Ce este displazia cotului?

displazia

Cuvântul „displazie” înseamnă literalmente „tulburare de dezvoltare”. Cotul este o articulație complexă care implică articularea a trei oase. Dacă cele trei oase nu se potrivesc perfect, ca urmare a dezvoltării anormale, consecința este o concentrație anormală a forțelor pe o zonă specifică a articulației cotului.

Formele de boală primară a cartilajului pot reprezenta, de asemenea, dezvoltarea anormală a coatelor, ducând la consecințe clinice semnificative. Termenul „boli în dezvoltarea cotului” poate fi o nomenclatură mai descriptivă pentru această afecțiune, deoarece majoritatea oamenilor au auzit de „displazie” numai în legătură cu articulația șoldului. Displazia cotului are puțin de-a face cu displazia șoldului. În plus, termenul „displazie de cot” descrie o afecțiune care implică de fapt multe forme de boală a cotului, care la rândul lor au multe cauze și tratamente diferite.

Cum pot să știu că câinele meu are displazie de cot?

Displazia cotului este cea mai frecventă cauză a membrelor membrelor la rasele tinere de câini mari și uriașe. Majoritatea câinilor sunt șchiopi cu unul sau ambele membre anterioare. Acest lucru poate fi observat dând din cap din cap câinelui când a pus piciorul pe pământ și ridicând capul când a pus piciorul pe pământ. Unii câini care au o problemă cu ambele picioare din față nu șchiopătează cu ei, dar au o postură neobișnuită a corpului (tip „zgâriere”). Șchiopătarea este adesea cauzată de exerciții fizice și efort excesiv, dar la mulți câini se observă chiar și după exerciții normale. Deși mulți câini vor prezenta semne înainte de vârsta de 2 ani, există unii care nu vor arăta șchiopătări până nu vor fi bătrâni. Displazia cotului și osteoartrita articulațiilor cotului sunt cele mai frecvente cauze ale șchiopătării membrelor la câinii de toate vârstele. Câinii de rasă mică pot suferi, de asemenea, de displazie de cot. Ar trebui suspectat în toate cazurile în care se știe că șchiopătarea nu este cauzată de traume.

Care este cauza displaziei cotului?

Condiția este cauzată în primul rând de factori genetici, dar condiții concomitente, cum ar fi supraponderalitatea și obezitatea în timpul creșterii, pot afecta dacă genele care cauzează displazie de cot vor provoca sau nu manifestări clinice. Cercetările de astăzi arată că peste 100 de gene sunt responsabile pentru displazia cotului.

Ce se întâmplă în articulația afectată?

Există mai multe procese diferite de boală, denumite în mod obișnuit „displazia cotului”. La majoritatea câinilor afectați, patologia implică o concentrație anormală a forțelor pe o parte a articulației numită procesul coronoid al ulnei. Aceste forțe neobișnuite provoacă multe fracturi microscopice de „stres” care duc la durere și șchiopătare. Această problemă se numește „creștere coronoidă fragmentată” (FCP). Radiografiile standard sunt foarte utile în diagnosticarea stării, dar tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică oferă informații mai specifice despre „potrivirea” oaselor în articulație. În cele din urmă, artroscopia poate oferi toate informațiile despre starea suprafețelor articulare necesare pentru un tratament eficient.

Modelul de dezvoltare anormală NU este același pentru toate articulațiile cotului afectate. Pentru a oferi un tratament optim pentru un câine cu displazie de cot, este important să identificați și să neutralizați forțele anormale care acționează asupra cotului afectat. Aceste forțe sunt rezumate mai jos:

  • Nepotrivirea articulației cotului datorită razei relativ scurte (raza osului):

Nepotrivirea cotului poate fi tranzitorie sau permanentă. Diferențe fine în rata de creștere a celor două oase care alcătuiesc antebrațul (raza și ulna) pot provoca congestia severă a procesului coronal proeminent al ulnei. La unii câini, această discrepanță a trecut până la momentul diagnosticării displaziei cotului, dar consecințele acestei discrepanțe sunt „stresul” - fractura creșterii coronoide a ulnei. Tratamentul acestei probleme constă de obicei în îndepărtarea artroscopică a fragmentului afectat sau efectuarea unei ostectomii coronoide subtotale. La coatele în care acest tip de nepotrivire este persistent, tratamentul se face prin osteotomie ulnară proximală.

