ÎN Medic de familie american A fost publicată o prezentare generală a recomandărilor actuale pentru tratamentul ulcerului peptic. Cele mai importante puncte sunt: ​​eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, inițierea terapiei antisecretorii, de preferință cu un inhibitor al pompei de protoni timp de 4 săptămâni. Pacienții cu simptome persistente trebuie supuși endoscopiei.

liniile

Ulcerul peptic este o problemă comună a tractului gastro-intestinal, caracterizată prin afectarea secundară a mucoasei datorată secreției de gastrină și acid gastric. Cea mai comună localizare este în stomac și duoden proximal; mai rar ulcerul este localizat în părțile inferioare ale esofagului, duodenului distal și jejunului.

Principalii factori pentru dezvoltarea ulcerului peptic sunt infecția cu Helicobacter pylori și utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Simptomele pot include: disconfort epigastric, adesea însoțit de durere ameliorată de antiacide; dureri nocturne care trezesc pacientul, durere între mese, anorexie și scădere în greutate. Pacienții care iau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie să întrerupă tratamentul.

Examinările endoscopice sunt cele mai necesare la pacienții vârstnici, precum și la pacienții cu simptome alarmante care indică o complicație sau un proces malign. La pacienții tineri fără simptome anxioase, o strategie de „testare și tratare” bazată pe H. pylori testele.

Deși sângerarea necesită adesea o intervenție chirurgicală, utilizarea inhibitorilor pompei de protoni și terapia endoscopică pot controla majoritatea cazurilor de hemoragie. Complicațiile rare, dar grave, sunt perforarea și obstrucția ieșirii gastrice. Peritonita este o urgență chirurgicală care prezintă un risc ridicat de complicații și deces.

Recomandări clinice specifice:

1. Pacienții cu vârsta peste 55 de ani cu ulcer peptic și simptome alarmante sau ulcer non-terapeutic trebuie supuși unei endoscopii superioare

2. Pentru a facilita vindecarea și a reduce riscul de reapariție a ulcerului gastric și duodenal, ar trebui eradicat H. pylori.

3. Inhibitorii pompei de protoni duc la suprimarea secreției acide, vindecarea și ameliorarea simptomelor, iar aceste efecte sunt mai bine exprimate decât alte terapii antisecretorii.

4. Pacienții cu ulcer sângerând trebuie tratați cu inhibitori ai pompei de protoni pentru a reduce necesitatea transfuziilor de sânge, a intervențiilor chirurgicale și a spitalelor. Pacienți cu ulcer sângerând și pozitiv H. pylori testele trebuie efectuate pe H. pylori eradicare.

5. Pacienții cu ulcer perforat trebuie să fie supuși eradicării H. pylori infecţie. Eradicarea cu succes reduce necesitatea utilizării pe termen lung a medicamentelor antisecretorii și a intervențiilor chirurgicale suplimentare.

Terapia de eradicare durează de obicei între 10 și 14 zile, dar cursurile care durează 1 până la 7 zile s-au dovedit a avea o eficacitate similară. Scopul terapiei este o rată de eradicare de cel puțin 80% până la 90%.

Moduri adecvate:

1. Omeprazol 20 mg de două ori pe zi sau lansoprazol 30 mg de două ori pe zi
2. Citrat de ranitidină bismut 400 mg de două ori pe zi și tetraciclină 500 mg de două ori pe zi sau amoxicilină 1 g de două ori pe zi
3. Levofloxacină 500 mg zilnic și amoxicilină 1 g de două ori pe zi și pantoprazol 40 mg de două ori pe zi
4. Subsalicilat de bismut 525 mg (2 comprimate) de 4 ori pe zi și metronidazol 250 mg de 4 ori pe zi și tetraciclină 500 mg de 4 ori pe zi și blocant H2 timp de 28 de zile sau inhibitor al pompei de protoni timp de 14 zile.

Blocanții H2 (ranitidină, famotidină și cimetidină) au fost asociați cu 70% -80% vindecarea ulcerelor duodenale după 4 săptămâni de terapie și 87% -94% după 8 săptămâni. Inhibitorii pompei de protoni trebuie administrați timp de 4 săptămâni în ulcerul duodenal și 8 săptămâni în ulcerul gastric, asociat cu vindecare 80% -100%. IPP sunt: ​​omeprazol, lansoprazol, rabeprazol, pantoprazol, esomeprazol.

Necesitatea unei intervenții chirurgicale este rară. În ulcerele duodenale, se poate efectua vagotomia trunchiului, vagotomia selectivă, vagotomia foarte selectivă sau gastrectomia parțială. În ulcerul gastric este indicată gastrectomia parțială cu anastomoză gastroduodenală sau gastrojejunală.

Eradicarea H. Pylori este adesea suficientă la pacienții cu ulcer duodenal mic. Esofagogastroduodenoscopia periodică cu biopsie este recomandată pentru a confirma vindecarea ulcerelor gastrice și pentru a exclude procesele maligne. Terapia de întreținere cu blocante H2 sau inhibitori ai pompei de protoni este, în majoritatea cazurilor, suficientă pentru a preveni recurența la pacienții cu risc crescut (cu antecedente de complicații, recurențe frecvente, ulcere, negative pentru H. Pylori, ulcere gigant refractare, ulcere fibroase severe), dar nerecomandat la pacienții cu eradicare cu succes a H. pylori care nu iau antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung.