. Doar pentru că puteți cumpăra unele medicamente fără prescripție medicală nu înseamnă că acestea nu pot provoca reacții adverse.

substanțelor contrast

Iomeron 200 sol. inj. 200 mg/ml - 75 ml

Iomeron 200 sol. inj. 200 mg/ml - 75 ml

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Denumirea comercială a medicamentului
Yomeron 200 mg/ml soluție injectabilă
Yomeron 250 mg/ml soluție injectabilă
Yomeron 300 mg/ml soluție injectabilă
Yomeron 350 mg/ml soluție injectabilă
Yomeron 400 mg/ml soluție injectabilă
2. Compoziția calitativă și cantitativă
Soluția Iomeron® conține: Iomeprol
Iomeron® 200 conține (cantitate/75 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 30. 62 g corespunzând la 15 g de iod

Iomeron ® 250 conține (cantitate/50 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 25. 51 g corespunzând la 12,5 g de iod

Iomeron® 300 conține (cantitate/50 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 30,62 g corespunzând la 15 g de iod

Iomeron® 300 conține (cantitate/100 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 61,24 g corespunzând la 30 g de iod

Iomeron® 300 conține (cantitate/200 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 122. 47 g corespunzând la 60 g de iod

Iomeron® 350 conține (cantitate/50 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 35,72 g corespunzând la 17,5 g de iod
Iomeron® 350 conține (cantitate/100 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 71,44 g corespunzând la 35 g de iod
Iomeron 350 conține (cantitate/200 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 142,88 g corespunzând la 70 g de iod

Iomeron® 400 conține (cantitate/50 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 40,83 g corespunzând la 20 g de iod
Iomeron® 400 conține (cantitate/100 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 81,65 g corespunzând la 40 g de iod
Iomeron® 400 conține (cantitate/200 ml):
Substanță activă: Iomeprol: 163,30 g corespunzând la 80 g de iod
3. Forma de dozare
Soluție injectabilă pentru administrare intravasculară și intracavitară.
4. Date clinice
4.1 Indicativ
Iomeron® 200
Flebografie periferică, flebografie de scădere digitală, tomografie computerizată (cap și corp), angiografie de scădere digitală cavernosă, intravenoasă și intraarterială, colangio-pancreatografie retrogradă endoscopică, artrografie, histerosalangiografie.

Iomeron® 250
Urografie intravenoasă, flebografie periferică, tomografie computerizată (cap și corp), angiografie de scădere digitală intravenoasă și intraarterială.
Urografie intravenoasă (la adulți și în pediatrie), flebografie periferică, tomografie computerizată (cap și corp), cavernos, angiografie digitală de scădere intravenoasă, angiografie convențională, angiografie de scădere digitală intraarterială, angiografie selectivă, angiografie coronariană, la adulți arteriografie coronariană intervențională, endoscopic retrograd colangio-pancreatografie, artrografie, histerosalpingografie, fistulografie, discografie, galactografie, colangiografie, dacriocistografie, sialografie, uretrografie retrogradă, pielo-uretrografie retrogradă.

Iomeron® 350
Urografie intravenoasă (la adulți și la pediatrie), tomografie computerizată (corp), angiografie intravenoasă de scădere digitală, angiografie convențională, angiografie de scădere digitală intraarterială, angiocardiografie (la adulți și în pediatrie, angiografie coronariană coronariană intervențională), fistulografie, galactografie, colangiografie retrogradă, dacriocistografie, sialografie.

Iomeron® 400
Urografie intravenoasă (la adulți, inclusiv la cei cu afecțiuni renale sau diabet), tomografie computerizată (corp), angiografie convențională, angiografie intra-arterială cu scădere digitală, angiocardiografie (la adulți și în pediatrie), arteriografie coronariană selectivă convențională, fitoenterică, galactografie, dacriocistografie, sialografie.
4.2 Doze și mod de administrare

