialiști
  • Cursuri
  • Revistă
  • Disertații

Ucigașul global

endocrinologie

Aldosteron și hipertensiune arterială

Potrivit unui raport al OMS din 2002, aproximativ un miliard de persoane din întreaga lume sunt afectate de hipertensiune arterială (TA) 1. În țările industrializate occidentale, hipertensiunea arterială apare la aproximativ 25% din populația totală și este cea mai frecventă boală cronică. 2 Deși se utilizează medicamente antihipertensive, controlul adecvat al tensiunii arteriale se realizează doar în aproximativ 50% din cazuri. 3

Hipertensiunea rezistentă la terapie este mai frecventă la persoanele obeze, precum și în combinație cu diabetul zaharat sau funcția renală limitată. 4 Consecințele ucigașului global „hipertensiunea arterială” sunt daune ireversibile organelor și vaselor, de ex. boli de inimă, insuficiență cardiacă și renală etc.

RAAS

Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAAS) ocupă un loc central în reglarea metabolismului sărurilor și fluidelor din organism. Orice tulburări ale acestui sistem hormonal duc la apariția și progresia hipertensiunii arteriale. 4 Acest lucru se reflectă în numărul mare de medicamente disponibile pentru scăderea tensiunii arteriale, care prin interacțiunea cu RAAS realizează protecție antihipertensivă, cardio și vasculară. Aceasta blochează diferite componente ale acestei cascade hormonale, de ex. de inhibitori de renină, blocanți ECA și antagoniști ai receptorilor de angiotensină.

Aldosteronul și rolul său în patogeneza hipertensiunii arteriale

  • prin reținerea de sodiu și lichid în rinichi;
  • prin mecanisme SNC (ex. activare simpatică) și
  • prin intermediul efectelor vasculare funcționale și modulatoare de structură (de exemplu creșterea inelasticității vasculare). 4

În plus, prin mecanisme genomice și non-genomice, aldosteronul stimulează procesele inflamatorii, profibrotice și protrombotice care provoacă leziuni vasculare și diferite ale organelor dependente ale vaselor de sânge și ale diferitelor organe. 6

Hiperaldosteronismul primar ca exces absolut de aldosteron

Diagnosticul hiperaldosteronismului primar

Ca test de screening, se calculează raportul dintre aldosteron și renină (ARR), care, dacă depășește o anumită valoare prag, sugerează producția autonomă de aldosteron independent de sistemul renină-angiotensină-aldosteron. 12 Se pare că, ca metodă de screening, ARR depășește valorile absolute ale aldosteronului și ale reninei separat. Cu toate acestea, atât determinarea chimică, cât și cea de laborator, precum și interpretarea valorilor aldosteronului și reninei și raportul rămân problematice. În timpul zilei, renina și aldosteronul au fluctuații semnificative și sunt influențate de numeroși alți factori, inclusiv:

• poziția pacientului în ceea ce privește preluarea sângelui;

  • actuala terapie medicamentoasă în curs,
  • vârstă,
  • funcția cardiacă și renală,
  • UN,
  • stres,
  • aportul de sare,
  • ciclul menstrual etc.

Un studiu publicat recent a arătat că blocantele receptorilor mineralocorticoizi sunt o opțiune sigură și eficientă pentru pacienții rezistenți cu hipertensiune arterială. 15 În plus, blocada MR poate obține efecte pozitive suplimentare, de ex. îmbunătățirea funcției endoteliale sau reducerea hipertrofiei ventriculare stângi. Prin urmare, ar trebui luată în considerare opțiunea blocantelor MR ca posibilă terapie adjuvantă pentru scăderea tensiunii arteriale, în special la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă terapeutic (chiar și fără PHA).

Excesul relativ de aldosteron

Majoritatea cazurilor de hipertensiune arterială sensibilă la sare la pacienții cu sindrom metabolic întăresc ipoteza creșterii necorespunzătoare a secreției de aldosteron, precum și efectele nocive ale aldosteronului. 19 O treime din toți pacienții cu sindrom metabolic au niveluri ridicate de aldosteron. Asa numitul factorii sedativi ai aldosteronului din țesutul adipos cresc secreția suprarenală de aldosteron, care la rândul său contribuie la progresia hipertensiunii arteriale și la apariția leziunilor cardiovasculare. 20 Interacțiunea suplimentară dintre aldosteron și secreția crescută de insulină indică efectele sale metabolice dincolo de mecanismele clasice ale epiteliului de transport. 9, 21

Evoluție, supraviețuire și stil de viață occidental

Hiperaldosteronismul primar ca vârful aisbergului și excesul relativ de aldosteron ca factor important de risc cardiovascular necesită alte studii intervenționale pentru a monitoriza efectele pozitive ale blocadei aldosteronului și a MR.

1 OMS, World Health Report 2002: Reducerea riscurilor, promovarea vieții în sănătate (OMS, Geneva, 2002)

2 Fields LE, Burt VL, Cutler JA, Hughes J, Roccella EJ, Sorlie P: povara hipertensiunii adulte în Statele Unite 1999 până în 2000: o maree în creștere. Hipertensiune arterială 2004; 44 (4): 398-404

3 Calhoun DA, Jones D, Textor S, Goff DC, Murphy

TP, Toto RD, White A, Cushman WC, White W, Sica D, Ferdinand K, Giles TD, Falkner B, Carey RM: Hipertensiune arterială rezistentă: diagnostic, evaluare și tratament: o declarație științifică a American Heart Association Professional Comitetul de educație al Consiliului pentru cercetarea tensiunii arteriale ridicate. Tiraj 2008; 117 (25): e510-526

4 Tomaschitz A, Pilz S, Ritz E, Obermayer-Pietsch B,

Pieber TR: aldosteron și hipertensiune arterială.

Nat Rev Endocrinol; 6 (2): 83-93

5 Vasan RS, Evans JC, Larson MG, Wilson PW, Meigs JB, Rifai N, Benjamin EJ, Levy D: Aldosteron seric și incidența hipertensiunii în nonhiperten-

sive persoane. N Engl J Med 2004; 351 (1): 33-41

6 Ritz E, Tomaschitz A: aldosteron, un agent vasculotoxic - funcții noi pentru un hormon vechi. Nefrol

Dial Transplant 2009; 24 (8): 2302-2305

7 Funder JW, Carey RM, Fardella C, Gomez-Sanchez CE, Mantero F, Stowasser M, Young WF, Jr., Mon-tori VM: Detecția cazurilor, diagnosticarea și tratamentul pacienților cu aldosteronism primar: o societate endo-crină ghid de practică clinică. J Clin En-

docrinol Metab 2008; 93 (9): 3266-3281

8 Așa este și JR, Whaley-Connell A, Epstein M: Narra-tive review: Implicațiile clinice emergente ale rolului aldosteronului în sindromul metabolic și hipertensiunea rezistentă. Ann Intern Med 2009;

9 Lastra-Lastra G, Sowers JR, Restrepo-Erazo K, Man-rique-Acevedo C, Lastra-Gonzalez G: Rolul al-dosteronului și al angiotensinei II în rezistența la insulină:

o actualizare. Clin Endocrinol (Oxf) 2009; 71 (1) 1-6

10 Milliez P Girerd X, Plouin PF, Blacher J, Safar ME,
Mourad JJ: Dovezi pentru o rată crescută de mașini-
evenimente diovasculare la pacienții cu al-
dosteronism. J Am Coll Cardiol 2005; 45 (8): 1243-
1248

11 GP Rossi, Bernini G, Desideri G, Fabris B, Ferri C,
Giacchetti G, Letizia C, Maccario M, Mannelli M,
Matterello MJ, Montemurro D, Palumbo G, Riz-
zona D, Rossi E, Pessina AC, Mantero F: Renal da-
mag în aldosteronism primar: rezultatele PAPY

Studii. Hipertensiune arterială 2006; 48 (2): 232-238

12 Tomaschitz A, Pilz S: Raport de aldosteron la renină
- Un instrument de screening fiabil pentru Aldoste primar-
ronism? Horm Metab Res, în presă 2010

13 Pilz S, Tomaschitz A, Stepan V, Obermayer-Pietsch
B, Fahrleitner-Pammer A, Schweighofer N, Porto-
galer HR, Sourij H, Dobnig H, Meinitzer A, Pieber
TR: Graz Cauze endocrine de hipertensiune (GE-
COH) Studiu: Un studiu de precizie diagnostic al-
raportul dosteron la renină activă în screening-ul pentru
aldosteronism primar. BMC Endocr Disord 2009;

14 Pilz S, Tomaschitz A, März W: Proces de diagnosticare-
durează pentru aldosteronism primar. J Lab Med 2009;

15 De Souza F, Muxfeldt E, Fiszman R, Salles G: Effi-
cacy a terapiei cu spironolactonă la pacienții cu
hipertensiune arterială rezistentă adevărată. Hipertensiune arterială 2010;

16 Ubaid-Girioli S, Adriana de Souza L, Yugar-Toledo
JC, Martins LC, Ferreira-Melo S, Coelho OR, Sierra
C, Coca A, Pimenta E, Moreno H: aldosteron ex-
încetare sau evadare: Tratarea hipertensiunii rezistente. .

Clin Hypertens (Greenwich) 2009; 11 (5): 245252

17 Tomaschitz A, March W, Pilz S, Ritz E, Scharnagl H,
Renner W, Boehm BO, Fahrleitner-Pammer A,
Weihrauch G, Dobnig H: aldosteron-la-renină Ra-
tio Determină sângele periferic și central-
valori sigure pe o gamă largă. J Am Coll Car-
diol; în presă 2010

18 Tomaschitz A, Pilz S, Ritz E, Meinitzer A, Boehm
BO, Marz W: Nivelurile de aldosteron plasmatic sunt la fel-
asociate cu creșterea mortalității cardiovasculare:
Risc Ludwigshafen și sănătate cardiovasculară

(LURIC) studiu. Eur Heart J 2010; in presa

19 Fujita T: Receptori mineralocorticoizi, Salt-Sensi-
hipertensiune arterială și sindromul metabolic. Hy-
pertensiune 2010; [Epub înainte de tipărire]

20 Ehrhart-Bornstein M, Lamounier-Zepter V, Schra-

ven A, Langenbach J, Willenberg HS, Barthel A, Hauner H, McCann SM, Scherbaum WA, Bornstein SR: Adipocitele umane secretă factori care eliberează mineralocor-ticoizi. Proc Natl Acad Sci SUA

2003; 100 (24): 14211-14216

21 Tomaschitz A, Pilz S, Boehm BO, März W: Inde-

asociere pendentă între sistemul renină-angioten-sin-aldosteron și rezistența la insulină.

Diabetologia 2009; 52: 526

22 Pratt JH: Rolul central al ENaC în dezvoltarea

hipertensiune. J Am Soc Nephrol 2005; 16 (11): 3154-3159

23 Weder AB: Evoluție și hipertensiune. Hipertensiune-
sion 2007; 49 (2): 260-265