  • Suprasolicitarea procesului coronoid din cauza conflictului cu raza:

În unele articulații ale cotului afectate, fracturile de stres ale procesului coronal al razei pot fi rezultatul loviturilor repetate din capul radial adiacent. Structura anatomică cu cea mai mare contribuție la acest efect repetitiv este o ramură a tendonului biceps. Această problemă poate fi tratată printr-o procedură chirurgicală numită „eliberare ulnară a bicepsului”.

  • Nepotrivirea brazdei ulnare:

În unele cazuri, concavitatea ulnei este prea eliptică sau pur și simplu neregulată în raport cu articulația umărului, ceea ce duce la o supraîncărcare puternică a membrelor în zona canelurii. La unii câini, acest lucru poate duce la eroziune severă a cartilajului. Când se întâmplă acest lucru, opțiunile de tratament pot include osteotomie ulnară proximală, osteotomie humerală glisantă, înlocuire parțială sau totală a cotului.

Care sunt consecințele pe termen lung ale displaziei cotului?

Orice câine cu displazie de cot a fost afectat într-o oarecare măsură de osteoartrita cotului în timpul studiului. Acest lucru se poate datora unui fragment slab care acționează ca o „piatră de pantof” în zona articulației sau unei incompatibilități de cot netratate, cum ar fi conflictul radio-cubital sau humero-cubital.

Tratamentul chirurgical al displaziei cotului are ca scop eliminarea sursei de durere și minimizarea posibilității de a dezvolta osteoartrita în articulația cotului. Tratamentele non-chirurgicale pentru displazia cotului vizează tratarea durerii cotului și menținerea mobilității, dar nu au potențialul de a reduce progresia osteoartritei.

Dezvoltarea clinică a osteoartritei cotului este imprevizibilă și, indiferent de tratament, artrita va progresa într-o oarecare măsură către toate articulațiile afectate. La unii câini, șchiopătarea poate fi ușoară și intermitentă, în timp ce la alți câini poate provoca daune severe și permanente. Când se observă eroziunea persistentă a cartilajului, aceasta este de obicei în partea interioară (medială) a cotului, reprezentând legătura dintre humerus și ulna (procesul coronoid). Acesta poate fi rezultatul oricărei forme de nepotrivire, cum ar fi o rază scurtă, o canelură ulnară de formă anormală sau pur și simplu un conflict de rotație tridimensional neregulat. În aceste situații, în funcție de gradul de neconformitate, tratamentul chirurgical poate include osteotomie ulnară proximală, osteotomie humerală glisantă, înlocuire parțială sau totală a cotului.

Cum să diagnosticați displazia cotului?

Examenul clinic este de o importanță cheie pentru localizarea corectă a durerii și discuții pentru o abordare ulterioară a diagnosticului și terapiei problemei.

Cele standard radiografie sunt foarte utile pentru diagnosticarea stării, dar tomografie computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) oferiți informații mai specifice despre „potrivirea” oaselor în articulație. Artroscopie poate oferi toate informațiile necesare despre starea suprafețelor articulațiilor. Este așa-numitul „Standard de aur” în diagnosticul problemelor intraarticulare. Este o tehnică cheie și se efectuează sub anestezie generală. Ne permite să obținem o vedere panoramică mărită a interiorului articulației. La câinii care au nevoie de tratament pentru probleme cu cotul, artroscopia și intervenția chirurgicală sunt efectuate ca parte a unei proceduri chirurgicale sub aceeași anestezie generală. Când soluția problemei poate fi realizată artroscopic, câinele dvs. va merge de obicei bine a doua zi, iar timpul de recuperare va fi scurt.