Indicații Concentraţie Dozele recomandate
Urografie intravenoasă 250, 300, 350, 400 Adulți: 50-150 ml
Nou-născuți: 3-4,8 ml/kg
Sugari: 2,5-4 ml/kg
Copii: 1-1,25 ml/kga
Flebografie periferică 200, 250, 300 Adulți: 10-100 ml. Doza poate fi repetată, dacă este necesar. B (10-50 ml pentru membrele superioare; 50-100 ml pentru membrele inferioare)
Flebografie de scădere digitală 200 Adulți: 10-100 ml. Doza poate fi repetată, dacă este necesar. B (10-50 ml pentru membrele superioare; 50-100 ml pentru membrele inferioare).
ST (cap) 200.250.300 Adulți: 50-200 ml.
Copii
CT (corp) 200.250.300, 350.400 Adulți: 100-200 ml. Copii
Cavernosografie 200, 300 Adulți: până la 100 ml.
DSA intravenos 250, 300, 350, 400 Adulți 100-250 ml Copii

Arteriografia membrelor superioare 300, 350 Adulți b
Arteriografia pelvisului și a membrelor inferioare 300, 350, 400 Adulți b
Arteriografia abdominală 300, 350, 400 Adulți b
Arteriografia aortei descendente 300, 350 Adulți b
Angiografie pulmonară 300, 350, 400 Adulți: până la 170 ml.
Angiografie cerebrală 300, 350 Adulți: până la 100 ml
Arteriografia în pediatrie 300 Copii: până la 130 ml a.
Intervențional 300, 350, 400 Adulți b Copii a

Creier 200, 300, 350 Adulți: 30-60 ml pentru vedere generală. 5-10 ml pentru injecții selective Copii a
Toracic 200, 300 Adulți b: 20-25 ml (aorta) Doza poate fi repetată, dacă este necesar. 20 ml (artere bronșice)
Arcul aortic 200, 300, 350 Adulți c
Burtă 200, 250, 300 Adulți c
Aortografie 200, 300, 350 Adulți c
Aortografia translumbară 200, 300 Adulți b
Arteriografia periferică 200, 250, 300 Adulți: 5-10 ml pentru injecții selective până la 250 ml Copii a
Intervențional 200, 300 Adulți: 10-30 ml pentru injecții selective până la 250 ml Copii a
Angiocardiografie 300, 350, 400 Adulți b Copii: 3-5 ml/kg
Arteriografie coronariană selectivă convențională 300, 350, 400 Adulți: 4-10 ml arterial. Doza poate fi repetată dacă este necesar.
ERCP 200, 300 Adulți: până la 100 ml
Histerosalpingografie 200, 300, 350 Adulți: până la 35 ml
Fistulografie 300, 350, 400 Adulți: până la 100 ml
Discografie 300 Adulți: până la 4 ml
Galactografie 300, 350, 400 Adulți: 0,15-1,2 ml pentru injecție
Dacriocistografie 300, 350, 400 Adulți: 2,5-8 ml pentru injecție
Sialografie 300, 350, 400 Adulți: 1-3 ml pentru injecție

Colangiografie retrogradă 200, 300, 350 Adulți: până la 60 ml
Ureterografie retrogradă 200, 300 Adulți: 20-100 ml
Pielo-uretrografie retrogradă 200, 300 Adulți: 10-20 ml pentru injecție

-a- în funcție de greutate și vârstă.

Utilizare la nou-născuți, sugari, copii:

Sugarii (cu vârsta mai mică de 1 an), în special nou-născuții, sunt sensibili la tulburări electrolitice și hemodinamice. Trebuie acordată atenție dozei care trebuie utilizată, detaliilor individuale ale procedurii și stării pacientului.

Utilizarea la pacienții vârstnici:
Pacienții mai în vârstă prezintă un risc mai mare de efecte secundare la agenții de contrast.
Ischemia miocardică, aritmiile severe și extrasistolele sunt mai susceptibile în timpul studiului la acești pacienți. Combinația obișnuită de tulburări neurologice și patologie vasculară severă este o complicație gravă.
Probabilitatea insuficienței renale acute este mai mare.

Utilizare la pacienții cu afecțiuni patologice specifice:
Hipersensibilitate la substanțele de contrast cu iod.
Hipersensibilitate sau antecedente de reacții la substanțele de contrast cu iod crește riscul de reapariție a reacțiilor severe la substanțe neionice.

