Ediție:

nimeni

Carston Stroud. Nimeni nu moare de două ori

American. Prima editie

Bard Ltd., Sofia, 2002

Editor: Ivan Totomanov

Design copertă: Petar Hristov

Prelucrare computerizată: Linche Shopova

Pe alte site-uri:

Cuprins

  • 1
  • Prima parte. Earl W. Pike
    • 1
    • 2
    • 3
    • 4
    • 5
    • 6
    • 7
    • 8
    • 9
    • 10
    • 11
    • 12
    • 13
    • 14
    • 15
    • 16
    • 17
    • 18
    • 19
    • 20
    • 21
    • 22
    • 23
  • A doua parte. Red Hook
    • 24
    • 25
    • 26
    • 27
    • 28
    • 29
    • 30
    • 31
    • 32
    • 33
    • 34
    • 35
    • 36
    • 37
    • 38
    • 39
    • 40
  • A treia parte. Vânătorul s-a întors ...
    • 41
    • 42
    • 43
    • 44
    • 45
    • 46
    • 47
    • 48
    • 49
    • 50
    • 51
    • 52
    • 53
    • 54
    • 55
    • 56
  • Epilog

Renseler, New York

Până la urmă, Carmine nu spuse nimic, doar se uită la capul lui Senza, de parcă ar fi încercat să-i facă o gaură. Jack stătea pe scaunul din dreapta din față, cu o glock în mână, inspirând mirosul intruziv al sângelui. Mirosea a înălbitor și rugină. La început, rana lui Carmine sângera abundent, dar acum sângele aproape că se oprise.

Frank îi aștepta în umbrele din spatele gardului de fier. Indianul nu se vedea nicăieri. Claire Torinetti. Garajul lui Frank era suficient de mare pentru a ține cinci mașini. Pe măsură ce ușa automată coborî, înăuntru s-a întunecat. Garajul era din piatră și cărămidă și era la fel de răcoros ca o peșteră din interior.

Frank Torinetti se rezemă de peretele de cărămidă. Purta pijamale de saten roz pal și o halat verde smarald. Gleznele sale palid și dureroase, cu vene purpurii, ieșeau deasupra papucilor bordeaux. Spoturile din garaj i-au luminat fața transpirată cu o piele lăsată ca ceara și ochii scufundați care străluceau cu o strălucire gălbuie. Frank a fumat și l-a urmărit pe Fabrizio Senza acoperind mașinile cu polietilenă. Senza a ridicat-o apoi pe Carmine Dajulia de pe podea ca și cum ar fi un manechin de plastic și l-a lăsat pe un scaun.

Fața lui Carmine era ca o piatră. Respira uniform și calm. Mâinile îi erau legate în poală. Geaca îi fusese scoasă, iar corpul său musculos era alb ca spatele unei balene, cu o burtă rotundă imensă și netedă și un bandaj îmbibat de sânge din propria cămașă ruptă. Sângele se coagulase într-o masă dezgustătoare de culoare maro, dar un firicel roșu subțire curgea la fiecare expirație, îmbibându-se în pantaloni. Coapsa de deasupra plăgii din genunchiul drept a fost fixată cu propria curea de piele neagră și cu o cataramă de aur de lazurit, în formă de K Carnea de sub turnichet era umflată și roșie. Unul dintre pantofii lui dispăruse undeva în timpul călătoriei aici. Timp de câteva minute nimeni nu a spus nimic. În cele din urmă, Frank s-a desprins de perete și a stat în fața lui Carmine. Jack se rezemă tăcut de pasărea tunetului Clairei.

Carmine își ridică privirea în gol spre Frank. Frank dădu din cap fără să se uite la el și Fabrizio Senza păși în lumina reflectoarelor. Pe obraz avea un bandaj curat, dar toată partea stângă era umflată și albastru-negru, iar ochiul stâng îi era udat. Jack îl privi. A căutat semne de durere, dar fața bătrânului era ca și cum ar fi fost cioplită din lemn.

- Arată-i, ordonă Frank.

Fabrizio Senza a întins mâna în buzunarul sacoului sângerat mototolit și a scos cutia alungită din lemn de cedru. I-a arătat-o ​​lui Carmine, apoi a deschis clema de argint. Capacul a sărit și a dezvăluit interiorul albastru căptușit cu satin. Un cutie lungă cu mâner de fildeș strălucea în cutie.

Senca scoase aparatul de ras și se ridică în spatele lui Carmine.

- Frank, nu este corect! El a exclamat.

- A fost doar între mine și Jackie.

- Între tine și Jackie.?

- Da. A trebuit să aleg între tine și el.

- Bine. Eu ... am grijă de tine, Frankie, știi că am fost întotdeauna în spatele tău. Te-ai îmbolnăvit, ai slăbit. Cineva trebuia să aibă grijă de toate. Tot ce am făcut ...

- Federații se uită la casă?

- De unde naiba știu?

- Se uită la casă?

Carmine ezită, apoi clătină din cap.

- Nu știu că Jackie a venit aici. După ce a sunat Fabrizio, le-am spus că se îndreptau spre sud spre Jersey. Au fost prinși.