Cum se tratează displazia cotului?

Tratamentul non-chirurgical al displaziei cotului (conservator)

Tratamentul conservator al displaziei cotului este recomandat în cazurile în care câinii sunt afectați de o patologie subtilă și în cele în care nu există dovezi ale unei nepotriviri existente a cotului sau a unui conflict radio-ulnar. Principalele elemente ale tratamentului non-chirurgical sunt managementul greutății corporale, fizioterapie, modificarea exercițiului și terapie medicamentoasă (medicamente antiinflamatoare și analgezice). Aceleași tehnici sunt importante pentru tratamentul pe termen scurt al câinilor care sunt tratați chirurgical, deși principalul obiectiv chirurgical este de a minimiza cerința pentru restricționarea pe termen lung a exercițiului și a medicației.

Adăugările recente la arsenalul terapeutic pentru tratamentul non-chirurgical includ injecții intraarticulare de substanțe autogene (din corpul pacientului). Inclusiv plasma autologă (Plasma bogată în trombocite) poate fi util. Procedura presupune preluarea sângelui de la câinele dvs. și prelucrarea acestuia într-un mod specific pentru a concentra trombocitele din sânge și factorii de creștere în plasmă. Atunci când sunt activate în afara fluxului sanguin, proteinele morfogene dezvoltate pot ajuta la ameliorarea semnelor clinice asociate cu osteoartrita. Celule stem, Derivații de grăsime pot da, de asemenea, rezultate bune, dar articulația este un organ în care au loc procese mecanice și biologice complexe, astfel încât pot fi necesare abordări diferite ale terapiei. Este puțin probabil ca utilizarea terapiilor biologice să ducă la îmbunătățiri semnificative. Acestea sunt cele mai des utilizate în combinație cu unele tehnici chirurgicale.

Metode chirurgicale de terapie:

  • Îndepărtarea artroscopică a fragmentelor

În unele cazuri, în timpul diagnosticului, se stabilește restricția unui fragment izolat al creșterii coronoide a ulnei. La câinii care au suferit doar îndepărtarea artroscopică a fragmentelor, scanările CT și artroscopia nu vor arăta dovezi ale unei nepotriviri continue a cotului sau a unui conflict radio-ulnar, iar orice creștere a coronoidelor rămase va fi evaluată cu un risc scăzut de microfractură de stres. Majoritatea câinilor vor avea o îmbunătățire clinică rapidă după îndepărtarea fragmentului artroscopic și, în unele cazuri, această îmbunătățire va persista pe termen lung. Prognosticul pe termen lung depinde de gradul de osteoartrita din restul articulației cotului și este supus discuției și evaluării individuale.

  • Ostectomie coronoidă subtotală (SCO)

La coate, unde există o fractură difuză a procesului coronal al ulnei, cea mai mare parte a creșterii trebuie îndepărtată cu ajutorul artroscopiei. La fel ca îndepărtarea fragmentelor artroscopice, majoritatea câinilor vor obține o îmbunătățire clinică bună după SCO și, în multe cazuri, această îmbunătățire va fi menținută pe termen lung. Cu toate acestea, osteoartrita este progresivă pentru toate formele de boală coronoidă medială, indiferent dacă îndepărtarea fragmentelor se realizează singură sau se efectuează SCO. În multe cazuri, totuși, acest lucru nu provoacă șchiopătări semnificative și reabilitarea osteoartritei ar fi o opțiune bună ca abordare de urmărire.

