Kristiana Mineva 22 martie 2018 | 0

obiceiuri

Consecințele obiceiurilor proaste asupra dezvoltării sistemului dentar, mai ales atunci când se formează în copilăria timpurie și nu sunt corectate, sunt severe și durabile. Obiceiurile proaste duc la disfuncționalitatea sistemului orofacial și, prin urmare, la dezvoltarea corespunzătoare a organismului în creștere ca întreg.

Cele mai frecvente obiceiuri dăunătoare la copii sunt suptul pe deget, pe buză, în picioare cu gura deschisă, înghițirea necorespunzătoare.

Dintre obiceiurile rele, suptul degetului mare a fost observat pentru prima dată încă din secolul al XV-lea, reprezentat de un număr de artiști contemporani.

Mulți oameni de știință sunt de părere că obiceiul dăunător este creat atunci când copilul nu este hrănit sau cu o comunicare și o atenție insuficiente din partea părinților. Apoi, depășește foamea sau lipsa de atenție prin suptul diferitelor obiecte.

Degetul suge

Obiceiul dăunător al sugerii degetelor la toate grupele de vârstă a copiilor este cel mai adesea asociat cu proeminența (înainte) a incisivilor centrali superiori și prognatism (maxilarul superior este situat mai devreme decât cel inferior) și mai rar cu o mușcătură deschisă.

În primul rând, este necesar să căutați cauza prostului obicei:

  • Lipsa alăptării suficiente și a contactului cu mama;
  • Lipsa unei atenții suficiente sau a atenției reduse din partea părinților și a îngrijitorilor, cum ar fi mutarea atenției asupra nou-născutului;
  • Volumul de muncă mentală - probleme în familie, cum ar fi diviziuni, boli, angajamente excesive.

Atunci când se elimină obiceiul dăunător, este necesar să se aplice abordări și mijloace care nu mai hărțuiesc copilul. Doar eliminarea obișnuinței, care a devenit o necesitate, va duce la hărțuirea copilului în diferite grade. Este necesar să arătăm înțelegere copilului deja hărțuit.

Este de dorit ca copilul să nu se teamă și să nu-i reproșeze, să nu folosească mijloace traumatice, cum ar fi ungerea degetului cu substanțe amare sau picante. Abordarea adecvată depinde și de vârsta copilului.

Dacă în copilărie copilul își pune accidental sau sistematic un deget în gură, atunci atenția ar trebui să se concentreze nu pe deget, ci pe copil. Copilul nu poate înțelege problemele asociate cu suptul degetelor, deci este necesar să crești contactul cu el și să-l distragi de la prostul obicei. În ultimă instanță, este mai bine să sugeți o suzetă de tip NUK decât un deget.

Cel mai bine este să eliminați obiceiul după vârsta de 2,5-3 ani, când acesta poate intra în contact cu copilul, iar acesta trebuie să fie convins că nu vrea să-și sugă degetul.

Un mijloc foarte potrivit de combatere a prostului obicei sunt mănușile fără degete din pânză de lână grosieră. Sunt cusute la cele două mâneci ale pijamalelor copilului. Când începe să suge degetul, mușcă pânza de lână, care, udată de salivă, devine aspră și neplăcută de supt.

O altă opțiune pentru tratarea aspirației degetelor este de a lăsa unghia degetului respectiv cu roșu. Această metodă acționează ca un semnal de „oprire” pentru copil.

Stând în picioare și dormind cu gura deschisă

Respirația prin gură nu este întotdeauna un obicei prost. Dacă observați această problemă, vizitați medicul dentist pentru a stabili dacă este un obicei prost sau o necesitate. Uneori, din cauza dificultăților de respirație și a amigdalelor mărite, copiii nu pot respira normal prin nas. Uneori, unele deformări dentare pot duce, de asemenea, la prostul obicei de a respira prin gură.

Este important dacă medicul dentist consideră că problema nu este doar un obicei prost, să consultați un specialist în urechi, nas, gât sau alergolog.

Este de dorit să luați măsuri atunci când detectați respirația gurii ca un obicei prost. Stând cu gura deschisă duce la gură uscată și, prin urmare, la o predispoziție mai mare la carie.

Examinările preventive periodice la medicul dentist vizează detectarea timpurie și eliminarea obiceiurilor dăunătoare pentru a preveni deformările dentare.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.