- Deci ai vrut să le pierzi, nu-i așa? Să-l omoare pe Jack?

- Nu era vorba de Jack. Încerca să-ți bată federații. Pentru că se văita și se ruga. Jack a fost întotdeauna prea bun pentru oameni ca noi. Și când s-a udat, a venit să ceară ajutor. Am făcut-o pentru tine, Frank. Dacă dispare, federalii nu pot ajunge la tine. Încercam doar să-i țin departe de tine.

- Numai că tu ai fost primul care i-a lovit pe Jack.

- Nu este atât de simplu.

- Ai raportat la federali, nu-i așa? Despre mine?

Carmine clătină din cap.

- Nu. Lucrurile au decurs destul de diferit.

Frank clătină și el din cap și se uită peste capul ras al lui Carmine. Își urmă privirea și venele gâtului se întindeau ca niște frânghii. Umbra nu se mișcă. De unde stătea, Jack îi vedea pe toate trei perfect, Umbre în jumătate de umbră, Carmine stând pe un scaun, învăluit într-un con de lumină aproape nepământean și Frank, care era calm, foarte calm, foarte calm. Jack nu-l văzuse niciodată atât de calm.

A decis că este calm pentru că era la serviciu. Așa arăta Frank când era la serviciu. Și nu a avut nimic de-a face cu prietenul său din copilărie. Era un bărbat a cărui viață fusese petrecută în fapte pe care Jack nici nu voia să creadă că le poate face. Fapte ca aceasta. Vocea lui Frank era joasă și blândă, dar nu exista nicio modalitate de a-și ascunde furia.

"Fabrizio știe cum funcționează toate aceste vertebre." Vă poate tăia astfel încât să nu vă mișcați brațele, picioarele și brațele sau acel loc de muncă. Și te poate lovi astfel încât să nu te poți mișca peste tot, dar să poți simți totul.

- Știu, Doamne, știu, Frank.

- Deci, nu-mi provoca probleme. Nu sunt aici să mă distrez.

- Stiu. Doamne, Frank - suntem prieteni. Asta nu are nicio legătură cu tine.

- Federații te-au atins. Pentru ce? Simplitate canadiană?

Carmine tăcea. Jack stătea cu ochii în picioare, dorindu-și să nu fi venit deloc acasă din război. Umbra se mișcă și pantofii lui scârțâiau pe podeaua de beton. Carmine sări, de parcă ar fi luat contact.

- Fabrizio, ai ieși din spatele meu?

Senca nu spuse nimic. Frank întinse mâna și ridică fața lui Carmine spre lumina reflectoarelor pentru a-și putea vedea ochii.

- Trebuie să explici. Nu vom ieși de aici până nu voi ști ce se întâmplă. Nu vreau să te rănesc, dar nu pot să las asta. Îl jur pe mama mea, îl voi lăsa pe Fabrizio să facă tot ce are de făcut și știi foarte bine că până la urmă îți vei spune din nou totul. Acesta nu este filmul tău, Carmine. Te va răni îngrozitor. Nu veți mai putea să mergeți niciodată, să faceți pipi în scutece și să vă petreceți restul vieții în pat cu un tub de respirație pe gât. Suntem împreună cu dumneavoastră de mult timp. Nu vreau să se întâmple asta. Vă rog să vă purtați ca un prieten.

- Sunt un prieten! Le-am dat Jackie. Ți le-aș putea da! Dar te-am acoperit. Și acum m-ai legat aici de scaun și acest fagot ne bate joc de amândoi.

Frank ridică o mână și îi atinse obrazul.

- Asculta. Este între tine și mine. De la bun început. Cu ce ​​te-au prins? Cu droguri?

- Ei bine, cu mașinile. Și cu banii.

- Întreabă-l despre indian, spuse Jack.

Carmine îl privi cu ură de douăzeci și patru de carate.

- Indianul este un nenorocit complet. Instrument. L-am folosit. El importă mașini de la Auburn, iar eu îl asociez cu un vânzător din Canada. Indianul merge și cumpără două mașini pe lună sau jumătate de lună. Uneori îl ia pe Fabrizio pentru companie și pentru a conduce a doua mașină. L-am întrebat dacă poate face asta sau aia pentru mine și acest biet lucru a spus că poate. Nu știe nimic.

Jack voia să creadă, dar nu putea.

- Și de ce i-ai cheltuit cu mașinile lui?

- Și este nenorocit. I-am umplut trunchiurile cu droguri și tot felul de gunoaie, iar el nu a observat deloc. Este atât de prost încât obișnuia să meargă prin Insula Wolfe, Cape Vincent, încât ar putea avea câini vamali și ce nu, dar nu-și amintește. Cu toate acestea, nu îl verifică, iar el se joacă cu Fabrizio. Ticălosul și cowboy-ul. Vameșii nu se uită deloc la ei, ci doar la mașinile vechi bune. Le-am folosit. Adică am folosit indianul. Nu tu, Fabrizio. Jur că nu te-am folosit. Nu aș permite niciodată ...

- Ce importa? Îl întrerupse liniștit Frank.

