scăzute

În hipofosfatemie, nivelul fosfaților din sânge este scăzut.

Fosfatul este unul dintre electroliții corpului, care poartă o sarcină electrică care se poate dizolva în fluidele corpului, cum ar fi sângele.

Hipofosfatemia poate fi:

Hipofosfatemie acută

În hipofosfatemia acută, nivelul fosfaților din sânge scade brusc periculos de scăzut. Deoarece organismul folosește cantități mari de fosfat în timpul recuperării sale de la anumite boli.

La unele persoane, următoarele condiții pot prezenta hipofosfatemie acută:

1. Subnutriție severă (inclusiv foamea);
2. Cetoacidoza diabetică;
3. Alcoolism sever;
4. Arsuri severe.

O scădere bruscă a nivelului de fosfat poate duce la ritmuri cardiace anormale și chiar la moarte.

Hipofosfatemie cronică

În hipofosfatemia cronică, nivelul fosfaților din sânge scade în timp. Hipofosfatemia cronică se dezvoltă de obicei deoarece se excretă prea mult fosfat.

Motivele pot include:

1. Hiperparatiroidism;
2. Diaree cronică;
3. Utilizarea diureticelor pentru o lungă perioadă de timp;
4. Utilizarea unor cantități mari de antiacide care conțin aluminiu pentru o lungă perioadă de timp;
5. Utilizarea unor cantități mari de teofilină (în tratamentul astmului bronșic)

Simptome

Simptomele hipofosfatemiei apar atunci când nivelul fosfatului din sânge este foarte scăzut. Se dezvoltă slăbiciune musculară, urmată de stupoare, comă și moarte.

În hipofosfatemia cronică ușoară, oasele se pot slăbi, ducând la dureri osoase și fracturi. Oamenii pot deveni slabi și își pot pierde pofta de mâncare.