Predispoziție alergică:
Efectele secundare ale substanțelor de contrast cu iod sunt mai frecvente la pacienții cu antecedente de alergii: febră de fân, erupții cutanate și alergie alimentară.

Pacienți cu astm:
Hipertiroidism, gușă nodulară:
substanțe.
Riscul de bronhospasm este mai mare după administrare

Cantitatea mică de iod anorganic liber prezent în substanțele de contrast poate afecta funcția tiroidiană: aceste efecte sunt mai pronunțate la pacienții cu hipertiroidism sau gușă. Crizele tirotoxice au fost observate în urma administrării de substanțe de contrast ionice.

Administrare intraarterială și intravenoasă
Utilizare la pacienții cu afecțiuni patologice specifice:

Insuficiență renală
Utilizarea substanțelor de contrast în bolile renale preexistente poate predispune la insuficiență renală acută. Măsurile preventive includ identificarea pacienților cu risc crescut, hidratare adecvată asigurată înainte de administrarea contrastului, de preferință perfuzie intravenoasă înainte și în timpul procedurii până la eliberarea substanțelor de contrast din rinichi; evitarea, acolo unde este posibil, a medicamentelor nefrotoxice sau a procedurilor chirurgicale majore, cum ar fi angioplastia renală, până la eliminarea substanțelor de contrast; amânarea unui nou test de contrast până la restabilirea funcției rinichilor. Pacienții dializați pot fi testați cu substanțe de contrast (cum ar fi Iomeprol) numai dacă pot fi îndepărtați prin dializă.

Diabet
Prezența insuficienței renale la pacienții cu diabet este unul dintre factorii predispozanți la complicații renale după administrarea substanțelor de contrast. Ca măsură de precauție, biguanidele trebuie întrerupte cu 48 de ore înainte de administrarea substanțelor de contrast și administrarea lor trebuie restabilită, numai funcția renală.

Mielom multiplu, paraproteinemie

Mielomul multiplu și paraproteinemia sunt contraindicații pentru utilizarea Iomeron®. Trebuie avut în vedere faptul că prezența mielomatozei sau a paraproteinemiei este un factor predispozant la complicații renale după administrarea substanțelor de contrast. Se recomandă o hidratare adecvată.

Feocromocitom
Acești pacienți pot dezvolta crize hipertensive severe (rareori incontrolabile) după administrarea intravasculară a substanțelor de contrast - de obicei în timpul procedurii radiologice.

Insuficiență hepatică și renală severă
Utilizarea Iomeron® este de obicei contraindicată. Trebuie avut în vedere faptul că combinația de insuficiență hepatică și renală severă poate întârzia excreția substanțelor de contrast.

Boli cardiovasculare severe
Pacienții cu boli cardiace severe, în special cei cu insuficiență cardiacă și boli coronariene, prezintă un risc mai mare de reacții severe. Administrarea intravasculară a substanțelor de contrast poate duce la scurgerea pulmonară la pacienții cu insuficiență cardiacă inițială sau severă. Utilizarea substanțelor de contrast în hipertensiunea pulmonară și bolile valvei cardiace poate duce la anumite modificări hemodinamice. Modificările ischemice ale ECG și aritmiile severe sunt frecvente la pacienții vârstnici și la cei cu boli cardiace preexistente: frecvența și severitatea lor depind de severitatea bolii cardiace. Hipertensiunea arterială severă și cronică poate afecta insuficiența renală după procedura de cateterizare legată de contrast.

Tulburări ale SNC
crește substanțele
O atenție deosebită trebuie acordată administrării intravasculare a substanțelor de contrast la pacienții cu tulburări cerebrale, hemoragie acută intracraniană și afecțiuni care implică afectarea barierei hematoencefalice, fluxului cerebral și demielinizării acute. Prezența tumorilor sau metastazelor intracraniene și a istoricului de epilepsie poate crește probabilitatea de convulsii. Simptomele neurologice ale patologiilor cerebrovasculare degenerative, inflamatorii sau neoplazice pot fi exacerbate prin utilizarea substanțelor de contrast. Administrarea intravasculară a substanțelor de contrast poate provoca vasospasm și ischemie cerebrală ulterioară. Pacienții cu boli cerebrovasculare simptomatice, accident vascular cerebral recent sau atacuri ischemice tranzitorii frecvente prezintă un risc mai mare de complicații neurologice tranzitorii.