  • Osteotomie ulnară proximală (PUO)

În unele articulații ale cotului, fractura de stres a procesului coronal al ulnei este cauzată de prezența unei raze relativ scurte și această discrepanță poate fi permanentă. În aceste coate, discrepanța este corectată pentru ameliorarea durerii actuale de cot și, de asemenea, pentru a încerca să limiteze progresia viitoare a osteoartritei. Acest lucru se realizează prin tăierea ulnei sub articulația cotului. Tăierea osului în acest moment nu interferează cu utilizarea normală a membrelor și vindecarea osului se realizează într-o nouă poziție, ceea ce asigură o mai mare compatibilitate a articulației cotului. Aceeași tehnică poate fi utilizată pentru a trata coatele afectate de o potrivire slabă între humerus și ulna. Mișcarea corectă a părții tăiate a ulnei și întărirea ulterioară sunt facilitate de unghiul de tăiere specific, numit panta dinamică.

  • Osteotomie ulnară distală (DUO)

Recomandat numai pacienților tineri cu vârsta de până la 6 luni. Este procedura cu cea mai rapidă recuperare și cea mai mică șchiopătare postoperatorie (adesea niciuna). Îndepărtează o mică bucată din partea distală a osului pubian și permite osului să se vindece fără fixare suplimentară. Forțele care acționează în timpul creșterii conduc la o mai bună poziționare a oaselor care formează articulația cotului și la o mai bună compatibilitate (congruență). Șchiopătarea minimă postoperatorie permite efectuarea simultană a procedurii pe ambele membre simultan (dacă este necesar).

  • Eliberarea tendonului bicepsului (BURP)

În unele cazuri, întâlnim o formă specifică de fractură de stres a procesului coronal al ulnei, caracteristică conflictelor radio-ulnare. Acest conflict este cauzat de forțele excesive și repetitive exercitate de una dintre ramurile mușchilor bicepsului, care prinde chiar creșterea coronoidă a ulnei. Deși tendonul în sine nu este bolnav, acesta exercită o forță asupra geometriei osoase slab aderente, ceea ce contribuie la microfracturi și fragmentarea ulterioară. Eliberarea chirurgicală artroscopică a acestei ramuri permite neutralizarea acestor forțe. Prinderea rămasă a bicepsului pe rază nu este afectată și, deoarece bicepsul își împarte funcția de a contracta articulația cotului cu un alt mușchi (brahial), nu există nicio consecință mecanică dăunătoare a BURP.

  • Osteotomie humerală glisantă (SHO)

S-a raportat osteoartrita secundară severă la unii câini cu displazie avansată a cotului. O formă specifică de osteoartrită în care cartilajul este grav deteriorat sau absent în aspectul medial (intern) al articulației, dar apare relativ sănătos în aspectul exterior al articulației poate fi tratată cu SHO. Acest tip de patologie a cotului este cunoscut sub numele de „boala compartimentului medial” (MCD). SHO este o procedură avansată care este disponibilă în prezent doar în câteva spitale veterinare din întreaga lume. Aceasta implică tăierea humerusului și fixarea acestuia într-o poziție nouă folosind o placă de os special și șuruburi. Aceasta transferă greutatea de la suprafața articulației mediale bolnave către partea laterală mai sănătoasă a articulației. La câinii tineri, există potențialul de regenerare a unei părți a cartilajului în partea medială a articulației după SHO. Acesta nu este un cartilaj funcțional normal, ci servește drept dovadă de ameliorare și reducere a durerii asociate cu frecarea dintre humerus și ulna (conflict humero-ulnar).

  • Înlocuirea parțială a cotului (CUE)

CUE este o alternativă la SHO la câinii adulți selectați care suferă de boală în compartimentul medial (MCD). Această procedură chirurgicală avansată implică refacerea suprafeței părții purtătoare de greutate a părții mediale (interioare) a cotului în care nu există cartilaj.

  • Înlocuirea completă a cotului (TER)

La unii câini, osteoartrita cotului poate fi extrem de severă, cu puțin sau deloc cartilaj sănătos. La acești câini, TER este utilizat ca procedură de salvare (adică efectuată ca ultimă soluție în care alte tratamente nu vor fi eficiente). În timpul procedurii, întreaga suprafață articulară a cotului este înlocuită.