Majoritatea rezultatelor obținute în laborator provin din teste biochimice. Aceste teste măsoară cantitățile de diferite substanțe biochimice din sânge pentru a determina dacă corpul dumneavoastră funcționează corect. Vedea prospectul 121 pentru mai multe informații despre numărul total de sânge și prospectul 123 privind glicemia (zahărul) și teste pentru monitorizarea nivelului de colesterol.

sida

Laboratoarele individuale au „limite normale” diferite sau valori normale pentru rezultatele fiecărui test. Majoritatea rezultatelor de laborator tipărite arată care sunt limitele valorilor normale și, de asemenea, dacă vreun rezultat se află în afara acestor limite. Pentru mai multe informații despre rezultatele de laborator, consultați prospectul 120 sau vizitați următorul site web: http://www.medlineplus.gov/

Calciul mineral este un bloc principal de construcție al oaselor și dinților. Calciul este, de asemenea, necesar pentru ca nervii și mușchii să funcționeze normal, precum și pentru ca anumite reacții chimice să aibă loc în celule. Corpul controlează nivelurile de calciu din sânge. Cu toate acestea, cantitatea de proteine ​​din sânge poate afecta rezultatele (vezi albumina). Cel mai adesea, nivelurile scăzute de calciu la persoanele seropozitive sunt rezultatul nivelurilor scăzute de proteine ​​datorate malnutriției sau digestiei slabe. Nivelurile anormale de calciu pot dezvălui probleme digestive.

Fosforul, ca și calciul, este o componentă majoră a osului. Nivelurile scăzute de fosfor pot deteriora oasele, nervii și mușchii. Valorile ridicate sunt cel mai adesea rezultatul insuficienței renale.

Glucoza este un zahăr care se descompune în celule pentru a furniza energie. Vedea prospectul 123 pentru mai multe informații despre glucoză.

ELECTROLITI

Electrolitele sunt legate de echilibrul fluidelor celulelor dumneavoastră. Sunt deosebit de importante dacă sunteți deshidratat sau aveți probleme cu rinichii.

• Nivelurile de sodiu indică echilibrul de sare și apă. Acestea arată, de asemenea, cât de bine funcționează rinichii și glandele suprarenale. Nivelurile de sodiu care sunt în afara intervalului normal sunt un semn că volumul sanguin este prea mic (ca urmare a deshidratării) sau prea mare. De asemenea, apar atunci când inima nu pompează sângele în mod normal sau când rinichii nu funcționează bine.

• Potasiul afectează mai multe organe majore, inclusiv inima. Nivelurile sale cresc în insuficiența renală și pot reveni la normal ca urmare a vărsăturilor sau diareei.
• Nivelurile de clorură cresc adesea sau scad după nivelurile de sodiu. Acest lucru se datorează faptului că clorura de sodiu sau sarea obișnuită este o parte importantă a sângelui.

• Bicarbonatul sau CO2 acționează ca un sistem tampon în sânge. Valorile normale ale CO2 mențin aciditatea sângelui în limite. Nivelurile ridicate pot fi cauzate de nivelurile ridicate de acid lactic din sânge.

CERCETARE PRIVIND FUNCȚIA RENALĂ

Principalii indicatori ai funcției renale sunt azotul uree din sânge și creatinina. Nivelurile ridicate sau scăzute de fosfor, sodiu sau acid uric pot fi, de asemenea, rezultatul unor probleme renale.

Azotul uree din sânge (BUN) este cantitatea de azot din sânge. Acesta este un deșeu care în mod normal este excretat în urină. Nivelurile ridicate de uree se pot datora unei diete bogate în proteine, deshidratare, insuficiență renală sau cardiacă.

Creatinina este un produs rezidual al absorbției proteinelor și care este o măsură a funcției renale. Nivelurile ridicate sunt de obicei rezultatul unor probleme cu rinichii. Medicii folosesc nivelurile de creatinină ca cel mai direct indicator al gradului în care rinichii elimină deșeurile din organism.

STUDII DE FUNCȚIE A FICATULUI

Testele de laborator pentru „funcția hepatică” monitorizează efectiv nivelul enzimelor din ficat, inimă și mușchi. Enzimele sunt substanțe proteice care provoacă sau accelerează reacțiile chimice în organismele vii. Nivelurile ridicate de enzime pot fi rezultatul afectării ficatului cauzate de droguri, alcool, hepatită sau consum de droguri.

Diferitele tipare de modificare a acestor enzime, atunci când unele dintre ele sunt crescute și altele normale, ajută medicii să identifice probleme specifice de sănătate. Testele de laborator includ:

• ALT (alanina aminotransferază), cunoscută anterior ca SGPT
• AST (aspartat aminotransferază), denumit anterior SGOT
• Bilirubina (lichid galben produs prin distrugerea celulelor roșii din sânge). Notă: medicamentele antiretrovirale indinavir (Crixivan®) și atazanavir (Reyatase®) pot crește nivelurile de bilirubină.
• Fosfataza alcalină
• GGT (gamma glutamiltranspeptidază)
• LDH (lactat dehidrogenază, altul decât acidul lactic)

ALTE STUDII BIOCHIMICE

Acidul uric este produs prin descompunerea ADN-ului (materialul genetic din celule). Este excretat de rinichi. Nivelurile ridicate de acid uric sunt frecvente. Niveluri foarte ridicate apar atunci când rinichii nu pot elimina acidul uric din sânge sau în leucemie sau limfom.

Albumina este principala proteină din sânge. Menține echilibrul apei din celule, transferă substanțele nutritive către celule și exportă deșeuri. Nivelurile scăzute de albumină sunt un semn al problemelor legate de absorbția nutrienților.

Deoarece albumina transportă atât de multe substanțe în sânge, nivelurile sale scăzute pot duce la rezultate inexacte din alte teste de laborator, în special calciu și testosteron.

Globulina (numită și imunoglobulină) este un indicator al proteinelor din anticorpii produși de sistemul imunitar. Infecția cu HIV determină niveluri anormal de ridicate de globulină. Valorile reflectă de obicei IgG, IgA, Igd, IgE și IgM.

Rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) oferă o idee despre cât de repede se stabilesc celulele roșii din sânge în proba de sânge. Gradul ridicat de sedimentare este rezultatul unui proces inflamator. Cu toate acestea, acest studiu nu arată dacă inflamația este cronică, cum ar fi artrita, sau dacă este rezultatul combaterii organismului împotriva unei infecții.