- Am făcut diverse servicii canadienilor. Practic bani. Pentru tâlhari. Frank, aveam nevoie de bani. Nu-ți mai pasă de muncă. Alții inventează lucruri noi. Angajează oameni noi. Nu acordați nicio atenție. Știu că ești bolnav, la naiba, dar încă mai ai responsabilități.

- Știu că am o soție.

„Claire nu are nimic de-a face cu această afacere”.

- Nu știe nimic.?

- Știe că îmi pasă de tine.

- Deci sunteți doi destul de apropiați.?

- Frank, este îngrijorată. Pentru viitor.

- Deci tu ești viitorul Clairei, nu?

- Nu. Nu există așa ceva.

- Într-adevăr? Atunci spune-mi ce se întâmplă. Când mă culc noaptea, parcă crezi că, când sunt plin de droguri, am plecat. Sunt cu ochii pe tine. Tu și ea. O faci în fața ochilor mei. Te-am văzut, Carmine. Nu-mi spune că faci asta pentru mine. Deci te-au prins. Cum? A înțeles indianul? Te-a scufundat?

Carmine strânse din dinți.

"Dacă mă scufundă, îmi va lăsa doar o pată grasă pe talpa mea.".

- Cum s-a întâmplat atunci? Cum te-au prins? OMS?

- Nenorocita de cavalerie canadiană. Aveau un informator. Și canadienii m-au predat la federali.

- Care federal? Pe acea păsărică Greco li?

- Da. Ea este cea principală. FBI m-a predat direct la parchet. Au făcut o înțelegere. A făcut o înțelegere.

- Cât timp în urmă?

"Rahat ... acum șase sau șapte luni.".

- Tu. Altfel trebuia să-i dau altul. Dacă nu, afacerea a căzut. Se hotărâse deja că Jackie era murdară și era destul de supărată. Tocmai i-am dat ce dorea. I-am dat un bărbat, o companie mare cu o mulțime de active și i-am spus că Jackie este un mafiot. S-a aruncat ca un șarpe de pui.

- Și Pike asta? Ce legătură are cu ceva?

"Ştiucă?" Nimic. Tipul ăsta e un fel de nenorocit de singuratic.

- Cum l-ai încurcat atunci?

- M-a sunat despre arme. Am decis că a fost nenorocita de cireasă de pe tort. Am pus deja cobra. Dacă Jackie a luat armele, tot ce trebuia să fac era să-mi dau seama când să cobor din port și să mă asigur că cobra era la bord. Apoi îi sun pe Greco și Bam, iar Jackie fixează armele. Nu puteam rata o ocazie atât de mare. Și apoi conștiința lui Jackie să vorbească și el să-l trădeze pe Pike. Asta tocmai ne-a ucis. Greco aproape că a râs când am sunat-o. Apoi a decis că nu contează. Oricum, era deja în mâinile lor. Dar a fost îngrijit, indiferent unde te-ai uitat la el. Jackie și Pike se fixează în același timp. Două în loc de una.

- Cum ai reușit să-l păcălești pe Jack.?

„Jackie și-a pus cobra în slujbă și eu am avut același lucru”. I-am spus indianului de unde să o iau la Montreal.

- Te-a ajutat să-l furi pe celălalt? Întrebă Jack.

- Nu. Nu pot avea încredere în el pentru astfel de lucruri. De ce? Nu spune că m-a ajutat?

- Nu l-am întrebat. - Mai mult, răspunse Jack.

- Nu-ți este prieten, Jackie. Crezi că e mare lucru. La dracu. Ți s-a întâmplat să-l întrebi de unde are atâția bani? Acum o lună mi-a plătit o sută de mii pentru pariuri. Dacă îl vezi, întreabă-l de unde le-a luat.

- Nu este. Nu e treaba mea.

- Dreapta? Ai fost un mare idiot! Ești atât de prost încât conduci o cobra nenorocită timp de două zile fără să observi că nu este a ta. Este o plăcere vie să fii scufundat într-o persoană.

Jack își strânse buzele. Frank s-a dus la tejghea și a turnat vin roșu pentru el și Jack. Puneți cele două pahare pe o tavă de lemn din anii patruzeci cu inscripția „Lacul Placid” în toate culorile toamnei. Jack a crezut că arăta ca un preot. Frank ridică tava și se apropie din nou de grup. În ochii lui era durere, pierdere și moarte, dar și imaginea băiatului de odinioară. Frank atinse paharul lui Jack cu al lui.

- Pentru ce? Întrebă Jack.

Jack îi aruncă o privire lui Carmine. Îi privea. Fabrizio, stând în lumina slabă din spatele scaunului, se uită fix la ceafa lui Carmine, briciul strălucind în mâna dreaptă.

- Mobilul tău este în tine?

Frank scoase telefonul din buzunarul halatului.

- Da. Trebuie să suni o persoană.

- Nu am de gând să sun pe nimeni, dracului fagot, a strigat Carmine.

Nimeni nu i-a acordat nicio atenție, Frank ridică sprânceana dreaptă.

- Pike, spuse Jack.

- Crezi că este în siguranță?

- Ce îi datorezi?

- Carmine nu este singurul informator din cameră, Frank.