Alcoolism
S-a dovedit clinic că alcoolismul acut și cronic crește permeabilitatea barierei hematoencefalice. Acest lucru facilitează trecerea agenților de iod în țesutul cerebral și probabil duce la tulburări ale SNC.
Agenții de contrast trebuie utilizați cu precauție, deoarece este posibil să scadă pragul convulsivant.

Dependență
Acestea ar trebui utilizate cu precauție în dependența de droguri, deoarece este posibil să scadă pragul convulsivant.

Despre pacienți
Hidratare
Dezechilibrele severe de apă și electroliți ar trebui corectate, în special la pacienții cu mielom multiplu, diabet oliguria, hiperuricaemie și la sugari, copii mici și sugari.
pacienți. Înainte de aplicarea substanțelor de contrast trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Sfaturi dietetice
Cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră vă prescrie altfel, o zi poate fi administrată în ziua administrării contrastului. Trebuie furnizate lichide adecvate, iar pacienții nu trebuie să mănânce timp de două ore înainte de procedură.

Premedicație
La pacienții cu feocromocitom, se recomandă premedicația cu α-blocante, deoarece există riscul de crize hipertensive.

Istoricul hipersensibilității
La pacienții cu predispoziție alergică, hipersensibilitate cunoscută la substanțele de contrast cu iod și antecedente de astm, poate fi luată în considerare premedicația cu antihistaminice și/sau corticosteroizi pentru a preveni o posibilă reacție anafilactică.

Stări de anxietate
Anumite stări de agitație, depresie și durere pot exacerba efectele secundare asociate cu agenții de contrast. Acești pacienți pot lua un sedativ.

Terapia concomitentă
Neurolepticele și antidepresivele trebuie întrerupte înainte de test, deoarece scad pragul convulsivant. Lecce urma să fie reluată în termen de 24 de ore de la procedură.
Terapia anticonvulsivantă nu trebuie întreruptă și trebuie administrată la doza optimă.

Despre procedură Coagularea, spălarea cateterelor
O proprietate a contrastelor neionice este interferența extrem de redusă cu funcțiile fiziologice normale. Ca rezultat, agenții de contrast neionici au mai puțină acțiune anti-coagulantă in vitro decât contrastele ionice. Personalul medical care efectuează proceduri de cateterizare vasculară trebuie să fie pregătit și să acorde o atenție specială tehnicilor angiografice și spălării cateterului, prevenind astfel riscul de tromboză și embolie legată de procedură.

Monitorizarea pacientului.
Dacă este posibil, administrarea intravasculară a substanțelor de contrast
trebuie efectuat pacienților aflați în decubit dorsal.
Pacienții trebuie monitorizați cel puțin treizeci de minute după examinare.

Testarea preliminară.
Testele de hipersensibilitate nu sunt recomandate deoarece reacțiile severe sau fatale la agenții de contrast nu pot fi prezise din istoricul medical al pacientului sau din testul de hipersensibilitate.
4.5 Medicamente și alte interacțiuni
Teste pentru funcția tiroidiană.
După administrarea de substanțe de contrast cu iod, capacitatea țesutului tiroidian de a absorbi radioizotopii pentru a diagnostica tulburările tiroidiene este redusă mai mult de două săptămâni sau chiar mai mult în unele cazuri.

Analize de laborator.
Concentrațiile ridicate de substanțe de contrast în ser și urină pot modifica rezultatele testelor de laborator pentru bilirubină, proteine ​​sau substanțe anorganice (adică fier, cupru, calciu, fosfat).

Valorile LD50 (g iod/kg) pentru lomeprol la animale sunt:
Administrare intravenoasă:
19,9 (19,3-20,5) (mouse)
14,5 (13,2-16,0) (șobolan)
> 12,5 (câine)

Administrare intraperitoneală
26.1 (13.1-29.2) (mouse)
10 (8.9-11.3) (șobolan)

Administrare intracerebrală:
1.3 (1.2-1.5) (mouse)

Aplicare incizională:
> 1,2 (șobolan)