Tulburările de alimentație sunt frecvente, în special în rândul tinerilor, și sunt asociate cu morbiditate și mortalitate semnificative. Royal Australian and New Zealand College of Psychiatrists a publicat în noiembrie 2014 recomandări pentru practica clinică în tratamentul tulburărilor alimentare (http://anp.sagepub.com/content/48/11/977.full.pdf+html).

comportament

Incidența anorexiei nervoase este de 1% la femei și de sub 0,5% la bărbați. Bulimia nervoasă este o tulburare mai frecventă, cu o frecvență de aproximativ 2% și 0,5%. Tulburările alimentare atipice, în care IMC pot rămâne în limite normale din cauza frecvenței și/sau duratei insuficiente a tulburării comportamentale, sunt de aproximativ 3,5% la femei și 2% la bărbați.

Anorexia nervoasă este adesea diagnosticată în timpul pubertății timpurii sau medii, în timp ce bulimia nervoasă și formele atipice apar de obicei la pubertatea târzie sau la tineri. Unii pacienți pot avea tulburări de alimentație timp de ani sau chiar decenii înainte de a fi diagnosticați. Aceasta este o tragedie, deoarece 40% dintre adulții cu anorexie nervoasă pot primi o recuperare completă cu un tratament adecvat în termen de 5 ani. Cel puțin 50% dintre pacienții cu bulimie nervoasă au remisie completă, iar tratamentul tulburărilor alimentare atipice este și mai eficient.

Ghidul de comportament publicat rezumă cele mai bune practici clinice în tratamentul tulburărilor alimentare. Un grup de experți a actualizat recomandările anterioare (din 2009) pe baza datelor din 21 de noi studii clinice și a analizelor sistematice.

Ghidul pentru tulburările de alimentație, care include cele mai recente recomandări DSM-5, a fost elaborat de Royal Australian & New Zealand College of Psychiatrists și include recomandări care vizează atingerea remisiunii, cu un accent special asupra anorexiei nervoase. Recomandările comportamentale sunt diferite pentru anorexia copilăriei și pentru anorexia adulților.

Controlul anorexiei

Conform Ghidului de comportament, controlul anorexiei nervoase ar trebui să depindă de gravitatea bolii și de vârsta pacientului. Baza tratamentului sunt:

- luarea deciziilor informate orientate spre personalitate;

- implicarea familiei și a altor persoane importante pentru pacient;

- practică orientată spre recuperare, maximizarea implicării pacientului în stabilirea obiectivelor și controlul bolii;

- tratament individualizat minim restrictiv;

- îngrijirea în mai multe etape bazată pe o legătură strânsă între îngrijirea primară, secțiile de spital și specialiști;

- respectarea caracteristicilor și tradițiilor culturale în diagnostic și tratament.

În plus față de recomandările practice, ghidul subliniază necesitatea unor cercetări viitoare privind tulburările de alimentație.