Privarea de drepturile părintești este una dintre problemele cu care se confruntă adesea clienții noștri. Termenul legal pentru privarea drepturilor părintești folosit de lege este „privarea drepturilor părintești”. Privarea de drepturile părintești este o privare completă de autoritatea părintească. Aceasta este o măsură excepțională și extremă care se ia pentru a proteja copiii în relațiile lor cu părinții.

drepturilor

Condițiile prealabile pentru privarea drepturilor părintești sunt enumerate în mod exhaustiv în art. 132, alin. 1 din Codul familiei. Părintele poate fi privat de drepturile părintești în cazuri deosebit de severe în temeiul art. 131 din Codul familiei, atunci când comportamentul său prezintă un pericol pentru persoana, sănătatea, creșterea sau bunurile copilului, precum și atunci când, fără motive întemeiate, nu îngrijește copilul permanent și nu îi oferă sprijin. Cel puțin una dintre cele două condiții preliminare trebuie dovedită în cauză pentru a fi lipsit de drepturile părintești.

Cea mai comună ipoteză în practică este că un părinte ar trebui să fie privat de drepturile părintești atunci când, fără motive întemeiate, el sau ea nu are grijă permanentă de copil și nu oferă întreținere. În acest caz, este vorba de un comportament vinovat al părintelui, de o inacțiune vinovată grav reprobabilă, atunci când fără motive întemeiate nu își îndeplinește îndatoririle părintești, și anume nu are grijă și nu acordă întreținere copilului său.

Neîndeplinirea responsabilităților părintești pentru îngrijirea imediată în creșterea și furnizarea de sprijin material trebuie să fie „permanentă”. Legea nu indică durata, iar criteriul de evaluare în fiecare caz este practica de viață și moralitatea. În cel mai general caz, neglijarea „permanentă” înseamnă mai mult de șase luni.

Prea des, părinții consideră din greșeală că privarea drepturilor părintești înseamnă încetarea contactului dintre copil și părintele care este privat de drepturile părintești. Părintele lipsit continuă să fie obligat să plătească întreținerea lunară minorului sau copilului său minor, precum și să stabilească un contact personal cu acesta, în conformitate cu regimul său definit de relații personale. Instanța este obligată să stabilească cuantumul întreținerii și regimul contactelor personale dintre copil și părinte, când înainte de a depune dosarul pentru revocarea drepturilor părintești nu există.

Procedura începe cu depunerea unei cereri la Tribunalul Districtual la adresa actuală a copilului. Poate fi format la cererea celuilalt părinte, a procurorului sau a Direcției de asistență socială. Procurorul, un reprezentant al Direcției de asistență socială și părintele a cărui privare de drepturi este solicitată sunt audiați în cauză, cu excepția cazului în care apare fără motive valabile. Copilul este audiat dacă a împlinit vârsta de 10 ani, cu excepția cazului în care acest lucru i-ar afecta interesele. Instanța stabilește măsuri provizorii adecvate în interesul copilului, ținând cont de opinia Direcției de asistență socială, în cazurile în care nu există un regim specific de întreținere sau de relații personale. Anumite măsuri provizorii nu pot fi atacate, dar pot fi modificate de aceeași instanță. Măsurile provizorii sunt valabile până la pronunțarea hotărârii și pot fi confirmate sau modificate.